2632. Preturi la alimentele de baza in tarile UE, tabel comparativ si motivele diferentelor

 

.

  Conform celor mai recente date centralizate de Eurostat, România înregistrează cel mai scăzut nivel al prețurilor pentru alimentele de bază din întreaga Uniune Europeană, situându-se la aproximativ 80% din media UE (cu 20% sub medie). La polul opus, Luxemburg este cea mai scumpă țară pentru alimente, cu prețuri care depășesc media europeană cu 22%. 

   Pentru o comparație directă, Eurostat folosește un Indice al Nivelului Prețurilor (PLI), unde media UE este stabilită ca reper la valoarea 100.

Tabel Comparativ: Indicele prețurilor pe categorii de alimente (Media UE = 100)

Categorie Produs	🇷🇴 România (Minim UE / Printre cele mai ieftine)	🇪🇸 / 🇵🇱 Alți lideri prețuri mici	🇱🇺 Luxemburg / 🇩🇰 Danemarca (Maxim UE)
Pâine și Cereale	60 - 65 (Cel mai mic din UE)	Polonia: ~70	Luxemburg / Danemarca: ~125 - 130
Carne	~75	Slovacia: ~70 (Cel mai mic)	Luxemburg: ~125
Lapte, Brânză, Ouă	~85	Slovacia: ~75 (Cel mai mic)	Luxemburg / Cipru: ~120+
Fructe și Legume	~65 (Cel mai mic din UE)	Polonia: ~70	Luxemburg / Danemarca: ~122
Uleiuri și Grăsimi	~90	Spania: ~75 (Cel mai mic)	Danemarca / Austria: ~125

 Motivele diferențelor de preț specificate per produs

Nivelul diferit al prețurilor la raft între statele membre UE este influențat de factori structurali, fiscali și geografici:

• Pâine și Cereale (De ce este România cea mai ieftină?): Cerealele sunt produse cu un grad ridicat de procesare locală. România dispune de suprafețe agricole uriașe, costuri mult mai mici cu forța de muncă în panificație și o producție internă masivă de grâu. În țările scumpe (Luxemburg/Danemarca), salariile brute mari din fabrici și rețelele logistice scumpe triplează costul de transformare a făinii în pâine.
•  Carne (De ce este Slovacia/Polonia sub România?): Deși România are forță de muncă ieftină, Polonia și Slovacia dețin lanțuri industriale zootehnice mult mai integrate și subvenționate eficient (în special pe segmentele de pasăre și porc), realizând economii de scară pe care fermele românești încă nu le pot egala complet. Luxemburg importă majoritatea cărnii premium, adăugând costuri mari de transport și distribuție.
•  Lapte, Brânză, Ouă: Lactatele sunt produse extrem de perisabile, dependente de lanțul frigorific. În țările cu relief dificil sau climă neprielnică zootehniei intensive (cum sunt zonele muntoase sau țările nordice precum Danemarca), colectarea și procesarea laptelui sunt scumpe. În plus, costul energiei pentru depozitarea la rece diferă major (Ungaria/România au scheme de plafonare, vestul Europei are tarife comerciale mai mari).
•  Fructe și Legume: Aici domină factorul sezonier și geografic. Spania și Italia produc masiv în sere și câmp deschis, reducând costurile logistice pentru sudul Europei. România excelează la prețuri mici la legumele de sezon datorită piețelor volante și costurilor reduse de producție la micii producători, în timp ce țările din Nord (Danemarca) importă masiv sau folosesc sere încălzite artificial (cost energetic uriaș).
•  Uleiuri și Grăsimi (De ce este Spania cea mai ieftină?): Spania este cel mai mare producător mondial de ulei de măsline și un procesator uriaș de uleiuri vegetale in general. Proximitatea față de fabrici și lipsa intermedierii logistice prăbușesc prețul la raft comparativ cu statele nordice care importă integral aceste produse.

 Factori generali de influență (Valabili pentru toate produsele)

1. Cota de TVA aplicată alimentelor: Statele membre își fixează singure taxele. De exemplu, România aplică un TVA redus de 9% la alimente, în timp ce Danemarca aplică o cotă standard de 25% inclusiv pe mâncarea de bază, ceea ce umflă artificial prețul la raft.
2. Putererea de cumpărare și salariile din retail: Un casier sau un șofer de distribuție din Luxemburg este plătit de 4-5 ori mai bine decât unul din România. Aceste salarii se regăsesc direct în adaosul comercial practicat de supermarketuri pentru a-și acoperi cheltuielile operaționale.
   
