2629.Socialismul ceausist si cat de bine ne era - miturile despre Epoca de aur

 

 

.

 Este trist sa vezi cum oameni care au trait intr-un regim totalitar extrem de dur care practic, ideologic,economic, financiar dar si fizic si-a incatusat cetatenii, regreta, mitizeaza, duc dorul acelor vremuri, le "albesc" si le infrumuseteaza cu mituri absurde, turnate in mintile lor zeci de ani si blameaza ceea ce traiesc, ridicand in slavi mizeria trecuta. Din pacate majoritatea acestora rezuma totul la mancare si slavirea "descurcatului".

  Astfel se dovedeste eficienta indoctrinarii ceausiste, pe baze bolsevice, transformata in reflex pavlovian: reactii programate in zeci de ani, care ies la suprafata la anumite foto, filmari, cuvinte... mituri.
  Hai sa va arat realitatea, doar o parte din ea, fara intemnitari ca spui ce gandesti, fara impuscaturi ca vrei sa pleci din tara.

Mituri în rândul vârstnicilor (Nostalgie economică)

• „Toți aveau un loc de muncă și bani...”: Locul de muncă era obligatoriu prin lege (parazitismul era pedepsit). Banii acumulați nu aveau valoare reală deoarece magazinele erau goale și bunurile lipseau.
• „Statul dădea case gratis imediat”: Locuințele de la stat se dădeau cu chirie (nu în proprietate) după ani grei de așteptare pe liste. Construcția lor a distrus centrele istorice și a oferit un confort adesea minim. 
  
  Pentru a cumpara o locuinta, procedura era la fel de umilitoare ca pentru a obtine una cu chirie.
• „Atunci chiar era egalitate...”: Nomenclatura comunistă (activiștii de partid, Securitatea) se bucura de privilegii uriașe. Aveau acces la magazine speciale (Comturist), spitale private (Elias) și vile de protocol, în timp ce populația stătea la cozi.
• „Mâncarea era 100% naturală...”: Raționalizarea severă din anii '80 a dus la înfometare. Alimentele de bază erau înlocuite cu substitute de slabă calitate (ex: „nechezolul” în loc de cafea, faimoșii adepți ai feliilor de parizer cu multă apă). Legumele,cerealele,fructele erau suprasaturate  de ingrasaminte chimice, pentru a realiza productii foarte mari, fortate.

Mituri în rândul tinerilor și persoanelor cu pregătire redusă

2628. Tarom si Boeing- de ce?

Boeing 737

 Decizia Tarom de a continua cu achizitia de aparate Boeing a activat multi comentaci fara liniste in Media mare si Social Media, facand valuri aiurea, inventand o controversa falsa: de ce nu alte marci?
 Se crede ori nu, dar Tarom chiar are specialisti care stiu cum trebuie echipata firma si de ce, oricat de priceputi la fotbal, politica si orice ar fi feisbucistii si alte specimene de internauti. In randurile de mai jos incerc sa explic vulgului priceput la toate ratiunile acestei achizitii strategice.

  Optarea pentru Boeing în detrimentul altor producători (cum este rivalul european Airbus) pentru rutele sale medii se bazează pe uniformizarea flotei, optimizarea costurilor și istoricul operațional. TAROM deține deja o lungă tradiție în utilizarea avioanelor Boeing (în special familia 737), iar tranziția către noile aeronave Boeing 737 MAX 8 reprezintă un pas logic în strategia de restructurare a companiei.

Argumentele tehnice, economice și logistice care au stat la baza acestei alegeri includ:

2627. Invatamantul in socialism si acum- forma si rezultate: scurta comparatie sintetica

.

 

.

 Am trait si am invatat in socialism. Apoi am invatat putin si in capitalism. Am copil, a invatat in acest sistem. Lucrez cu tineri care invata in acest sistem. Periodic ne ciocnim, dar eu, fiind mereu interesat sa colaborez si sa creez, sa dezvolt si sa merg spre maine, ma modelez si invat de la ei continuu. Si caut sa gasesc modalitatea de a juxtapune si folosi ceea ce este bun din vechi cu noul. Interesant fiind ca  invățământul din perioada socialistă și cel actual din România funcționează după filozofii opuse, având mecanisme de manifestare și rezultate finale complet diferite. De aceea am facut aceasta analiza cat mai redusa la esenta.

      Sinteză paralelă: socialism vs. prezent

Criteriu	Învățământul în Socialism (1948–1989)	Învățământul Actual (Post-decembrist / Prezent)
Filozofia de bază	Colectivism și ideologizare. Școala subordonată partidului, axată pe crearea „omului nou” și pe utilitatea lui economică imediată.	Individualism și centrare pe elev. Școala axată pe dezvoltarea personală, competențe globale și libertate de alegere.
Manifestare în clasă	Disciplină extremă și uniformizare. Respect absolut față de profesor, standarde unice, control riguros, manuale unice pline de propagandă.	Flexibilitate și tehnologizare. Relație mai democratică elev-profesor, acces la resurse digitale, manuale alternative, dar și fragmentare a disciplinei.
Accesibilitate	Egalitarism de masă forțat. Analfabetismul a fost eradicat aproape complet; accesul în mediul rural era strict monitorizat și obligatoriu.	Polarizare accentuată. Libertate deplină, dar cu o falie uriașă între școlile de elită din mediul urban și abandonul școlar masiv din mediul rural.
Sistemul de selecție	Meritocrație restrictivă. Examene de admitere (treapta I și II, facultate) extrem de dure și competitive, bazate pe o memorare masivă a materiei.	Evaluări standardizate flexibile. Evaluare Națională, Bacalaureat și admiteri pe bază de dosar sau testări grilă, cu o relaxare a exigenței generale.
Relația cu piața muncii	Planificare centralizată. Statul garanta și obliga repartiția pe un loc de muncă imediat după finalizarea studiilor (liceu industrial, școală profesională, facultate).	Piață liberă decuplată. Absolvenții aleg liber orice domeniu, însă există o lipsă cruntă de calificare tehnică (școli profesionale slabe) și șomaj de inserție.
Realizări finale (Avantaje)	Pregătire solidă pe științe exacte (matematică, fizică, chimie), cultură generală vastă de tip enciclopedic, forță de muncă tehnică înalt calificată.	Gândire critică sporită, abilități digitale native, adaptabilitate la nivel global, competențe lingvistice (limbi străine), mobilități internaționale (Erasmus).
Eșecuri finale (Dezavantaje)	Lipsa gândirii critice. Îndoctrinare politică, sufocarea inițiativei individuale, analfabetism funcțional ascuns ideologic, izolare internațională.	Analfabetism funcțional ridicat (aprope 42-50% conform testelor PISA), abandon școlar crescut, devalorizarea diplomei universitare (fabrici de diplome).

Manifestare și realizări finale (Sinteză conceptuală)

• În socialism, sistemul s-a manifestat ca o uzină socială. Intrarea era obligatorie pentru toți, parcursul era strict ghidat de manualul unic, iar realizarea finală era integrarea perfectă în angrenajul industrial al statului. A produs specialiști de excepție în inginerie și cercetare teoretică, dar a lăsat în urmă o masă de oameni incapabili să acționeze în afara directivelor de la centru.
• În prezent, sistemul se manifestă ca un serviciu public descentralizat și adesea haotic. Oferă libertăți fundamentale, acces la burse externe și tehnologie, însă suferă din cauza lipsei de finanțare corectă și a reformelor structurale incoerente. Realizarea finală este polarizarea extremă: livrează pe de o parte olimpici internaționali și elite IT care emigrează ușor, iar pe de altă parte un procent uriaș de tineri care finalizează studiile fără competențe minime de literație sau matematică aplicată.
  
  Autor: Alex Stoian

2626. Romanul frustrat plecat sau ramas in tara- o analiza socio- spirituala profunda a "diasporenilor" versus cei ramasi acasa

 Analiza psiho-socială a românilor din diaspora și a celor rămași în țară evidențiază o serie de fracturi interioare adânci. Datele agregate din studii sociologice recente (cum ar fi cercetările MKOR privind Diaspora sau rapoartele OECD) arată că frustrarea materială a fost înlocuită treptat de frustrări de ordin moral, birocratic și spiritual, în ciuda integrării financiare. 

