Se afișează postările cu eticheta un film cu o fata incantatoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta un film cu o fata incantatoare. Afișați toate postările

20 martie 2019

1344."Un film cu o fata fermecatoare"-film romanesc interzis aiurea si uitat. Margareta Paslaru intr-un rol jucat incredibil de bine!

.
.
.
 Rautacioasa,enervanta,rasfatata,increzuta...dar...fermecatoare!
  Nu am vazut de mult un rol atat de controversat jucat absolut magistral de catre o pustoaica de numai 23 de ani! Margareta Paslaru asa cum nu am stiut ca poate fi:magistral de normala, fireasca si incantatoare!

   Practic ea este tot filmul,desi are in companie mari nume,actori din generatia ei sau mai cu experienta,dar ea eclipseaza tot! Efectiv umple cadrul,ecranul si fara a fi invaziva, agresiva ci fireasca, de un firesc dezarmant.
   Pentru mine filmul este o incantare artistica.Si o surpriza totala,dupa ce am vazut-o in roluri episodice anterioare si ulterioare,roluri simpatice si atata!
    Acest film m-a lasat cu un mare regret:faptul ca nu i s-au mai dat roluri de o asemenea importanta-roluri principale!
    O imensa pierdere pentru ecranul romanesc.

    Va rog urmariti-l! Daca veti avea sufletul la voi,veti fi incantati!
    Filmul este simplu,foarte bine facut,foarte bine lucrat ca scene,cadre,discutii.
    Dar ea...face totul!

Cititi povestea filmului:
“Un film cu o fată fermecătoare”, după 46 de ani

     Revăzut astăzi, filmul de acum 46 de ani al regizorului Lucian Bratu Un film cu o fată fermecătoare face „casă bună” cu producţiile de mare succes internaţional ale noului cinema românesc. Împreună cu „fata fermecătoare” Margareta Pâslaru, cu înzestratul critic Mihai Chirilov – şi cu o sală plină de tineri! – am participat, în „Noaptea albă a filmului românesc” (splendidă iniţativă!) de la Muzeul Ţăranului Român, la proiecţia filmului de altădată (a cărui premieră a avut loc în martie 1967!), şi prima mea constatare, după emoţionanta vizionare, a fost aceea că aveam dreptate, în cronica mea din „Contemporanul”, apărută în primăvara lui 1967, când spuneam, concluziv, despre film, că „un aer proaspăt vine dinspre Buftea”. În epocă, nu mi s-a dat dreptate, ba dimpotrivă, punctul meu de vedere a stârnit reacţii potrivnice, care au mers până la ideea că dinspre Buftea, odată cu acest film, vin „mirosuri pestilenţiale”.
DA PAGINA PENTRU FILM!