2357. Suflet de copil la Ziua Marinei- fotoreportajul juniorului nostru coleg

 

.

   Eu sunt Mihai. Toata lumea crede ca sunt mare, dar eu am doar 7 ani si nu stiu sa scriu foarte bine ca sa fac o compunere, de aceea va scrie mami ceea ce i-am povestit lui tati despre experienta mea la Ziua Marinei.
   Am plecat din Iasi, duminica, dis de dimineata, dar a trebuit sa trecem si prin Busteni, in drumul nostru spre mare. Fratele meu, Codrin, si prietenul lui, Tudy, trebuia sa ajunga in tabara, fara telefoane. Am ajuns noaptea la mare, dar nu eram foarte obosit, pentru ca, tot drumul facut pe autostrada, eu am dormit. Am facut cunostinta cu prietenii mamei, de la asociatia ‘’Suntem Romania!’’, au fost foarte draguti cu noi, ne asteptau cu mancare si cu suc. Mami a mai stat de vorba cu ei si eu m-am mai jucat prin curtea hotelului, iar apoi am mers in camera. Nu mi-a placut foarte mult la acest hotel, bine ca nu am stat foarte mult acolo. Erau si foarte multi copii fotbalisti acolo. Peste noapte, mami nu a dormit prea mult, pentru ca m-a pazit sa nu cad din pat, stie ea ca eu pot sa fac  din astea si i-a fost foarte frica. 

.

  Luni dimineata am plecat spre Portul Tomis. Am mers sa participam la "Ziua recunostintei- comemorarea eroilor" parca asa a zis dl Alex ca se numeste. Erau multi oameni imbracati in alb, erau capitani de vapor, doar la televizor am mai vazut asa uniforme. Am fost cel mai mic fotoreporter de la asociatie, am primit si ecuson special ca sa ma lase domnii politisti sa fac poze. Evenimentul nu a durat foarte mult, s-au adus si coroane de flori si s-au depus la o statuie cu o ancora, chiar mi-a placut acea ancora! Chiar cand incepeam sa ma plictisesc, mami mi-a propus sa mergem cu un mic vapor de pirati pe mare - nu am iesit prea mult in larg, pentru ca marea era agitata si valurile erau mari. Mami s-a speriat foarte tare, credea ca o sa se scufunde, dar mie mi-a placut foarte mult, era o senzatie ca cea din roller coaster. Cand am ajuns la mal, le-am povestit experienta si prietenilor mamei. Cat de tare a fost! Dupa ce adultii au baut cate o cafea si eu un pepsi, ne-am pornit spre Tuzla,unde urma sa zburam cu elicopterul. Nu mai vazusem niciodata un elicopter in realitate, am stat aplecat ca sa ma urc, exact ca in

.

filme. Am vazut toate plajele de pe litoral, dl pilot spunea ca cele mai frumoase sunt cele din Eforie, pareau si cele mai mari. Mi-a placut foarte mult, ca am primit si cascuta de pilot. Pe final mi s-a facut putin rau si am fost necajit, dar mi-am revenit destul de repede. Eu sunt cam timid si imi este jena uneori sa zic ce simt, asa ca uneori, ca sa nu fiu intrebat prea multe, zic ca nu imi place ce se intampla si ca nu vreau sa fac diverse lucruri, sau activitati. Acum pot sa va zic ca cea mai wow experienta a fost cu elicopterul. Eu zbor cu avionul cand mergem in vacante, dar a fost ceva diferit acum, mult mai frumos.

  Dupa-amiaza am fost in Mangalia. Eu voiam o jucarie, dar oamenii mari au vrut sa manance la o patiserie tatareasca. Nu mi-au placut acele placinte, de data aceasta chiar nu am fost fericit, nici bautura de drojdie nu am vrut sa beau, "braga" a zis mami ca se numeste. Ne-am plimbat mult si prin statiuni. A fost destul de aglomerat, asa ca in masina m-am mai jucat si pe telefon. Marti ne-am trezit si mai dimineata, mami nu a avut cafea, a fost un pic de tragedie. Am pornit din nou spre portul Tomis, unde am gasit rapid loc de parcare. Apoi ne-am intalnit iar cu prietenii lui mami care mi-au facut cunostinta cu doi domni in uniforme de marinari, au fost foarte draguti cu mine. Incetisor, ne-am pornit spre tribunele oficiale, mami mi-a spus ca sunt o persoana importanta, asa ca voi sta in fata, in primul rand, de unde sa fac poze, cand va incepe evenimentul. Din pacate, am asteptat foarte mult pana a

.

inceput spectacolul, timp in care am admirat valurile foarte mari si m-am mai jucat. Cand a inceput parada am ramas cu gura cascata de cateva ori, erau avioane, elicoptere, oameni cu parasuta cu steaguri si vapoare mari in larg. Au fost si artificii de zi, erau ca niste curcubee, foarte tari au fost, nu am mai vazut pana acum. L-am vazut si pe dl Iohannis, si alti domni care mai apar si la televizor. A batut foarte tare vantul, a si plouat, dar a fost foarte frumos. Spre seara am revenit si am ascultat fanfara si am vazut marsul unor marinari cu niste flacari, d-na Corina tot spunea de spectacolul cu torte, cred ca la astea se referea. Am mers dupa fanfara, foarte repede, pana in piata Ovidiu. Mai fusesem acolo si luni, dl Alex mi-a povestit cine a fost Ovidiu si mami mi-a cumparat un inel cu cap de lup de la targul de antichitati. Tot in aceasta piata, am urcat si in turnul de la moschee si am vazut orasul de sus. Acum sa revin la fanfara, era noapte deja si, dupa ce au terminat de

.

cantat, oamenii au ramas in piata, in asteptarea artificiilor; era destul de tarziu. Ne-am regasit cu totii in piata si am pornit sa mancam ceva, am ajuns la un restaurant turcesc si iar a fost tristete pentru mine, ca nu mi-a placut mancarea, era picanta si arata ciudat, bine macar ca au avut inghetata turceasca si lipie. Miercuri dimineata ne pregateam sa plecam spre casa, dar la poarta complexului l-am cunoscut pe dl Helmut Duckadam, am facut si poza cu el. Nu ma pricep la fotbal, dar mi-a zis mami ca este cel mai important portar al Romaniei, asa ca m-am bucurat ca am cunoscut o vedeta, cred ca fratele meu va fi invidios, abia astept sa ii arat si autograful primit. Drumul spre casa a fost lung, dar, vorbind cu mami pe drum, mi-am dat seama cat de multe lucruri frumoase am vazut si am facut in doar 3 zile la mare.

 

  * Mihai Ochesel *

.

  Mihai este juniorul echipei noastre de presa.

  A fost deosebit de placut sa-l avem coleg in zilele in care, la invitatia Fortelor Navale Romane, am participat ca de obicei la serbarile de Ziua Marinei, carora le multumim pentru amabilitatea si intelegerea de care au dat dovada cand am solicitat ca cel mai mic dintre noi sa fie in "miezul" evenimentelor, pentru a-l provoca sa povesteasca despre aceasta sarbatoare deosebita pentru noi.

  Multe multumiri RAS Tuzla, Cristina Mitchievici- Vlaicu si Sandi Oprisor pentru zborul cu elicopterul Bell.

  Alex Stoian, 

  Redactor-sef,

  Presedinte al Asociatiei.