 | | Caravelle | La
începutul anilor '50, câteva companii aeriene occidentale aşteptau
livrarea primului avion turboreactor destinat transportului de pasageri
(De Havilland „Comet"). Anticipând succesul comercial pe care aparatul
britanic îl putea obţine, autorităţile de la Paris au propus la 12
octombrie 1951 firmelor constructoare de avioane din Franţa să realizeze
un aparat capabil să transporte 60 de pasageri la o distanţă maximă de
2000 de kilometri, cu o viteză de 800 km/h. După analizarea a 25 de
proiecte, a fost aprobat cel prezentat de către o companie din Toulouse:
Société Nationale de Constructions Aéronautiques du Sud-Est (SNCASE).
Ulterior, Georges Héreil, patronul SNCASE, a schimbat numele de cod al
proiectului respectiv (X-210), rebotezându-l „Caravelle". Pentru
construirea acelui avionul, compania franceză a apelat la două motoare
turboreactoare „Rolls-Royce". O parte din ampenaj, precum şi eleroanele
au fost realizate în Italia, iar partea din faţă (inclusiv carlinga) a
fost fabricată în Marea Britanie, fiind inspirată de proiectul de succes
al aparatului „Comet". Celelalte părţi componente au fost livrate de
către uzinele din Nantes, Saint-Nazaire şi Marignane. Avionul a fost
asamblat la Toulouse de o echipă de ingineri condusă de Pierre Satre.
La
27 mai 1955, după doi ani de muncă şi peste 20.000 de schiţe realizate,
prototipul „Caravelle" a zburat pentru prima dată, decolarea şi
aterizarea având loc pe aeroportul Toulouse-Blagnac. O lună mai târziu,
aparatul respectiv a constituit vedeta salonului de aviaţie de la „Le
Bourget". Conducerea companiei „Air France" a fost nerăbdătoare să
utilizeze avionul respectiv în Europa şi bazinul Mării Mediterane şi a
comandat 12 „Caravelle" în anul 1955 – din cele 54 de aparate, câte va
deţine, în final, compania franceză. Exemplul său a fost urmat de
compania „Scandinavian Airlines System" (SAS) şi rezultatul achiziţiei
respective s-a putut observa imediat, prin reducerea la două ore a
timpului de zbor de la Paris la Roma – comparativ cu cinci ore de zbor,
pe aceeaşi distanţă, efectuate cu modelul britanic Vickers „Viscount"
(un aparat dotat cu patru motoare turbopropulsoare, care transporta 32
de pasageri cu o viteză de croazieră de 320 km/h, pe o distanţă maximă
de 2.800 de kilometri). |