 |
| Club |
Oltcit reprezintă cel mai ambițios, complex și, în final, tragic proiect industrial al industriei auto din România comunistă. Născut dintr-un paradox economic, modelul trebuia să fie o mașină modernă de clasă mică (low-cost pentru Occident, dar de exceptie ca dotari, confort si fiabilitate pentru estici, inclusiv pentru români). În realitate, a devenit o povară financiară uriașă care a dus la un divorț tensionat între statul român și gigantul francez Citroën (grupul PSA).
Citroen era varful tehnologic al marcilor auto de productie mare, accesibil aproape tuturor paturilor sociale, in plan mondial. Romania a avut sansa unui salt tehnologic inimaginabil, ca fabrica si produs a fost pentru scurt timp in topul mondial al modernismului auto, acolo unde trebuia sa ramana permanent prin sansa parteneriatului cu inovativul Citroen, care a investit bani si tehnologii de cea mai inalta clasa intr-un produs ultramodern ce trebuia sa fie de masa, cu sansa de a acapara doua piete asigurate concomitent prin acest parteneriat: Vestul capitalist si Estul socialist.
Din pacate, ca si RomBAC 1-11, a fost un esec absolut catastrofal tehnologic, un peste prea mare de inghitit pentru o economie autosabotata distructiv de politica interna efectiv prosteasca si de proasta educatie a "omului nou" obisnuit sa fenteze continuu prin chiul, produse proaste in cantitate mare, furturi si slaba pregatire.
Mai jos vom detalia povestea acestei fabrici care la pornire a fost printre cele mai moderne din lume si cea mai moderna estica, pierduta in valurile incompetentei si politicii ceausite.
