Este, așa cum observa scriitorul Radu Pavel Gheo,
într-un articol din Revista 22, poate singurul imn ce nu cântă gloria
unor invingători și a vărsărilor de sânge. Departe de vorbăria în gol
împotriva dușmanilor de orice fel, cântecul este un apel la înțelegere,
așa cum au știut să trăiască tot timpul sașii din Transilvania. Ca
particularitate, imnul sașilor nu preamărește excepționalitatea unui
popor, ci frumusețea unui ținut. Îndemnurile, tonul imperativ și
imprecațiile ori recursul la fapte sau eroi istorici sunt înlocuite de
un pur ton descriptiv, elegiac la adresa naturii și a armoniei sale.
DA PAGINA !
DA PAGINA !
