 |
| Aici |
"doi
dintre ai noștri, au coborat ca să se inalte...."
Poate
ca mergi la O COMEMORARE.
Sau
poate ca așa crezi tu.
Depinde
de ce este acolo și cu cine te vezi,ce se întâmpla,nu?
În
timp comemorarile pot deveni prilej de întâlnire,de bucurie ca vezi
colegi, cunoștințe,rude...camarazi și oameni care au apreciat
persoanele care sunt comemorate, într-un fel sau altul.
Știu,
pare ciudat, dar prilej de bucurie???
Oamenii
vin din ceruri ,zboara sau măcar visează ca zboară PRIN ceruri
și...se duc în ceruri.
Pana
la urma strabunii noștri chefuiau când dintre ei plecau în lumea
de dincolo.Noi nu am chefuit, iar eu personal, m-am bucurat ca este
lumina, soare vesel, grane rasarite bine,un vânt jucaus și ca am
ajuns sa văd în sfârșit locul în care Doru al meu cu care m-am
identificat de adolescent ca o parte dintre cei din generația mea,
deci Doru al nostru s-a întâlnit cu mama noastră glie a tuturor
cam prea devereme după cum credem noi...si poate ca nu, pentru ca
acea întâlnire nu l-a dat jos ci l-a ridicat la faimoasa Escadrila
din Cer, terminandu-si drumul pe Pământ...
Nu
știm, dar nu plângem.El știe mai bine și cu Petrix.Ei doi știu
ce s-a întâmplat și cum și mai ales de ce.
Cinstit?
Cred ca tristi ar fi
trebuit
sa fim dacă-i lua
vreo boala cu nume rusinos de complicat și de normal, nu?
Da,
real, este trist când se moare, mai ales oameni tineri, de mare
valoare, cu potențial enorm, oameni cu copii acasă...Oameni care ar
trebui sa moara după ce -si transmit valorile urmasilor de aripa,de
cariera sau de sânge.
După
ce reușesc sa spună tot ceea ce au de spus.
DA PAGINA!
