 |
| Edy, eu si "Echipa de mutari" |
 |
| . |
"Berceni - Cartierul copilariei noastre" este visul unui copil mare, cu nostalgia unei copilării de cartier sarac, simplu, muncitoresc. Copilarie trăită in blocurile socialiste cenusii, cu apartamente mici, dar cu spatii verzi mari si multe, pline de copii galagiosi pentru care cea mai mare pedeapsa era sa-i tii in casa.
Edi a vrut să refaca atmosfera anilor '80 intr-un apartament de la parterul unui bloc de la sfarsitul anilor '70 si chiar reusise. Un fel de muzeu plin de obiectele specifice perioadei Ceausiste, o nostalgie exemplificata de reconstituirea bucatariei, sufrageriei, intregii atmosfere a acelei perioade, de la jucarii pana la cutii de nes, aragaz, frigider, magnetofon, covor, carti, bibelouri. Tot ce a fost fabricat atunci sia considerat ca are parfum nostalgic. A facut-o pentru el si pentru altii ca el.
Reusise sa conserve o secventa a unei perioade din viata lui si a noastra, cei care am trait-o.
Totul a inceput cu o pagina de facebook in care posta periodic imagini, fotografii de epoca, fotografii cu obiectele epocii, amintiri povestite. O adevarata cronica retroversa, plina de culoare si parfum de epoca.
Apoi a inchiriat special un apartament si l-a transformat intr-un fel de mic muzeu fără taxă la intrare. "Am vrut sa intre fara frica de a da bani, sa se bucure si să-și aduca aminte".
