 |
| . |
În 1987 am intrat cu nava "Mîndra" în portul Cape Town pentru reparații la compartimentul "Mașină". Era planificat să stăm o lună dar reparațiile au durat trei. Am avut ocazia să vizitez orașul pe îndelete. Nu degeaba i se spunea "Perla Africii de Sud". O splendoare de oraș! Frumos, curat, cu oameni civilizați, de voie sau de nevoie. Președinte era, încă, P. W. Botha.
Acostăm, deci, la cheu. Se fac formalitățile de rigoare și, într-o oră, puteam să ieșim în oraș. De-abia așteptam, după multele luni petrecute pe mare, să pun piciorul pe uscat.
Dar cineva bate la ușă. Deschid. Și văd o fetișcană de culoarea abanosului. Cam 1,55m, subțirică, ochi mari, părul împletit în multe codițe. Purta o fustă verde cât o batistă, o bluză albastră dintr-un fel de plasă care nu prea ascundea nimic, papuci de plastic galbeni. Era ca un bibelou exotic.
- Hi! îmi zice ea zâmbind șmecherește.
- Hai! îi răspund eu și o las să intre.
Eu mă simțeam un pic stânjenit dar ea e era foarte degajată. Cu siguranță, nu era prima cabina de vapor pe care o vizita.