Următoarea analiză structurată estimează ponderile acestor stări în funcție de piloni specifici:

1. Frustrări pe Categorii de Pregătire Profesională

Nivelul de educație dictează în mod direct tipul de nemulțumire resimțit în străinătate sau la revenirea în țară:

Pregătire Profesională	Ponderea Frustrării	Principalele Cauze / Manifestări
Studii Superioare (Medici, IT-iști, Ingineri, Cercetători)	~65%	Supracalificarea irosită: Aproape jumătate dintre românii cu facultate plecați în statele OECD ocupă posturi sub nivelul lor. Apare frustrarea intelectuală de a nu fi validați la adevărata valoare și sentimentul de „Sindrom al Impostorului” provocat de barierele subtile din corporațiile vestice.
Studii Medii / Calificați (Meseriași, Constructori, Șoferi, HoReCa)	~45%	Epuizarea fizică și dorul: Frustrarea profesională este mică (deoarece câștigă bine ca independenți sau patroni), însă cea socială este uriașă. Resimt lipsa timpului liber, uzura fizică accentuată și stigmatul istoric de a fi priviți generic ca „forță de muncă ieftină”.
Necalificați (Agricultură, Munci sezoniere, Curățenie)	~75%	Precaritatea și abuzul: Frustrare socială masivă provocată de izolarea lingvistică, condițiile precare de locuit și riscul ridicat de exploatare din partea intermediarilor (adesea chiar conaționali).

  Sa detaliem in continuare :

2625. Exportul de autobuze, troleibuze, tractoare, camioane si ARO in sistem barter in afara CAER

 Incepem cu un subiect mai putin cunoscut: exportul de autobuze romanesti in afara CAER - a pietei comuniste europene si ce se incasa pentru acestea. Fiind un subiect chiar nestiut, voi detalia si tehnic, dar si economic.

  Pe lângă încercările din Germania de Vest (prin firma IRIMEX) și faimosul test politic din Statele Unite (New York), uzina autohtonă „Autobuzul” (ROCAR) a forțat pătrunderea pe mai multe piețe din afara blocului comunist, în special în țări în curs de dezvoltare din America de Sud, Africa și Orientul Mijlociu, dar și în Grecia.

 Pe unele piete au fost livrate sub marca IDAC si aveau urmatoarele caracteristici, diferente fata de DAC:

  Modelele de export din familia DAC / IDAC, trimise în Statele Unite (New York) și America Latină (Columbia - Bogotá), au beneficiat de o serie de modificări structurale și îmbunătățiri tehnice majore față de variantele standard care circulau pe străzile din România în anii '80. Întrucât standardele internaționale erau mult mai stricte, uzina din București a trebuit să regândească propulsia și finisajele. 
🇺🇸 Lotul experimental pentru New York (SUA)

Pentru a trece de testele severe de omologare americane, cele două autobuze articulate DAC 117 UD au suferit o transformare radicală, fiind asamblate aproape ca un produs complet nou: 

2624. Akai si capetele de sticla: sunt nemuritoare sau nu? Mit sau adevar?

 "Are cap de sticla!"

  Asa se laudau "jmekerii" anilor 80 cu scula lor de mag si iti luau maul- adica de luai o banda la a enspea mana inregistrata, dar la ei pe aparat, afirmatia asta era-cica- garantia maxxximei calitati de inregistrare, de nu mai aveai tupeul sa l intrebi la a cata mana era de fapt inregistrata banda- sursa.

  Aparitia GXurilor ne bagase si pe noi, bietii romani, aia saraci si marginalizati, in lumea aia mare a audiofililor mondiali, credeam noi, desi modelele de Akai GX erau atat de rare incat multi credeam ca e o poveste, ajungand sa vedem vreunul obosit si chinuit rau deja, de abia prin anii 90.
  Dar chestia asta cu capul gx ne intarise convingerea ca marca Akai e cea mai tare din lume. Asta desigur, pentru noi, oamenii de rand care nu stiam de Revox/Studer si altele.

  Si astfel "stiam" cu totii ca sunt cele mai tari maguri din lume la care avea acces omul de rand cu posibilitati financiare, rude pe afara sau in nomenklatura.

  Pe real?

  Tehnologia capetelor GX (Glass & X'tal Ferrite) introdusă de Akai reprezintă una dintre cele mai mari realizări inginerești din epoca audio analogică. Compania niponă a garantat inițial aceste capete pentru 150.000 de ore de funcționare (practic, o viață de om). Prin comparație, un cap clasic din permalloy se uzează vizibil după 1.000 - 2.000 de ore de rulare.

   Deși reputația lor de piese „indestructibile” este în mare parte adevărată în ceea ce privește fricțiunea fizică cu banda magnetică, realitatea tehnică din prezent scoate la iveală câteva puncte slabe majore pe care orice colecționar trebuie să le cunoască.