1329.Un fiu de erou urmeaza cariera tatalui

Fiul eroului cu placheta,langa dl.cpt.pompier
 Catalin Chirca

Placheta omagiala

     Pompierii sunt eroii nostri zilnici.Sunt cei care salveaza vieti la greu,din greu. Si mai ales din catastrofe.
     Multi dintre ei scapa nevatamati ,altii cu rani mai mici sau mai mari.Toti cu urme psihice,care-i marcheaza,dar care nu-i fac sa renunte.
     Unii isi dau viata.
     Dupa ei raman nu doar mame,tati si sotii, ci de multe ori copii.

     "Tatal tau a murit pentru a salva vieti, este adevarat. Dar tu, trecand printr-o asemenea trauma, vazand cat de periculoasa i-a fost meseria, de ce nu ai ales alt drum in viata?
      Nu te-a speriat acest lucru?"
     "De mic l-am adimrat si m-am mandrit cu tatal meu!
      Consider ca este o mare onoare ca sa-i urmez meseria pe care o iubesc si o stimez, mai ales pentru ceea ce a facut el!"

      Am cunoscut acest copil,acest tanar si sunt mandru de el!
      Sunt mandru ca astfel arata respectul pentru faptele tatalui sau si ca este un adevarat cetatean al unei lumi in care avand astfel de urmasi suntem siguri ca vom trai mai bine,mai linistiti!

      Sa va si povestesc ,asa ca,dati pagina!

      Multi uitam cand este "Ziua Pompierilor" si aflam ca deja ca a trecut, chiar daca uneori ne trezim pur si simplu in mijlocul evenimentului in cate un oras. Eu nu am cum sa uit, avand legaturi nostalgice frumoase cu ei inca din copilarie si mai ales ca si tatal meu si-a satisfacut stagiul la aceasta arma si m-am mandrit intotdeauna cu asta.
     Anul acesta nu am pierdut ocazia sa fiu prezent la festivitatea IGSU din Bucuresti,unde pe langa faptul ca am avut onoarea si placerea de a ma intalni cu prieteni din aceasta forta, dar si cu simpatizanti, momentele deosebite nu au lipsit.

     Am avut  parte si de o ceremonie deosebita, care arata recunostinta fata de cei care au fost in plina stihie si au salvat vieti. O ceremonie si pentru cei care au fost doborati de forta naturii salvand.
    Eroi in viata au primit distinctii, dar si familiile celor care s-au sacrificat pentru noi.
    Trist sa vezi cum parinti, sotii si copii primesc un omagiu pentru cei care nu mai sunt.

    Acest pusti, un tanar la inceput de viata, a primit placheta omagiala in numele familiei lui. Un mic gest de recunostinta din partea IGSU si al societatii civile, un gest care si daca ar fi de o mare valoare financiara, nu ar putea compensa pierderea unui parinte.
    A venit imbracat pentru prima oara in uniforma Scolii de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă "Pavel Zăgănescu" Boldești, avand aprobare sa o poarte inainte de inceperea anului, fiind boboc de pompieri.
    El a ales ca sa-si onoreze parintele care a facut jertfa pentru concetatenii sai prin a-i urma cariera. Fiind convins!
   Care parinte nu ar fi mandru sa stie ca al sau copil il urmeaza desi el a facut sacrificiul suprem?

    Cuvintele tanarului m-au atins enorm.
    Cu mult mai mult decat festivitatea impresionanta cu o defilare si demonstratii deosebite.
    I-am promis ca o sa ne intalnim si o sa-mi spuna povestea sa.
    Pana atunci, va rog: nu uitati sa salutati pompierii militari si pompierii civili,sau SMURD oriunde ii intalniti!
     Acestia  sunt eroii nostri zilnici, care nu pregeta sa se arunce in mijlocul catastrofelor pentru a ne salva vietile si bunurile!

    Multumim ca existati si ca ne aparati, iti multumesc pustiule pentru ca frica si tristetea nu te-au doborat luand drumul carierei parintelui tau erou!

   *nemotoujours*