   "Intocmit: Alex Stoian"

2631. Remember the Time...Evăr Foraibăr

 

2630. Capodopera franco- romana : "Francois Villon, poetul vagabond"

 

  Am fost prezent la prima proiectie a acestei minuni cinematografice, dar in orasul meu. Culmea, in cea mai mare sala a orasului (500 de fotolii) eram deja foarte multi. Nicolaescu fiind celebru pentru filmele de epoca, de la "Dacii" la "Duelul " si "Ciuleandra", a fost o provocare incredibila acest film despre poetul national francez, filmata in Ro, cu actori Ro si manageriata, stapanita, creata de inegalabilul "Kurosawa al Romaniei", cum a fost poreclit, supranumit de catre criticii si cineastii occidentali.
  Citisem Villon, ii stiam povestea si a o vedea ecranizata astfel mi se parea o adevarata minune.
  Nu am fost dezamagit. 3 ore am paralizat pe scaunul de cinema, parca fiindu-mi frica sa nu pierd ceva miscandu-ma. La terminare ma durea ceafa, gatul. Am fost cu bunul meu prieten din copilarie, si el captivat de regizor si de subiect.
   Nu am putut vorbi la terminare. Mergeam si inca visam ce vazusem, tarziu am reusit sa scoatem ceva exclamatii de admiratie. Am fost efectiv impresionati de bogatia de imagini, de concentrarea infernala de actiune, intamplari,sentimente.
   Din originalul miniserial de 4 episoade facuse un film de 3 ore naucitor.
   Amandoi am conchis ca filmul era ceea ce trebuie, Villon era Villon. Asa cum il simtisem din baladele, poemele, opera lui incredibila.
   Ulterior, criticii francezi au recunoscut ca, desi blamasera lasarea poetului national pe mana unui strain spunand ca este o blasfemie, s a dovedit lozul castigator.
   In onoarea regizorului si e chipei sale, a realizarii incredibile, am facut o recenzie la sange, cu can-canuri, intamplari, finante, tehnica, tot ce poate contine productia unei capodopere artistice.
   Cititi, va rog:

„François Villon – Poetul vagabond” (1987)

2629.Socialismul ceausist si cat de bine ne era - miturile despre Epoca de aur

 

 

.

 Este trist sa vezi cum oameni care au trait intr-un regim totalitar extrem de dur care practic, ideologic,economic, financiar dar si fizic si-a incatusat cetatenii, regreta, mitizeaza, duc dorul acelor vremuri, le "albesc" si le infrumuseteaza cu mituri absurde, turnate in mintile lor zeci de ani si blameaza ceea ce traiesc, ridicand in slavi mizeria trecuta. Din pacate majoritatea acestora rezuma totul la mancare si slavirea "descurcatului".

  Astfel se dovedeste eficienta indoctrinarii ceausiste, pe baze bolsevice, transformata in reflex pavlovian: reactii programate in zeci de ani, care ies la suprafata la anumite foto, filmari, cuvinte... mituri.
  Hai sa va arat realitatea, doar o parte din ea, fara intemnitari ca spui ce gandesti, fara impuscaturi ca vrei sa pleci din tara.

Mituri în rândul vârstnicilor (Nostalgie economică)

• „Toți aveau un loc de muncă și bani...”: Locul de muncă era obligatoriu prin lege (parazitismul era pedepsit). Banii acumulați nu aveau valoare reală deoarece magazinele erau goale și bunurile lipseau.
• „Statul dădea case gratis imediat”: Locuințele de la stat se dădeau cu chirie (nu în proprietate) după ani grei de așteptare pe liste. Construcția lor a distrus centrele istorice și a oferit un confort adesea minim. 
  
  Pentru a cumpara o locuinta, procedura era la fel de umilitoare ca pentru a obtine una cu chirie.
• „Atunci chiar era egalitate...”: Nomenclatura comunistă (activiștii de partid, Securitatea) se bucura de privilegii uriașe. Aveau acces la magazine speciale (Comturist), spitale private (Elias) și vile de protocol, în timp ce populația stătea la cozi.
• „Mâncarea era 100% naturală...”: Raționalizarea severă din anii '80 a dus la înfometare. Alimentele de bază erau înlocuite cu substitute de slabă calitate (ex: „nechezolul” în loc de cafea, faimoșii adepți ai feliilor de parizer cu multă apă). Legumele,cerealele,fructele erau suprasaturate  de ingrasaminte chimice, pentru a realiza productii foarte mari, fortate.

Mituri în rândul tinerilor și persoanelor cu pregătire redusă

2628. Tarom si Boeing- de ce?

Boeing 737

 Decizia Tarom de a continua cu achizitia de aparate Boeing a activat multi comentaci fara liniste in Media mare si Social Media, facand valuri aiurea, inventand o controversa falsa: de ce nu alte marci?
 Se crede ori nu, dar Tarom chiar are specialisti care stiu cum trebuie echipata firma si de ce, oricat de priceputi la fotbal, politica si orice ar fi feisbucistii si alte specimene de internauti. In randurile de mai jos incerc sa explic vulgului priceput la toate ratiunile acestei achizitii strategice.

