 |
| . |
Am trecut pe lângă Nistru ca să ajung acolo...fluviul are o culoare sănătoasă, curge vioi și pare o ceașcă plină ochi în albia lui...dă să iasă pe mal la fiecare mișcare....
Ghenadie cântă acum pe rusește...toată lumea e obligată să vorbească pe ucraineană...acum, după Majdan...nici dracu nu respectă regula asta...
Un moldovean înalt, de dincolo de Prut, a scos o scripcă valoroasă, a luat câteva note, apoi a început cu balada lui Ciprian Porumbescu...altcineva, s-a ridicat impozant de la masă și cu paharul închinând, a recitat ceva despre bani și despre cât de efemer e omul pe pământ...cu intonație a recitat, fără a se opinti...mi se zbârlea carnea pe mine...ospătărițele ucrainene, discrete, au ascultat nemișcate...oamenii ăia știu să guste frumosul...într-un colț, trei americani tineri, gălăgioși și proști, încercau să strice momentul cu limba lor care suna ca un clopot spart...deaung, ding, deaung !
Ghenadie a știut să cânte și pe românește...s-a ieșit la dans...cineva aflat aproape de mine, mi-a suflat la ureche că în timpul celui de-al doilea război mondial, în Odessa s-au petrecut grozăvii de neimaginat...populația evreiască, aliniată la perete...primul evreu s-a urcat pe scăunelul adus chiar de el și și-a pus ștreangul de gât, sub amenințarea puștilor soldaților din trupele de ocupație...al doilea i-a tras scăunelul de sub picioare, apoi s-a urcat la rândul lui pe scăunel, așteptând ca următorul să facă același lucru...
Dar lumea a iertat și oamenii s-au împăcat...în Ismail, noi, românii, am refăcut monumentul dedicat ostașilor căzuți în primul război...la Reni mai e un monument...vulturul regal e la locul lui...dar nu are niciun însemn monumentul...plăcuța care amintea de eroi, fusese smulsă de comuniștii lui Stalin...ucrainenii ne-au spus să facem noi ceva, să punem acolo un însemn, să reparăm, să le înviem memoria...
DA PAGINA!
