1870. Escorta pentru pelerini (militar roman in Kosovo)

P.S. Nu mă gândeam eu,
 cu aliura asta de moș,
că o să umblu teleleu prin lume. Câmpina, 1967.

O crescuse o doică albaneză...vorbea bine și limba ei...mai lămurea uneori lucrurile cu patrulele poliției, prea puțin cunoscătoare de engleză...
Odată, în drum spre mănăstire, m-a rugat să opresc la un restaurant sau benzinărie ceva, că vrea să meargă la toaletă...un ofițer român, dintr-un alt vehicul din convoi, s-a impacientat când nu mi-a mai zărit farurile în oglinda retrovizoare...m-a apelat prin radio...tipa deja se întorsese...n-am zis " - A fost asta la wc-u ! ", că suna prea internațional în trafic radio... "- A avut fata nevoie ! "
" -De ce ai spus în eter despre necesitățile mele ? ", zise ea...
"- De unde știi ? "
"- Nevoie zic și albanezii, idiotule ! ", adăugă în engleză...
Peste 87 de cuvinte are în comun limba română cu albaneza...
Inteligentă și religioasă, și-a dat seama că nu o vom refuza dacă ne roagă să escortăm o familie de sârbi din enclava Gračanica către mănăstirea Visoki din Dečani... 70 de km prin zonă albaneză... foarte rar, îi oprea poliția kosovară, iar noi din spate interveneam imediat și obțineam drum liber...nu era chiar regulamentar, dar în mintea noastră ortodoxă, ce e pentru Domnul, nu e scris în lege, ci în sânge...eu știam bine-bine cine sunt sârbii...
DA PAGINA!