2598. Color in Romania: Elcrom 1 si 2

Elcrom 1 in colectia muzeala, donatie.

    Televizorul color, in anii 80 in Romania, era un obiect de lux si opulenta. Se cumpara greu, pe liste de asteptare si era deosebit de scump: Elcrom cel mai ieftin, aprox. 12.400 lei, Telecolor aprox. 17.000, Cromatic aprox. 19.500. in anii 83-89, la un salariu mediu de 3400 lei si minim de 1500 lei lunar.
    Nu conta pe care-l aveai, din start erai catre varful piramidei sociale. Daca mai detineai o masina oarecare, un videou (videocasetofon) si un apartament, erai jmeker de jmeker si te apropiai de statutul de zeu. 

   Elcrom este un aparat ciudat, cu inovatii tehnice atragatoare , ca butoanele "one touch" luminate din programatorul de canale si ca blocul de alimentare in comutatie, aflat si stiut doar de catre depanatori, dar din pacate cu un tub catodic de generatie veche ( DELTA) si slab construit si ceva piese superslabe si ele, ratacite prin el.

 

.

 Aparatul este un compromis tehnologic ieftin in fosta URSS de unde provenea, devenind cel mai ieftin si in Romania si dorit, ca orice obiect de gen. Necesitatea de a livra rapid pe piata tv color si tipica interdictie de a importa direct din vest sau est, a dus la a monta trei tipuri de aparate gasite mai ieftin de licentiat sau cumparat  CKD (ca piese, module) si montarea lor la singura fabrica specializata si cu linii pentru TV, Electronica Bucuresti. Desigur nici aceasta nu putea asigura instantaneu productia ceruta de piata, astfel incat s a ajuns la livrarea prin inscriere pe liste la magazinele de profil si achitarea unui avans.
   Din pacate nu s a mai folosit solutia anilor 50, de la inceputul televiziunii in Ro, cand productia interna de tv a fost dublata de importurile din tarile vecine.

   Mai jos aveti informatii tehnice, tehnologice si despre originea Elcrom dar si cum a ajuns la noi, modificat pentru a putea capta inclusiv de la tarile din jur. Mentiune: a fost fabricat in 2 variante.

  La final aveti linkuri catre "Cromatic 02" si despre modulul PAL-SECAM.

2596. Bombardierul Tupolev Tu-4 si B29 - mit si adevar

B29 Superfortress

 

.

Tupolev Tu-4 este un bombardier strategic sovietic de la sfârșitul anilor '40. Istoria sa este înconjurată de numeroase legende urbane, dar și de fapte istorice incredibile. Vom discuta mai jos despre unde se termină mitul și unde începe realitatea despre acest "copil geamăn" al faimosului Boeing B-29 Superfortress american. 

Sovieticii au copiat avionul american Boeing B-29 Superfortress din disperare strategică, dorind să recupereze rapid decalajul tehnologic uriaș față de SUA în pragul Războiului Rece. 

Statele Unite dețineau monopolul bombei atomice, iar URSS nu avea niciun avion capabil să transporte o armă nucleară pe distanțe lungi. Copierea prin inginerie inversă a fost privită de Iosif Stalin ca o scurtătură sigură pentru a obține o forță de bombardament strategic în cel mai scurt timp posibil.

De ce au copiat B-29 și nu au creat un avion propriu?

1. Lipsa tehnologiei proprii: În Al Doilea Război Mondial, aviația sovietică s-a concentrat pe avioane de vânătoare și atac la sol (precum Iliușin Il-2). Ei nu aveau experiență în construirea unor bombardiere grele moderne, presurizate și pline de electronică. 
2. Refuzul american: În cadrul programului Lend-Lease, URSS a cerut în repetate rânduri bombardiere B-29, dar SUA au refuzat categoric să le ofere această tehnologie strict secretă.
3. Ordinul direct și frica lui Stalin: Proiectantul Andrei Tupolev lucra deja la un prototip propriu (ANT-64). Totuși, Stalin i-a ordonat ferm să abandoneze proiectul și să facă o copie unu-la-unu exactă. Stalin credea că o copie a unui avion care deja zbura cu succes elimina riscurile de proiectare, erorile inginerești sau sabotajele. 

Cum au ajuns să o facă? (Oportunitatea)

2595. Bombardierele strategice si rețelele de spionaj atomic: Tu-4 si Convair B-36 Peacemaker si Klaus Fuchs

Convair B-36 Peacemaker

   

Tu-4

Analiza arhivelor desecretizate scoate la iveală modul în care programul bombardierului strategic sovietic (Tu-4) s-a intersectat direct cu rețelele de spionaj atomic. Această sincronizare perfectă a permis URSS să contracareze noua armă americană de descurajare, colosul Convair B-36 Peacemaker.

1.Umbra de la Los Alamos: cum a primit Tu-4 o încărcătură atomica utilă

În timp ce inginerul Andrei Tupolev reînvăța metalurgia pentru a construi fuzelajul lui Tu-4, programul nuclear sovietic condus de Igor Kurceatov se lovea de un zid teoretic. Rezolvarea a venit prin Operațiunea ENORMOZ, campania de infiltrare sovietică a Proiectului Manhattan. 

