1956. "Roborachete" in apararea Romaniei la tarmul nostru al Marii Negre

   "Roborachete". Nu exista acest termen, dar exact asta sunt vectorii subsonici/sonici/supersonici cu grad mare de autonomie in "decizii"- o oarecare alegere a tintei si a identificarii ei, dar si a urmaririi acesteia, chiar contracarand activ sau pasiv reactiile acesteia de aparare (tinta). 
Practic sunt roboti cu "bomba in brate".

   Cred ca am explicat foarte pe intelesul oricui si voi continua in acest tot simplist si clar, nesofisticat tehnic, pentru a ajuta sa inteleaga aproape orice persoana interesata de subiectul intaririi apararii coastei romanesti a Ligheanului Negru impotriva unei agresiuni pe unde maritime.

   Principiul constructiv si operational nu este nou si nici unic, existand de mult cativa producatori care se lupta sa dovedeasca ce treaba buna fac ei, dar eu am ales un model de produs care chiar ma incanta cu anumite calitati tehnico-tactic strategice si o serie de "delicatese" in meniul caietului de sarcini- NSM (NAVAL STRIKE MISSILE) al  firmelor Raytheon (SUA) si  Kongsberg (Norvegia) .

   Subiectul m-a provocat pentru ca am vrut sa vad cam ce inseamna tehnica ce va putea ajunge in "curtea" Armatei romane si cum sunt interesat de noutati tehnice in general si militare in special, nu am rezistat tentatiei de a face o mica analiza a acestor jucarele inteligente. 

   Discutia fiind astfel deschisa, am sa explic ce vad eu atragator la acesti vectori reactivi si de ce.

   Din pacate, la ora actuala Romania se apara costier/maritim in caz de nevoie cu tehnica suficient de veche pentru a fi numita antica, adica baterii de coasta de bataie mica si rachete antinava sovietice concepute in anii 50/60,  singurele mai rasarite fiind rachetele Exocet ale fregatelor type 22, sa zicem optionale inca, dar si ele in glorie in anii 80, practic avand un mare grad de ineficienta in posibilele lor misiuni la ora actuala.

    Desigur, nimic din ceea ce am enumerat, incluzand si proiectilele NPR-urilor (navelor purtatoare de rachete) nu are capabilitati moderne ca propulsie, ghidare, protectie pasiva proprie a vectorului sau a bateriei/unitatii de lansare si de control, iar interconectivitatea (comunicarea in timp real intre vectori sau baterii terestre/navale) , fiind deosebit de slaba, clasica si cu inertie nepermis de mare, avand ca necesar continuu factorul uman. 

     Acestea sunt motive pentru care un produs modern este absolut necesar la ora actuala, necesitate prevazuta desigur si de catre Fortele Navale Romane, care  deja au avansat catre achizitia unor altfel de sisteme, updatate noilor cerinte.

    Ei bine, un factor pur subiectiv, dar care din start m-a pornit pe a fi interesat de NSM: sigur nimeni nu ar contesta ca norvegienii chiar stiu treaba asta cu marile, oceanele si cu navalele, este? Si cum firma norvegiana Konsberg este creatoarea  produsului in discutie- NSM- m-am pornit hotarat sa-l analizez.
    Si am aflat o serie de avantaje ale acestora:

1-factorul "2 in 1": este ideal din punct de vedere logistic si operational, ca sa folosesti acelasi sistem cu doua aplicatii, al nostru in discutie (NSM) fiind nu doar instalabil atat terestru cat si naval, dar lucreaza (se spune in presa de specialitate si au dovedit exercitiile "la cald") impecabil pe tinte din ambele medii, pe care le parcurge la fel de eficient, lansarea navala catre tinte terestre fiind o optiune de succes.

 2-deosebit de important: pentru varianta terestra mobila sistemul se poate livra pentru montarea pe platforma auto dorita de catre beneficiar, neexistand o conditie a fabricantului pentru aceasta, astfel incat sa se evite stresul logistic al mentenantei unui sasiu fara comonalitati tehnice cu inzestrarea existenta deja, a utilizatorului- un avantaj si atunci cand vrei sa scazi costul final montand pe o platforma produsa intern de catre tara achizitoare.
De exemplu Polonia a instalat pe sasiuri Jelcz fabricatie proprie.
Noi am putea folosi Iveco ce se vor produce- speram, loco.

