2653. Pink Floyd:The Wall, sau zidul pe care ni-l creăm

.

-Recenzie- 

   Filmul este o combinatie cu animație muzicală pentru adulți, având ca inspirație albumul “The Wall” lansat de Pink Floyd. Realizat în anul 1982 de Alan Parker, acțiunea filmului se învârte în jurul personajului eponim trupei britanice de rock progresiv, jucat de Kevin McKeon, prezentându-l în ipostaza de copil, și de Bob Geldof, ca adult. Filmul are un puternic impact asupra perspectivei despre viață a celui care-l vizionează și reprezintă o critică dură asupra educației, relațiilor interumane și a regimurilor dictatoriale, având scene explicite. 

    “All in all, you’re just another brick in the wall.”

  Pink își pierde tatăl în război, este batjocorit la școală de profesori pentru aspirațiile sale poetice si este abuzat de mamă prin izolare și prin controlul de catre aceasta a relațiilor lui de cuplu.

.

.

  Pe parcursul acțiunii, viața sa amoroasă devine un eșec, capătă obiceiuri dăunătoare lui cât și mediului, dorește să-și recapete tatăl omorât în război, este internat într-un spital de psihiatrie și creaza un partid extremist. Toate acestea denotă lipsa acut resimțită a tatălui, nepăsarea și lipsa de milă a societății resimtita de Pink. Totuși, mai există o cale de scăpare pentru el, o rază de soare la capătul tunelului? Răspunsul la această întrebare îl veți afla urmărind filmul.

.

 Un punct forte al acestui film este reprezentat de împletirea dintre muzica albumului eponim și narațiune, ilustrând valoarea simbolică a zidului și a construcției sale. Un alt punct forte este reprezentat de jocul actorilor, care pune excelent în valoare mesajul filmului. Filmul transmite ideea de confruntare dintre individ și societate care duce la decăderea psihica a acestuia. În plus, filmul prezintă problematica singurătății unei persoane într-o societate pe care o percepe a-i fi ostilă. 

.

  Din punctul meu de vedere, filmul este o capodoperă cinematografică întrucât prezintă în mod direct influența societății asupra individului.O prima scena care m-a marcat este aceea în care atunci când un soldat a ridicat receptorul, un avion a bombardat regiunea, prezentând impredictibilitatea evenimentelor și a parcursului vieții în timpuri de război.O a doua scena care m-a impresionat este aceea reprezentata de cele două flori dansand impletit, dorind să simbolizeze viața de cuplu a eroului, viata care îi va afecta în mod negativ sănătatea mintală.O a treia scena care mi s-a părut interesanta este cea in care micul Pink își întâlnește varianta sa adultă într-un spital de psihiatrie, speriindu-se de aceasta, punând accentul pe duritatea vieții și lipsa prezenței paterne a copilului care îl duc la nebunie. Este de remarcat holbarea periodica a eroului adult la televizor, evidențiind lipsa trăirii momentului a acestuia, și repetarea anumitor secvențe și replici, precum
“Este cineva acolo?”
Recomand acest film persoanelor care vor să experimenteze, să vadă ceva unic, avand un mesaj deosebit de puternic, dar și celor pasionati de psihologie.

Analizat si disecat de # Thorns#