  Optarea pentru Boeing în detrimentul altor producători (cum este rivalul european Airbus) pentru rutele sale medii se bazează pe uniformizarea flotei, optimizarea costurilor și istoricul operațional. TAROM deține deja o lungă tradiție în utilizarea avioanelor Boeing (în special familia 737), iar tranziția către noile aeronave Boeing 737 MAX 8 reprezintă un pas logic în strategia de restructurare a companiei.

Argumentele tehnice, economice și logistice care au stat la baza acestei alegeri includ:

2627. Invatamantul in socialism si acum- forma si rezultate: scurta comparatie sintetica

.

 

.

 Am trait si am invatat in socialism. Apoi am invatat putin si in capitalism. Am copil, a invatat in acest sistem. Lucrez cu tineri care invata in acest sistem. Periodic ne ciocnim, dar eu, fiind mereu interesat sa colaborez si sa creez, sa dezvolt si sa merg spre maine, ma modelez si invat de la ei continuu. Si caut sa gasesc modalitatea de a juxtapune si folosi ceea ce este bun din vechi cu noul. Interesant fiind ca  invățământul din perioada socialistă și cel actual din România funcționează după filozofii opuse, având mecanisme de manifestare și rezultate finale complet diferite. De aceea am facut aceasta analiza cat mai redusa la esenta.

      Sinteză paralelă: socialism vs. prezent

Criteriu	Învățământul în Socialism (1948–1989)	Învățământul Actual (Post-decembrist / Prezent)
Filozofia de bază	Colectivism și ideologizare. Școala subordonată partidului, axată pe crearea „omului nou” și pe utilitatea lui economică imediată.	Individualism și centrare pe elev. Școala axată pe dezvoltarea personală, competențe globale și libertate de alegere.
Manifestare în clasă	Disciplină extremă și uniformizare. Respect absolut față de profesor, standarde unice, control riguros, manuale unice pline de propagandă.	Flexibilitate și tehnologizare. Relație mai democratică elev-profesor, acces la resurse digitale, manuale alternative, dar și fragmentare a disciplinei.
Accesibilitate	Egalitarism de masă forțat. Analfabetismul a fost eradicat aproape complet; accesul în mediul rural era strict monitorizat și obligatoriu.	Polarizare accentuată. Libertate deplină, dar cu o falie uriașă între școlile de elită din mediul urban și abandonul școlar masiv din mediul rural.
Sistemul de selecție	Meritocrație restrictivă. Examene de admitere (treapta I și II, facultate) extrem de dure și competitive, bazate pe o memorare masivă a materiei.	Evaluări standardizate flexibile. Evaluare Națională, Bacalaureat și admiteri pe bază de dosar sau testări grilă, cu o relaxare a exigenței generale.
Relația cu piața muncii	Planificare centralizată. Statul garanta și obliga repartiția pe un loc de muncă imediat după finalizarea studiilor (liceu industrial, școală profesională, facultate).	Piață liberă decuplată. Absolvenții aleg liber orice domeniu, însă există o lipsă cruntă de calificare tehnică (școli profesionale slabe) și șomaj de inserție.
Realizări finale (Avantaje)	Pregătire solidă pe științe exacte (matematică, fizică, chimie), cultură generală vastă de tip enciclopedic, forță de muncă tehnică înalt calificată.	Gândire critică sporită, abilități digitale native, adaptabilitate la nivel global, competențe lingvistice (limbi străine), mobilități internaționale (Erasmus).
Eșecuri finale (Dezavantaje)	Lipsa gândirii critice. Îndoctrinare politică, sufocarea inițiativei individuale, analfabetism funcțional ascuns ideologic, izolare internațională.	Analfabetism funcțional ridicat (aprope 42-50% conform testelor PISA), abandon școlar crescut, devalorizarea diplomei universitare (fabrici de diplome).

Manifestare și realizări finale (Sinteză conceptuală)

• În socialism, sistemul s-a manifestat ca o uzină socială. Intrarea era obligatorie pentru toți, parcursul era strict ghidat de manualul unic, iar realizarea finală era integrarea perfectă în angrenajul industrial al statului. A produs specialiști de excepție în inginerie și cercetare teoretică, dar a lăsat în urmă o masă de oameni incapabili să acționeze în afara directivelor de la centru.
• În prezent, sistemul se manifestă ca un serviciu public descentralizat și adesea haotic. Oferă libertăți fundamentale, acces la burse externe și tehnologie, însă suferă din cauza lipsei de finanțare corectă și a reformelor structurale incoerente. Realizarea finală este polarizarea extremă: livrează pe de o parte olimpici internaționali și elite IT care emigrează ușor, iar pe de altă parte un procent uriaș de tineri care finalizează studiile fără competențe minime de literație sau matematică aplicată.
  
  Autor: Alex Stoian