• Rolul lui Klaus Fuchs: Fizicianul german de cetățenie britanică, Klaus Fuchs, a fost cel mai valoros agent sovietic de la Los Alamos. El a livrat Moscovei calculele matematice exacte pentru mecanismul de implozie al bombei cu plutoniu (modelul Fat Man aruncat peste Nagasaki).
• Sincronizarea perfectă: Informațiile transmise de Fuchs prin intermediul curierului Harry Gold au salvat programul sovietic de la 2 ani de tatonări eșuate. În august 1949, URSS detona prima sa bombă atomică (RDS-1). La acel moment, primele regimente de Tu-4 erau deja complet operaționale și pregătite. Avionul fusese proiectat de la bun început cu un compartiment de bombe modificat termic și electric special pentru a găzdui această replică grea. 

 2. Rivalul american: Convair B-36 Peacemaker

2594. Dac 120 DE - adevarul despre exportul in Australia

   

.

  Exportul și exploatarea supercamioanelor DAC 120 DE în Australia, la mina de fier BHP Jimblebar, Australia (inaugurată în 1989), reprezintă unul dintre cele mai interesante capitole de inginerie de criză din istoria industriei grele românești. Acesta nu s a realizat fara probleme chiar grave.

  În perioada 1988–1989, compania minieră australiană BHP a achiziționat 5 unități din lotul total de 20 de exemplare produse. 

Atrasa de un preț de dumping imbatabil – 300.000 de dolari per bucată (de trei ori mai ieftin decât un competitor american echivalent de la Caterpillar sau Komatsu) – compania australiena au cumpărat acesti mastodonti cu condiția asamblării lor locale. O echipă de 7 muncitori și ingineri români s-a deplasat în Australia, unde a lucrat timp de un an într-un mediu deșertic pentru a asambla camioanele sosite pe bucăți. 
 Impreuna cu aceste camioane au fost livrate si doua buldozere gigant tot romanesti,

Analiza tehnică a modului în care BHP a exploatat și modificat radical axele și sistemele energetice ale DAC 120 DE, extrasă din memoriile inginerilor ICPAT și discuțiile cu specialistii si pasionatii de istorie industrială, se încadrează în tiparul stabilit:

2593. Secretul acum nesecret: antenele si statia de sol Intelsat de la Cheia, devenite radar spatial

.

  La vederea tuturor, dar de o secretizare morbida ca informatii publice si paza militara in socialism, cele doua farfurii uriase dintre munti au fost un salt tehnologic efectiv Sci-Fi cand au fost pornite.Cei care lucrau acolo erau invidiati pentru pozitie- statiune, salarii, dar mai ales....pentru ca aveau acces la programele mondiale de tv, sute. Umbla vorba ca toata ziua se uitau la filme si emisiuni incredibile.
  A fost realizata odata cu la fel de fantasticul Observator seismologic de mai sus, la Muntele Rosu, nu la fel de secret, dar la fel de nelaudat si nemediatizat ca "Mare Realizare a Iepocii de Abur".

 
  In statia electrica de 110 kv de la Maneciu, Centrul are 2 celule de 20kv de alimentare proprii, in afara de generatoarele diesel din facilitate.

 Centrul de Comunicații prin Satelit de la Cheia (județul Prahova)

reprezintă cel mai important succes de infrastructură de sol din întreaga istorie a telecomunicațiilor românești. Proiectat și executat într-un ritm record, acesta a transformat România în prima țară din blocul comunist care a spart monopolul tehnologic estic, conectându-se direct la rețeaua globală capitalistă de sateliți. 

Duelul global: INTELSAT vs. Intersputnik

În anii '60–'70, lumea comunicațiilor prin satelit era împărțită strict pe criterii ideologice:

• INTELSAT (Occidentul): Înființat în 1964 sub impulsul Statelor Unite, consorțiul opera o rețea globală de sateliți geostaționari comerciali. Era dominat tehnologic și financiar de americani.
• Intersputnik (Blocul Estic): Creat de Uniunea Sovietică în noiembrie 1971 ca replică directă la succesul INTELSAT. Semnatarii inițiali au fost statele din orbita Moscovei, inclusiv România, Polonia și Cuba. Rețeaua folosea inițial sateliții sovietici din clasa Molniya. 

Miza României: Deși era membru fondator al Intersputnik, regimul de la București dorea independență diplomatică și economică față de Moscova. Conectarea directă la sateliții INTELSAT în octombrie 1976 prin antena Cheia 1 a permis României să transmită date, telefonie și imagini TV direct către Occident și restul lumii, ocolind complet filtrele și cenzura tehnică de la Moscova.

2592. Înființarea firmei Rom Control Data (RCD) în anul 1973 -ceea ce nu se credea posibil.

 

Independent 

Înființarea firmei Rom Control Data (RCD) în anul 1973 la București a reprezentat o breșă diplomatică și tehnologică unică în perioada Războiului Rece. A fost prima societate mixtă (joint-venture) oficială creată între o corporație din Statele Unite (gigantul supercomputerelor Control Data Corporation - CDC) și o țară din blocul comunist (statul român, prin Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini).

