 |
| . |
Nu aveam nimic, nici o ciuda macar, pe "NATO-si". Mai mult pe politicienii si superiorii nostri aia mari. Pentru ca ne facusera sa ne simtim tradatori, josnici, nedemni de haina militara atunci cand folosindu-se de o nesiguranta juridica a unor termeni ai aliantei dintre Romania si o Iugoslavie inca nelamurit destramata, au incalcat un tratat inca neamendat oficial, deci oarecum in vigoare macar partial si au acceptat ca un element, o parte sau pe intreg un stat aliat -inca- si repet-oarecum, sa fie atacat de pe teritoriul nostru. Ne simteam umiliti si asta discutam la popota, la locul de fumat, ori cand eram noaptea de serviciu. Mai rar in fata plansetei sau a ecranelor. Inca nu ne trecuse timorarea comunista, de abia incepeam sa simtim ceva libertate.
Si ne simteam opresati, suparati, desi nu aveam cunostinte juridice de drept international si nu eram ferm convinsi ca e intr-un fel sau altul. Dar nici nu a incercat careva sa ne explice ceva. Ne-am trezit in fata faptului implinit, ca si cand eram condusi tot de catre Partidul comunist.
Am tot promis ca voi povesti odata despre acea zi si noapte cand in plin atac furibund al fortelor NATO, o adevarata tornada de tehnologie si tehnica supranumerara, a fost iar tavalit Belgradul ca si Bucurestiul si Ploiestiul in WW2. Diferenta fiind ca egalitatea tehnologica si intr-un fel si de fortze macar corespondente la sol si de pregatire de atunci (anii '40), deja acum nu mai exista, fiind efectiv o agresiune disproportionata rusinos , dovedita oricum ulterior ca inutila si fara nici o baza reala juridica ori de corectitudine militara.
Am tot promis ca o fac, asteptand parca sa o faca altcineva, dar vad ca si acuma, la atata distanta in timp, cei care, ca si mine stiu ceva franturi macar, discuta tot pe ascuns si cu teama, in carciumi dupa un pahar in plus, desi au iesit de mult in rezerva ori sunt pe cale de a iesi, de parca in 89 nu au fost si ei cu arma in mana pentru libertatea de a spune ce stii si ce gandesti. Din pacate se pare ca nu au luptat cu tot sufletul in varful baionetei.
Practic atunci a fost o invazie aeriana de o forta exagerata total, zile intregi, de aceea am asociat actiunile cu valurile de bombardamente din WW2. Exact ca si atunci au actionat...Aliatii.
Ei bine, o parte din aceasta agresivitate iesita din tipare a fost potolita - si noi, cei racordati la feedul acelei perioade am realizat asta - de catre doborarea unui F 117 de catre bateria AA a lui Zoltan.
In acel moment NATO a avut un mare shock, realizand ca nu este inexpugnabil, invincibil si ca nu domina cum crede cerul fostei Iugoslavii.
Dar hai sa va povestesc ce v-am promis de mult: cum se aplauda asa ceva si cum pe acest fond poti sa renunti la o cariera militara, descoperind ca minciuna, tradarea si batjocura inca ramasesera in armata noastra din acei ani, plina de cancer comunist transpus in interese prost intelese si aplicate pentru noii aliati geopolitici care se prefigurau.
