Prea devreme pentru cafea... Licoarea întunecată e pusă la păstrare în termos şi bifată pe lista obiectelor ce au menirea de a îngreuna rucsacul. Va fi o călătorie inedită în felul ei: cu trenul! Nu cred că am mers vreodată până la Buzău cu trenul, iar ideea îmi place. E o dimineaţă frumoasă, destul de cald; sigur va fi plăcut.
Prea cald - renunţ la geacă. Am luat tot?! Scutur din cap: pare să fie pe umeri, îl bifez pe lista de accesorii. Încerc să încui uşa făcând cât mai puţin zgomot (nu reuşesc niciodată) şi... La drum!În afară de faptul că aveam să regret decizia de a renunţa la geacă şi să boscorodesc, dârdâind, aerul condiţionat, pe cine l-a inventat, pe cine l-a montat în vagoane şi pe cine l-a reglat la 7 grade, drumul a fost, într-adevăr, o plăcere. Cafeaua caldă, MP3ul cu bateriile încărcate, peisajul o încântare, cerul senin... Aproape că am şi uitat că nu am voie să fumez şi asta mă cam enervează...Constat că o călătorie cu trenul nu este neapărat o tragedie şi îmi propun să iau mai serios în calcul această posibilitate pentru deplasările viitoare.
Cristi mă aşteaptă în Gara Buzău (pe care o vizitez rapid), îmi prezintă în fugă Buzăul şi ne grăbim spre Bobocu.
Rar ajung aici... Dar şi când se întâmplă, e memorabil!
Surprizele se ţin lanţ: trecem de poartă cu maşina şi acordăm prioritate avioanelor ce folosesc aceeaşi şosea - pardon, pistă! Totul îmi pare nou, deşi văzut deja.
DA PAGINA!
