Din acel recensământ rezultă că la Hârlău domnia avea în simbrie:
- 4 arcași
- 2 călărași
- 5 voluntari
- 2 fustași (sulițași, moldovenii spuneau la suliță, fuște)
- 75 panțâri (soldați îmbracați în zale)
- 153 poștași (la surugii de pe trăsurile de poștă din menziluri – poștă in turcă- li se spunea poștași)
- 3 seimeni agiști – pușcași mercenari în slujba agiei (poliției locale)
- 12 seimeni hatmaniști – pușcași mercenari în slujba comandantului armatei moldovene – hatman
- 28 slujitori ispravnicești – slujitori a ispravnicului (ispravnicul, autoritate numită de domn pentru ai transmite poruncile și cel care urmărește ca acestea să fie puse în aplicare.
- 28 de călărași de Țarigrad ( cavalerie ușoară turcă). Țarigrad denumire slavă dată Istambulului.
DA PAGINA !
După aproximativ 30 de ani, domnul Alexandru Moruzi, alt domn fanariot care a mărit birurile saracei Moldove, aflat în criză de bani, probabil s-a hotărât să afle ce slujbași mai are în plată.
La 1803, poruncește un recensământ a slujbașilor domnești care a rămas consemnat în actele cancelariei domnești.
Aflăm numărul total al slujbașilor din Hârlău: 120
Aceste date se găsesc în lucrarea lui Negruți – Munteanu Numărul slujitorilor din Moldova în informații statistice de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și primele decenii ale secolului XIX-lea. Articol apărut în Revista Arhivelor – București 1968
*col(r) Miron Dumitru*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu