ALEX, Acesta nu e unul dintre emailurile obișnuite pe care le primești de la mine. Astăzi te invit la o călătorie în timp, ne întoarcem în anul 1989. Republica Socialistă România mai mult horcăie decât respiră. Trage să moară. Cam totul se duce de râpă, de la fibra socială care se destramă la industrie. Nu se poate spune cu precizie când, dar cândva în anii de rapidă descompunere a întregului sistem comunist, a fost proiectată hidrocentrala de la Răstolița. Analizând proiectul, descoperi o viziune dementă, de la un capăt la altul. Nu e de mirare, în acea perioadă autorizațiile de mediu erau o formalitate, aveau 2-3 pagini. Puțini oameni înțelegeau impactul negativ al proiectelor hidroelectrice de asemenea anvergură. Din păcate, mulți cred și astăzi că proiectele hidroelectrice sunt verzi, dar revin la asta mai târziu. Eram la ani lumină de integrarea europeană și asumarea de către țara noastră a unor principii sănătoase de protecție a apelor sau pădurilor, a naturii în general. Prin urmare, defrișarea unor suprafețe uriașe de pădure, aproximativ 170 de hectare, nu era deloc o problemă. Distrugerea ireversibilă a unuia dintre cele mai valoroase habitate ale lostriței, somonul de Dunăre era, de asemenea, irelevantă. Nici fragmentarea râului Mureș și distrugerea echilibrului ecologic pe alte 9 râuri nu avea vreo importanță. Atunci, la finalul anilor 80, totul se reducea la producție. Fabricile de ciment trebuiau să își vândă marfa, iar oamenii să muncească, indiferent dacă munca lor făcea rău sau bine. Roțile ruginite ale industriei trebuiau să se învârtă. Pentru asta, natura trebuia să moară și nimeni nu putea să protesteze. Ne întoarcem în prezent. Respirăm ușurați, ne aflăm în UE. Privim spre locul unde a fost proiectată, în acele vremuri triste, hidrocentrala de care vorbim. Aflăm că între timp în zonă și în vecinătate au fost instituite nu mai puțin de 43 de arii naturale protejate. Printre ele, cea mai valoroasă este Parcul Național Călimani. Astăzi, spre deosebire de tristele vremuri de demult, legile românești și internaționale permit defrișări în parcuri naționale doar în zone numite „de dezvoltare durabilă”. Din fericire, în Călimani defrișarea este interzisă cu desăvârșire pentru că acolo nu există acest tip de zone. Apele de o valoare rară sunt și ele protejate prin integrarea lor în diferite tipuri de arii naturale protejate, de exemplu Natura 2000. Ai spune că nu avem nicio grijă pentru natură, în România lui 2024. Din păcate, în Guvern se află două personaje care par aterizate tocmai din întunecații ani 80. Mircea Fechet, ministrul Mediului, a declarat că în această vară ar putea fi elaborate studiile necesare pentru a fi emis acordul de mediu pentru finalizarea hidrocentralei. Iar Sebastian Burduja, ministrul Energiei, a declarat că s-au încheiat deja negocierile între Hidroelectrica şi Hidroconstrucţia privind începerea lucrărilor pentru punerea în funcțiune a hidrocentralei. Ambii miniștri fac abstracție de faptul că acea hidrocentrală poate exista doar dacă se încalcă legea. Și doar dacă se distruge la scară uriașă natura protejată strict de legile naționale. Pentru că o hidrocentrală de asemenea dimensiuni nu e deloc un proiect verde. E o crimă la adresa biodiversității din zonă. În plus, proiectul nu e doar distructiv, dar și foarte scump. Pentru comparație, la Teiuș se construiește un parc fotovoltaic de 60 MW, fără să afecteze zone protejate, râuri sau păduri. Investiția este de 55 de milioane de euro. La Răstolița, se cheltuiesc zeci de milioane de euro pentru a finaliza prima parte a unui proiect de 35 MW, care va funcționa mult mai puțin eficient decât parcul fotovoltaic și va distruge, masiv, natura. M-am întins cam mult cu acest email, sper că ai avut răbdare până aici. Iată ce putem noi face și cum îi putem opri. Tot planul domnilor miniștri și a prietenilor lor de la Hidroelectrica se bazează pe tăcerea noastră. O asemenea ilegalitate și un asemenea abuz asupra naturii se pot face doar dacă e liniște. Dacă organizațiile de mediu și sutele de mii de oameni care sprijină aceste organizații tac. Ei bine, nu tac. Declic, împreună cu Federaţia Coaliţia Natura 2000, Bankwatch România, 2Celsius și WWF s-au coalizat pentru a opri acest proiect dement. Avem argumente, avem avocați care cunosc legile și suntem foarte hotărâți să oprim acest plan comunist. Am trimis deja o scrisoare deschisă Guvernului în care le spunem, tranșant, că dacă încalcă legea o vor face în văzul lumii. Acum mai avem nevoie de o uriașă opoziție publică față de această hidrocentrală care nu are ce căuta în România anului 2024. Adică avem nevoie de semnătura ta pe petiția pe care am lansat-o. Tot cu zeci de mii de semnături i-am convins pe politicieni să scoată din Codul Silvic prevederea aberantă care ne interzicea accesul liber în păduri. Putem să-i convingem și de data asta, cu ajutorul tău. Trebuie să fim mulți pentru că, într-un an electoral doar pierderea unor potențiale voturi îi poate face pe politicieni să oprească un proiect profitabil pentru ei și clienții lor de partid. Așa că te rog să faci un pas în plus, să dai click pe butonul galben de mai jos și să ne ajuți să salvăm un parc național, 43 de arii protejate și cel mai important râu în care se înmulțește, încă, Lostrița. | 
sau vitrine, de aceea le rotim in expozitii tematice periodice, astfel incat doritorii sa poata vedea cat mai multe dintreprodusele detinute. 
