. |
În 1987 am intrat cu nava "Mîndra" în portul Cape Town pentru reparații la compartimentul "Mașină". Era planificat să stăm o lună dar reparațiile au durat trei. Am avut ocazia să vizitez orașul pe îndelete. Nu degeaba i se spunea "Perla Africii de Sud". O splendoare de oraș! Frumos, curat, cu oameni civilizați, de voie sau de nevoie. Președinte era, încă, P. W. Botha.
Acostăm, deci, la cheu. Se fac formalitățile de rigoare și, într-o oră, puteam să ieșim în oraș. De-abia așteptam, după multele luni petrecute pe mare, să pun piciorul pe uscat.
Dar cineva bate la ușă. Deschid. Și văd o fetișcană de culoarea abanosului. Cam 1,55m, subțirică, ochi mari, părul împletit în multe codițe. Purta o fustă verde cât o batistă, o bluză albastră dintr-un fel de plasă care nu prea ascundea nimic, papuci de plastic galbeni. Era ca un bibelou exotic.
- Hi! îmi zice ea zâmbind șmecherește.
- Hai! îi răspund eu și o las să intre.
Eu mă simțeam un pic stânjenit dar ea e era foarte degajată. Cu siguranță, nu era prima cabina de vapor pe care o vizita.
- How old are you?
- I am 20 years old.
Mă îndoiam profund, dar nu lucram la evidența populației.
La un moment dat, îi pică ochii pe bățul meu. Aveam pe masă un băț fixat vertical pe care aruncam, în momentele mele de relaxare, niște garnituri făcute rost de la colegii mecanici. Erau, de fapt, niște inele de cauciuc.
A luat fata un inel, l-a întins, l-a răsucit, apoi și l-a băgat pe mână. Și-a mai pus unul pe picior. Era foarte încântată! Și mi-a spus că dacă i le dau ei, face orice. Am fost de acord și am pus-o să facă curățenie. Acum, să nu credeți că marinarii, săracii, nu știu să-și facă curățenie și singuri. Știu, dar nimic nu se compară cu o mână de femeie!
A plecat fata. După 15 minute, bate alta la ușă.
- Hi!
- Hai!
Am pus-o la curățenie și i-am dat și ei două inele. Ce mai, eram stăpânul inelelor!
Când, peste 5 minute, a venit și a treia i-am dat repede ce-i trebuia fără s-o mai las să intre. M-am încuiat în cabină. Nici prea multă curățenie nu-i bună, se dereglează sistemul imunitar.
A fost mult până s-a dus vestea pe vapor că merge treaba cu garnituri. În scurt timp nu mai era niciuna. Și aveam nevoie de ele pentru reparații. S-au comandat în Elveția, a mai întârziat vaporul cu încă10 zile.
Dacă s-ar fi aflat în țară, sigur aș fi fost condamnat pentru sabotarea economiei naționale. Sper că s-a prescris!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu