1985.Un "colț de paradis" comunist- "Comturist"-ul sau "Shopul"

.

    Nu e vorba de lipsurile crase ale anilor '80, ci de unele mici locuri cu aer occidental generat de marfurile vandute acolo, marfuri inexistente in magazinele de stat si inaccesibile omului de rand cetatean roman, lipsit de valuta -banii strainezi- cu care sa cumpere din acestea. Practic un fel de "Duty free" comunist, absolut restrictiv.

    "Comturist" era o intreprindere de stat specializata in servicii comerciale pentru turistii care vizitau Romania. Detinea spatii mici in hotelurile mai importante din orase ori statiuni si erau aprovizionate cu marfuri "de vis"-de la ciocolata Toblerone si guma de mestecat americana,masinute "de fier", parfumuri de lux si chiar aparate japoneze, pana la produse artizanale romanesti de inalta calitate, doar pentru export in mod normal. Preturile,transformate conform cursului valutar oficial, erau fantastic de mici fata de piata normala sau cea neagra: de exemplu, un tv color romanesc Telecolor avea pret de magazin socialist 17.000 de lei, dar in Shop era 580 dolari,la curs BNR de 12,81lei/dolar. Faceti calculul si oripilati-va! Mentionez ca pentru cel din magazinul romanesc existau liste de asteptare si spagi. Si mai mentionez ca...la negru, dolarul americam se tranzacta intre 80 si 120 lei !!!Astfel, Shopul se voia a fi si un mod de stopare a tranzactiilor valutare ilegale. Inutil.
     Bazar magic, naucitor, dar cu vanzare doar pe bani inaccesibili oricui. Pana si cei care primeau diurne in valuta ca romani-marinari, personal navigant Tarom, ghizi, ceva muncitori plecati oficial prin tari arabe, etc, trebuiau sa justifice orice cent cheltuit acolo.

DA PAGINA!

     

catalog cu recomandari
de preturi de vanzare in magazin

    Gestionarii acestor magazinașe-minune erau un fel de mandatari- aveau o oarecare libertate in aprovizionare- si dadeau spagi uriase ca sa-si pastreze locul. Si erau sifoane ale Securitatii, stiam toti asta. Dar adevarati zei!
      De copil am simtit ca o adevarata umilinta acele magazine care miroseau fantastic, numai a bunatati si fineturi, in care cei care vindeau te serveau de multe ori cu tigara straina aprinsa pe tejghea sau chiar intre buze si te uscheau violent si umilitor daca te simteau ca esti roman- si te simteau. 
      O rușine a unui sistem. Au fost copiate dupa sovieticele " Beriozka". Nu stiu sa fi existat in alte tari asa ceva.
      Un astfel de magazin apare intr-un singur film - "Nea Marin Miliardar" si comportamentul vanzatoarei- Vasilica Tastaman- este absolut tipic acelor privilegiati ai sortii.     
       In orasele mici, daca aveau vitrina la strada si nu erau izolate undeva intr-un hotel, accesibile doar celor cazati acolo, deveneau un "must of" al plimbarilor duminicale pentru unii. Si un motiv continuu de frustrare.
      Deja in 1989 erau pline cu marfuri romanesti in proportie de peste 90%, dar marfuri greu de gasit in comert, inclusiv....zahar, ulei, faina, salam de Sibiu. Economia de valuta ajunsese in asa hal incat nici maruntisuri pe care le revindeau tot pe valuta nu mai achizitionau.
       Au fost cam 200 de magazine in Romania, plasate foarte strategic dpdv comercial, in cea mai mare proportie in hotelurile statiunilor si, in 1991 reteaua a fost pusa la vanzare publica, fiind una dintre primele firme de stat scoase pe piata capitalizarii libere, fara scandaluri, discutii, "nu ne vindem tara" si altele, desigur fiind cumparata de catre persoanele "care trebuiau". Valoarea ei mai era data doar de cladirile sau pozitionarile dintre care multe erau proprietatea firmei.