2 iulie 2014

577.Intre parasutisti militari - o seara cu eroi mai mult sau mai putin cunoscuti

.
.
  Nu stiu cati dintre dvs.au realizat de-a lungul timpului macar daca nu in momentul evenimentelor revolutiei, ce importanta capitala a avut faptul ca Televiziunea Romana a fost realmente ocupata si stapanita de catre trupele de parasutisti militari, care cu o diplomatie si o tactica demne de laude au reusit sa controleze saptamani intregi isteria si debandada create in interiorul si in exteriorul acestei institutii primordiale pentru legatura cu tzara. Si sa nu uitam mai ales ca aceasta institutie era vanata de oportunistii isterici din interior, dar si de o intreaga organizatie destabilizatoare din exterior!
  In acele zile TVR a fost pionul unei batalii mici la suprafata si infernal de mari in realitate, devenind fanionul conducerii unei tzari, a unei natii zapacite si ametite, infuriate si greu de controlat.
  Ar fi fost o catastrofa daca aceasta institutie ar fi fost scapata militar ,disciplinar din mana, ar fi fost dezastrul ultim.
  Tensiunile de acolo si presiunile de orice gen le-au suportat parasutistii, care au intretinut o disciplina de fier si reguli stricte, cu toate luptele duse in acele zile, lupte nelamurite nici in ziua de azi.
  Ei bine, cu o parte dintre acesti oameni am petrecut cateva ore minunate in ziua de vineri...13 ! (na ca asa a picat!) a lunii iunie 2014, invitat fiind la intalnirea lor de...25 de ani de la Revolutie !
  Si chiar unii de atunci nu se mai vazusera !
  Impresionante povestile si clipele de amintiri, impresionant ca in sfarsit i-am cunoscut !
  Hai sa va povestesc!
  DA PAGINA !

Povestea acestui steag este de domeniul romanelor.Va urma un interviu !
  "Doua saptamani in perioada revolutiei nu am putut sa iau legatura cu familia mea, de atunci i se trage boala sotiei mele !"

   Unul dintre militarii care era ofiter in acea vreme imi povestea despre acele zile incruntat si suparat, iar eu fiind incorporat si in dispozitiv de aparare in aceleasi zile il priveam si rememoram situatia crancena in care familiile noastre nu stiau si nu aveau cum sa afle nimic despre noi decat din harababura de la televizor si de la radio, o aiureala catastrofica mai ales pentru familiile celor cu arma in mana.

  "Toti dadeau ordine aiurea, contradictorii, mai ales cei care se credeau deja "puterea poporului" si trebuia sa fim cu capul pe umeri si sa facem tot ce stiam noi si invatasem, gandind ca pericolul doar cu calm si luciditate aveam sa-l trecem." spunea altul.
   "Greu cu disciplina , greu tare cand zburau trasoare si bubuia peste tot !"

"In plen "
   Au venit la aceasta intalnire de la "vladica la opinca", de la simpli soldati la nume mari ale Armatei Romane, oameni cu realizari si cu state grele de plata, oameni care nu doar in zilele revolutiei si-au spus cuvantul ci si mai tarziu raspicat si hotarat, oameni care ulterior in noul sistem au dat in continuare tarii ostasi foarte bine pregatiti, specialisti in domeniile militare conexe, oameni care s-au implicat in schimbarile bune facute ulterior in apararea tarii.

  Zilele acelea din decembrie si ianuarie inca ii leaga pe toti de parca atunci s-au infratit si au devenit un tot, zilele acelea i-au adus impreuna pentru a aminti si a comemora camarazii ce lipsesc la apel.

  Privindu-i si ascultandu-le povestile de dinainte, din timpul ori cu mult dupa aceste evenimente, am realizat cat de uniti sunt chiar cu camarazii ce nu erau atunci printre ei, ce "trupa "mare sunt si cat de multe ii leaga.



O "trupa de soc !"
Adevarate piese de colectie.Multumesc,doamnelor si domnilor!

















  De mult nu am mai fost printre atatia militari cu care am multe de impartasit, m-am simtit ca odata de mult, cand beam apa din acelasi bidon si ne povesteam tot ce ne trecea prin cap ori patisem, cand tanjeam dupa o gura de bere ori un cartof prajit si coceam porumb cu superiorul langa noi si rupeam fiecare cocean in doua sau trei ca sa ne ajunga la vreo aplicatie saracacioasa.

