Credeam că drumul la Crucea de pe Caraiman şi vf. Omu îmi erau de ajuns... Dar s-a dovedit că mă înşelam. Dacă a încăput un tort, încap şi câteva prăjiturele, nu?!
Nu am avut timp de gândire, că mă şi văd cu platoul în faţă: după o plimbare în jurul lacului Bolboci şi o noapte petrecută la cabana Coteanu, fără a avea răgazul de a digera măcar ce tocmai savurasem, pornim spre Cheile Zănoagei. Maşina o lăsăm în apropierea campingului. Îl străbatem şi îmi propun să revin.
Condiţiile de cazare par dintre cele mai bune, peisajul e irezistibil, iar urşii, chiar de-or fi, nu cred să intre în căsuţe!
