1871.Lazara, cubaneza romanca (preluat)

   

Lazara Rivero y Tabares a venit în România, la studii, când avea doar 24 de ani, plecând din Cuba proaspăt ajunsă sub conducerea lui Fidel Castro, și ajungând la comunismul aspru al lui Gheorghiu Dej, unde culoarea neagră a pielii era ceva neobișnuit. S-a căsătorit cu inginerul Dorin Popescu, a devenit ea însăși inginer, a condus un sindicat al minerilor și a fost iubită de toți gorjenii. “Ea, când a venit în România, era ca ursul pe stradă.

   Nu erau prea mulți imigranți de culoare, mai ales în provincie”, povestește Carlos Popescu, fiul Lazarei, la aproape 60 de ani de când mama lui a pășit prima dată pe meleagurile românești. Lazara s-a aflat printre cei 120 de studenți care au prins o bursă pentru a-și continua studiile și a se specializa pe continentul european. “Din ce mi-a povestit, ar fi ratat bursele școlare cele mai interesante, ca să zic așa. S-a trezit prea târziu când s-a dus la Ministerul Educației și nu au prea rămas. Mai putea merge în Germania, dar a considerat că sunt prea rasiști”, râde Carlos.Urma să ajungă la Petroșani, unde a fost admisă, alături de alți cinci studenți, toți băieți, la Institutul de Mine. 

DA PAGINA!