 |
| . |
Oamenii din Rovina stau, la propriu, pe o mină de aur. Și asta nu de ieri, de azi. Așa a fost dintotdeauna. În ultimii ani, însă, oamenii s-au tot împuținat. Și locul lor a fost luat treptat de bufnițe, râși și numeroase alte animale sălbatice, actualii stăpâni ai livezilor și pășunilor împădurite.
Aici, în acest sat din Hunedoara, am cunoscut-o pe Adriana, o româncă plecată în urmă cu 22 de ani în Germania. Ea revine în fiecare vară să se îngrijească de mai multe terenuri și de casa din bârne de lemn pe care a moștenit-o de la bunicii săi. Însă, în ultimii ani, Adriana revine în țară cu inima tot mai grea. O companie canadiană, condusă de speculanți ai bursei din Toronto, a pus ochii pe Rovina. Vrea să facă aici a doua cea mai mare mină de aur și cupru din Europa. Așa că vacanțele Adrianei au început să fie pline de studiat documente ale companiei, participări la consultări publice și tot felul de griji.
Cu toate că Adriana are terenuri care ar putea fi vândute la un preț bun companiei, ea a refuzat să cedeze și să-și trădeze învățămintele moștenite de la bunici. A hotărât să lupte pentru a nu-i fi transformat satul copilăriei într-un deșert. Așa că, în urmă cu doi ani, Adriana a donat către Declic trei parcele de pământ care vor sta pentru totdeauna în calea proiectului minier.
