866."Caii de la Voronet" zboara din nou!

Noi si "Batrana Doamna"

   Mai bine spus,cu ei incepe noul zbor catre cititori al minunilor scrise de catre Doru Davidovici, pilotul scriitor, care nu doar SF ne-a adus, ci si viata pilotului militar odata cu povesti despre lumi si...viata de zi-cu zi a romanticului din el,in constelatia operelor sale.
   Datorita muncii a o mana de oameni de suflet reeditarea colectiei scrierilor acestui visator a devenit realitate din data de 6 iulie 2015 cand evenimentul (re)lansarii primei carti din serie ,"Caii de la Voronet" a inceput cu onorul dat de catre Comandantul Bazei aeriene 86 Fetesti si o garda de onoare la mormantul lui Doru Davidovici din cimitirul Ghencea militar,impreuna cu noi, cititori si fosti camarazi.
   Da mai departe.

821.Intre ogor si zbor - in vizita la Doru si la Petrix (20 aprilie 2015)

Aici

"doi dintre ai noștri, au coborat ca să se inalte...."

   Poate ca mergi la O COMEMORARE.

   Sau poate ca așa crezi tu.

   Depinde de ce este acolo și cu cine te vezi,ce se întâmpla,nu?

   În timp comemorarile pot deveni prilej de întâlnire,de bucurie ca vezi colegi, cunoștințe,rude...camarazi și oameni care au apreciat persoanele care sunt comemorate, într-un fel sau altul.

   Știu, pare ciudat, dar prilej de bucurie???

   Oamenii vin din ceruri ,zboara sau măcar visează ca zboară PRIN ceruri și...se duc în ceruri.

   Pana la urma strabunii noștri chefuiau când dintre ei plecau în lumea de dincolo.Noi nu am chefuit, iar eu personal, m-am bucurat ca este lumina, soare vesel, grane rasarite bine,un vânt jucaus și ca am ajuns sa văd în sfârșit locul în care Doru al meu cu care m-am identificat de adolescent ca o parte dintre cei din generația mea, deci Doru al nostru s-a întâlnit cu mama noastră glie a tuturor cam prea devereme după cum credem noi...si poate ca nu, pentru ca acea întâlnire nu l-a dat jos ci l-a ridicat la faimoasa Escadrila din Cer, terminandu-si drumul pe Pământ...

   Nu știm, dar nu plângem.El știe mai bine și cu Petrix.Ei doi știu ce s-a întâmplat și cum și mai ales de ce.

   Cinstit? Cred ca tristi ar fi trebuit sa fim dacă-i lua vreo boala cu nume rusinos de complicat și de normal, nu?

   Da, real, este trist când se moare, mai ales oameni tineri, de mare valoare, cu potențial enorm, oameni cu copii acasă...Oameni care ar trebui sa moara după ce -si transmit valorile urmasilor de aripa,de cariera sau de sânge.

   După ce reușesc sa spună tot ceea ce au de spus.

  DA PAGINA!

785."MIG-ul ma iubeste, si eu iubesc MIG-ul!"- in vizita la "Batrana Doamna"

De la 17 la...mai multi ani !Doar admiratori ai pilotului scriitor.

  "Ca pilot pot sa va spun ca mai mult ca sigur ai mei colegi care puteau sa se catapulteze si totusi nu au facut-o prabusindu-se...au iubit prea mult avionul pe care-l zburau si au incercat pana in ultima clipa sa il salveze !"
  Si titlul si fraza de mai sus le-am citat din povestile d-lui General Liviu Burhala,( fost General de flotila aeriana, loctiitor la Comandamentul Operational Intrunit,), povesti pe care a avut placerea sa ni le impartaseasca la intalnirea de la Muzeul Aviatiei, intalnire facuta in memoria lui Doru Davidovici care i-a fost coleg de celula de alarma,coleg de aripa si...coleg de carlinga.

  Iar fraza pe care am citat-o cu voia dansului este un raspuns la intrebarea pusa din sala de conferinte in care ne-am desfasurat ,de catre un admirator al pilotului scriitor si al povestilor sale :

 "Fiind un atat de bun pilot si in acelasi timp instructor, cum de nu s-a catapultat?"

DA PAGINA SI HAI SA VA POVESTESC, dupa care aveti si un clip scurt:

061. In memoriam 1 : Doru Davidovici , pilotul militar - scriitor.-dec.20 apr.1989

    Doru Davidovici a fost scriitorul povestilor zburatorilor cu coada de foc, prozatorul supersonic, vrajit de "Zeita de oricalc ", plutind printre " Lumi galactice " pe faimoasele "Aripi de argint "...
   A fost pilotul paradoxal. un fel de Saint Exupery al lumii moderne, as al fotomitralierei si razmutului si vrajitor al condeiului de sub care au iesit minuni literare, povesti intre real si fantezie , calarind ba MIG-ul, ba micutul si incetul sau Aro 10 de care era tare mandru si-l tavalea prin toate vaioagele si tarinile posibile si imposibile.
   Eroii sai si aventurile  lor, dar de multe ori ale sale personale, mi-au vrajit adolescenta si identificandu-l cu idealul meu : scriitor, pilot si usor aventuros, m-am lipit  asa de mult de el incat il personificam in toti eroii sai.
   De aceea cand l-am cunoscut pe Romica , fericitul subofiter de intendenta care i-a fost coleg si prieten de traznai si povesti, am avut senzatia ca l-am apucat pe D-zeu de un picior si regret ca nu l-am tras mai mult de limba in legatura cu eroul meu.
   Povestile lui Romica ma fascinau pentru ca-mi dovedeau ca acest om chiar existase si era exact asa cum scria si cum il descoperisem.
   De vreti sa aflati mai multe despre scriitorul pilot care a avut curajul sa scrie si sa raporteze despre intalnirea sa cu un O.Z.N., intalnire de la care i-au ramas urme pe duralul avionului, dati pagina si hai sa povestim !

                                                                    - nemotoujours -