| Tica Luminare,Cristi Negrea,Andrei Paunescu |
Prezenta lui Tica Luminare, a lui Andrei Paunescu si a nucleului trupei "Micul Paris" intre artistii deveniti traditionali cunoscatorilor - trupa de teatru "Joc" si profesoara lor Magda Bacescu ,a facut ca spectacolul sa fie chiar un mic "Cenaclu Flacara"
(nemotoujours)
Motto:
“Bat frunzele uşor ca pentru nuntă,
Dar cine ştie că-n mişcarea lor,
Se-ntâmplă că sub ele cântă,
Suflarea oamenilor care mor.”
.
La fel ca şi atunci, - în anul 2010,- după
fix patru ani, toamna îşi îmbracă primăvăratic ziua de Vineri, şapte noiembrie,
dăruind-o lumii prin nuanţe calde, bacoviene. În cimitirul Bellu vizitatori
razleţi sau rude ale celor răposaţi nu-şi pot opri tresărirea-reflex când trec pe lângă
mormântul marelui, controversatului,
genialului poet Adrian Păunescu vegheat de câteva lumânări aprinse şi flori
proaspete. Mă apropii marcat
emoţional, atingând crucea pe al cărui
suport stă scris “El a iubit valorile. “ Aprind
lumânarea rămânând minute bune fixat în profunzimea pioşeniei de unde pelicula amintirilor îmi
proiectează imagini dureroase, atât de vii încât, parcă aud aievea vocea Maestrului predându-mi lecţia exerciţiului de
imaginaţie:
“Expresivitatea unei flori este floarea
însăşi. Poezia ne situează la nivelul prezenţei şi nu la
cel al reprezentării; ea nu explică, ci revelează. Dumnezeu ne-a dat harul, dar
nu ne poate învăţa nimic mai mult despre poezia trandafirului decât ne poate învăţa trandafirul însuşi prin
emiterea sentimentală de care suntem în stare.“
DA PAGINA!
DA PAGINA!