3-sistemul de lansare este foarte compact, in medie la jumatate din proportiile si greutatea instalatiilor deja in uz terestru si naval (sovieticele P15/P21 Termit), astfel incat poate fi instalat cu succes in locul acestora, daca se doreste o modernizare la nivel de platforme navale.

4- terestru, instalatiile NSM fiind mai mici si mai usoare, montate pe auto, vor face cu brio fata tacticii "hit and go", sau "loveste si fugi " pe romaneste, tactica deja clasica in artileria mobila, care odata cu lansarea se dezvaluie inamicului, devenind tinta clara.US Marines au folosit sasiuri Oshkosh 4x4 pentru acestea, fiind usoare.

5- raza de actiune-lovire tinte -  dubla fata de vectorii actuali din dotarea RoArmy-peste 185 km aproximativ, sau 100 mile marine, avantaj enorm in acoperirea ca suprafata de aparare si distanta de operare in larg.
  Aceasta caracteristica tehnica este superioara si produselor unora dintre concurentii producatorului sistemului in discutie.

6- interoperabilitatea cu alte sisteme moderne integrate intr-un complex de aparare aero-terestru-naval  usor de coordonat, de operat, atat ca instalatie de lansare/conducere a focului cat si ca vector inteligent-"roboracheta" la care astfel revenim.

7- capacitati de invizibilitate (stealth) datorate atat materialelor compozite moderne cat si motorului de mars - un avantaj enorm, crescand sansele de atingere si de anihilare a tintei vizate, detectarea ducand la distrugerea prematura a vectorului, desigur.

8- beneficierea de 5 sisteme de navigare (hard/soft) in acord continuu intre ele: GPS, recunoastere tipuri de tinte pe baza arhivei proprii, sistem vizionare in infrarosu (IIR), sistem clasic inertial si sistemul Terrain Contour Matching/ TERCOM deja folosit la rachetele de croaziera in uz de ani buni.

9- cap de lupta cu fragmentare- capacitate care mareste considerabil eficienta cantitatii de explozibil dus la tinta, multiplicand dramatic efectul de distrugere .

10-abilitati mari de manevra in apropierea tintei, astfel incat devine deosebit de greu de contracarat/distrus dupa contactul optic (considerand ca proprietatile stealth antiradar ale unitatii isi fac datoria cu brio).

 11- posibilitatea folosirii complexului HIMARS pentru lansare si coordonare- pana la urma vom avea si asa ceva, nu? Important este ca le poti folosi si pe ale aliatului care le detine si le desfasoara in linia ta de aparare la nevoie.

12-capabilitati deosebite de lupta sub bruiaj electronic masiv, problema accentuata a actiunilor de aparare in zona estului Europei de foarte mult timp.

  Cam asa arata "meniul cu bunataturi".
  Desigur, in meniu ar mai fi motorul de mars deosebit de performant, deja pomenit conex in enumerare, un turbojet eficientizat la maxim (Microturbo TRI 40). 

  Capacitatea de distrugere a tintelor la distanta mare de coasta si mult in avans din apele teritoriale este un deziderat major al oricarei armate, simplitatea operationala si conectivitatea cu alte arme/elemente dintr-un sistem de aparare fiind mai mult decat necesare pentru aceasta.

  Roborachetele NSM, oricum le-ai rasuci si analiza, ofera cu brio rezolvarea obiectivelor enumerate. Avantaj major: faptul ca SUA, Polonia, Germania si Norvegia deja le au in dotare, ca parteneri de alianta astfel incat baza de date- arhiva digitala din dotarea acestora- este bine pusa la punct, deci am beneficia de "cireasa de pe tort " a sistemului.

  Foarte important, un alt mare avantaj ulterior, in timp, pentru operatorul care opteaza pentru acesti vectori: se lucreaza la o varianta multirol aeropurtata, ceea ce ar fi o completare de exceptie a complexului aero-terestru-naval, un pas mare in viitorul acestei arme, avand deja exercitiu experimentat in pregatire, asistenta, mentenanta, cunoastere pe subiect vector.

  In final , o parere a contraamiralului Gene Black , US Navy:

"Rachetele Kongsberg cu rază lungă de acțiune și controlul îmbunătățit al focului sunt esențiale pentru modernizarea marinei SUA."
  Daca aceasta este parerea operatorului cel mai important din NATO, o consider un motiv in plus ca NSM sa ajunga si in dotarea RoNavy.

*Alex Stoian*(nemo)
foto:Kongsberg/USNavy