2192. Dacia, dragostea mea | My Beautiful Dacia | Documentary Film

2176. Dacia 1310 (Sport si sedan) in ADAC Rallye Tour d'Europe 1984- Nicu GRIGORAŞ

Grigoras cap de pluton cu Dacia 1300 . Nicu Grigoras A fost cel mai bun vitezist şi preparator de automobile de curse din România. S-a născut la 12 septembrie 1948,  în Hudesti, Bacău.  Absolvent în 1971 al Politehnicii din Iaşi. Din 1973 este angajat al IAP unde, înainte de a ajunge la  compartimentul de competiţii, şi-a făcut ucenicia la bancul de probe. În curse a debutat în 1976. Primul titlu de campion l-a obţinut în 1977  (viteză în coastă,  pe Dacia 1300 de grupa 2). A fost maestru al sportului din 1981 şi a fost declarat de cinci ori primul automobilist  al anului. Sezonul de vârf al său este 1980 cînd şi-a trecut în palmares cinci titluri individuale şi două cu echipa.  Este selecţionat în echipa  naţională de viteză pe circut cu care participă la cursele din Cupa Păcii şi Prieteniei. In 1986, în afară de cele  două titluri obţinute  la circuit şi coastă, Nicu Grigoraş a câstigat cursa internaţională de la Reşiţa, fiind primul pilot român care  realizează o astfel de  performanţă în Cupa Prietenia. A fost un foarte bun preparator de motoare şi caroserii, maşina cu care a obţinut  majoritatea titlurilor,Dacia Sport Turbo, fiind o dovadă în acest sens. În august 1989, pleacă din ţară şi se stabileşte  în Belgia, dar nu şi-a găsit locul pe careşi-l dorea.  Moare în 7 aprilie 1999 departe de ţară, răpus de o boală necruţătoare.

1245."Dacia, dragostea mea" -o altfel de poveste a marcii "Dacia"(Film)

O sa va placa, va asigur!
Este poveastea vazuta din unghiul nostru, al celor care am trait cu ea efectiv, iubind-o si urand-o de multe ori.
Este povestea "masinii mici" care era din ce in ce mai proasta, mai ciudata, mai singura pe strazi nemaimportandu-se nimic altceva de nicaieri...Povestea masinii cu care impartaseai si bine si rau si facea parte efectiva din familie.
Deci: o sa va placa !
Vizionare placuta!

6

1196.Zece amintiri pline de zambete, lacrimi si nostalgie petrecute la bordul batranei Dacii (preluare)

 

O oarecare...

 Mult prea frumoasa  povestea ca sa  nu o preiau sa v-o arat!

    Reala, simpla, omeneasca, simpatica foc, nu am editat nimic, pur si simplu am copiat-o si v-o dau ca sa va distrati citind o istorie "romantata'" a ceea ce insemna odata nu de mult "masina mica" intr-o familie.

Ma cheama Costin, am 71 de ani si toata viata mea am condus masina romaneasca Dacia. Nu Loganul de acum, pe care il stiu toti tinerii, cu al sau aer conditionat si frane pe ABS, ci Dacia batraneasca, Berlina 1300 si 1310. Si ce am reusit sa fac de-a lungul vietii cu automobilul asta, probabil ca nu va face nimeni, niciodata, cu vreo alta masina...

1. Am traversat Transalpina

Crezi ca prin '74 era vreo palma de asfalt pe Transalpina? Nu era nici urma de drum aranjat, era numai pietris, cu santuri uriase facute de camioane forestiere, iar singurii oameni care urcau pe acolo erau ciobanii. Dar imediat cum am cumparat prima mea Dacie, un 1300 bleu, m-am aventurat in afara Bucurestiului si am luat-o spre munte. Auzisem si citisem despre Transalpina, despre 'Drumul Regelui', cum i se spunea, am vazut chiar si cateva imagini, dar abia in '74 am reusit sa o traversez. Acum poate iti ia vreo 4-5 ore sa o traversezi de jos, de la Novaci, pana dincolo, spre Sebes. Atunci mi-a luat 4 zile. Pentru ca mergeam incet, facusem doua pene de cauciuc si o zi intreaga am zacut in cort, cu trei turisti din Timisoara, pentru ca era o furtuna de nu vedeai la doi pasi in fata. Atunci mi-am cunoscut nevasta.