Pentru a înțelege cum a fost posibil acest acord aprobat direct de Administrația SUA, în ciuda embargoului sever COCOM, trebuie analizate dedesubturile sale economice și structurale: 

Contextul politic și „paravanul” Acordului

După vizita președintelui american Richard Nixon la București (1969), România a primit statutul de partener comercial preferențial în Est. Fondatorul CDC, legendarul inginer american William Norris, promova intens ideea că transferul controlat de tehnologie civilă poate sparge barierele ideologice ale Războiului Rece.

2591. Minunea tehnica românească: seria de copiatoare MEC (Mașină de Copiat)

MEC-1M

   Copiatorul era o minune de aparat,sfanta pentru institutiile de cercetare, proiectare si nu doar, institutii pedepsite sa faca mii de copii prin forme penibile pentru anii 80: cu multe foi la masina de scris, prin fotocopiere pe ozalit- ca in anii 60- si altele, iar pentru cei care visau la copieri de reviste, carti, tratate, ceva de vis. Din pacate aceste aparate erau putine, nu in orice institutie si controlate strict.
   Multi dintre noi nici nu aveam habar ca o astfel de minune inginereasca se fabrica si in Ro.

   Copiatoarele (sau aparatele de multiplicat) realizate la fabrica Electromureș din Târgu Mureș în perioada socialista au avut la bază o concepție de cercetare 100% românească, dezvoltată la nivel național în cooperare cu ICPE București (Institutul de Cercetare Proiectare pentru Industria Electrotehnică).

  Spre deosebire de alte echipamente (cum au fost liniile audio de inspirație poloneză sau masinile de contabilizat), România nu a plătit brevete sau drepturi de autor companiilor occidentale precum Xerox sau Canon pentru producerea de serie a acestor mașini de birou.

Aparatele fabricate la Târgu Mureș aveau următoarea origine tehnică și constructivă:

Tehnologia românească: seria MEC (Mașină de Electrofoto Copiat)

Cel mai cunoscut model de serie ieșit de pe benzile Electromureș începând cu anii '80 a fost MEC 1-M (Mașină de Electrofotocopiat). 

• Principiul de funcționare: Tehnologia se baza pe un procedeu numit xerografie sau electrofotografie cu seleniu, patentat și dezvoltat în laboratoarele ICPE din București sub coordonarea cercetătorilor români. Aparatul folosea un tambur rotativ acoperit cu un strat fin de seleniu semiconductor, sensibil la lumină.
• Date constructive (MEC 1-M): Aparatul folosea hârtie normală (standard de 80g), avea o casetă cu o capacitate de alimentare de până la 200 de coli și livra o viteză de producție de 8 copii pe minut în format A4. Fixarea prafului de toner negru pe coală se făcea termic, prin trecerea foii printr-un cuptor cu rezistențe incandescente (motiv pentru care foile ieșeau fierbinți).

Incercarile de colaborare cu Rank XeroX:

2446. Invitatie la "Fabricat in Romania"- Ploiesti

   Si da, acum OFICIAL este deschisa in sfarsit mica expozitie reprezentativa si de baza a Muzeului nostru, impreuna cu Universitatea de Petrol si gaze Ploiesti, cu suportul Fundatiei Dumitru- Dorin Prunariu, la Casa de Cultura a Studentilor Ploiesti.

    Muzeul Industriei in Spatiul Romanesc detine peste 1000 de obiecte diverse- vezi o parte AICI - dar din pacate nu dispunem de spatiu suficient de expunere si nici de rafturi 

sau vitrine, de aceea le rotim in expozitii tematice periodice, astfel incat doritorii sa poata vedea cat mai multe dintreprodusele detinute. 

  

Prin prezenta avem placerea sa va invitam impreuna cu prietenii, colegii, colaboratorii si elevii dvs. la vizitarea cu intrare libera a expozitiei universitare

"Fabricat in Romania", parte a programului "MuzeoScoala", 

 pe care am organizat-o impreuna cu Universitatea de Petrol si Gaze Ploiesti, sub patronajul Fundatiei Dumitru Dorin Prunariu, la

Casa de Cultura a Studentilor Ploiesti
Bvd.Bucuresti nr. 39, partea dreapta, penultima statie a autobuzului 30 

  Expozitia este compusa din obiecte fabricate in Romania intre anii 1937-1997, iar vizita consta in vizualizarea acesteia, demonstratii pe aparate romanesti si ascultarea de muzica romaneasca pe vinyl si vizionarea de scurte filme documentare despre marci romanesti si despre economia si industria din Romania anilor interbelici si ai socialismului.

   Va rugam sa programati din timp vizitele in grup organizat (minim 10 persoane) la nr. de tel.
 0720648048- Alex Stoian,
 intre orele 09.00- 18.00,
 astfel incat totul sa decurga cat mai facil pentru dvs.

  

    La intrarea in campus exista automate cu cafea, sucuri si gustari. 

    Pe FB gasiti expo AICI 

                 Va asteptam cu drag.