"Capturat"
  Ajunsesem sa merg de la masa la masa, sa nu mai stiu de fapt unde este locul meu-ca si ceilalti de altfel- si sa ne spunem intamplari cazone ale noastre sau ale altora, impartind din aceeasi carafa si realizand ca Armata asa cum a fost si este, ramane o manifestare deosebita, o fraternitate .
  Foarte mult am fost impresionat de momentul in care au fost proiectate clipuri cu filmari din revolutie si nu numai, in care auzeam:
  "Ia uite-te ma ce tanar erai ! Si nu aveai chelie!Tare bine aratai!"
  "Dar X saracul ca s-a dus...Ia uite-l aici!"
  Nostalgie, dar si impliniri, pentru ca s-a vorbit mult si despre ceea ce au realizat ulterior si in cariere si in familie, astfel incat am vazut pe fetele lor satisfactiile unor ani in care nu au stat doar sa impinga racanii de la spate ci au pus si umarul la schimbari, care nu au fost deloc usoare.



"Sa traiti dom'colonel, recit !"
Cred ca episodul cu glumele cazone reale ce va urma se va numi " De-ale generalilor !"














   Mi-au facut ,pe langa onoarea de a ma invita si onoarea de a recita o poezie a unui coleg al lor poet care a lipsit, o poezie militareasca, simpla, din suflet.
  Am intrebat:
  "De ce eu?Pentru ca sunt un admirator doar?"
  Mi s-a "ordonat" elegant si cazon, fara justificari ,astfel incat m-am conformat si sper inca odata ca nu am fost prea penibil, nu de alta, dar ma cam emotionasem nu gluma !
  Am sa o transcriu mai jos.

Cei care au muncit enorm pentru acest eveniment.Ii stim si sunt cunoscuti!
  Desigur am aflat o gramada de "D'eale lui Mos Teaca"-intamplari haioase cazone povestite de la sergent pana la general de brigada, poante incredibile pentru civili, din care pana si eu la un moment dat am crezut ca sunt inventate !
  Vom pune si asa ceva in capitolul dedicat lui "Mos Teaca"- mi-au dat voie.

  Nu pot sa nu spun ca o culoare deosebita au dat-o si cele cateva doamne prezente, "doamnele din umbra" barbatilor puternici care apara o tzara, sotii rabdatoare si intelegatoare, dar si...doamne ofiter !
  Toata stima sexului frumos care ca de obicei s-a prezentat astfel incat desi putin, a captivat privirile si...conversatiile!


  A, si sa nu uit: mi s-a confirmat ca nu suntem putini aceia care spun:
  "Sa traiti, sarutmana !"

  Multumesc tuturor celor prezenti ca am fost invitat si "adoptat" ,multumesc pentru clipele extraordinare pe care mi le-au oferit si pentru onoarea facuta de a purta bereta si cravata omagiale.
  Multumesc Parasutisti Boteni si Clinceni !

  Am avut marea cinste de a cunoaste oameni deosebiti ai Armatei Romane dar si ai istoriei Romaniei.

  Mai multe fotografii de la eveniment gasiti : AICI si AICI
 
*nemotoujours*

  Poezia de care vorbeam este scrisa de POSTELNICU GHEORGHE, pseudonim STOPS:

LA MULTI ANI !

Cu drag purtand bereta pe spranceana
Spre-aerodrom cu cantec iar pornim;
La noi priveste mandra Cosanzeana
Prin clar albastru cand ne instruim!

Sageti cu zeci de metri pe secunda
In zbor strunit, tangent la curcubeu
Parasutistii cerul azi inunda,
Cascada de flori,albe aripi de zmeu.

Puternic strangem mana pe comanda
In avion pilotii ne zambesc:
Da Vinci,Vlaicu,Vuia,Henri Coanda
Alaturi de Bastan ne insotesc.

Eroii din Decembrie fierbinte
Ne sunt exemplu viu,nemuritor
Manevra noastra aprig va surprinde
Zdrobind prin lupta orice agresor.

Salt...salt...salt
Sarim noi in torent!
Salt...salt...salt
Zburam inspre pamant
Tricolorul e in noi ardent,
Cu tara facem legamant.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu