03 iulie 2014

579.Aventura BIAS 2014 - povestea Anei-Maria despre UN DEGET si muuulte zburatoare si zburatori (filmulete si pozNe !)



Poftim ca veni si timpul !

Dupa adunari si prelucrari de materiale, dupa sortari si cerneri de cuvinte si impresii, incepem sa va impartasim ce si cum am vazut si petrecut noi pe la marele si unicul Airshow made in Baneasa.

Desigur, Ana-Maria fiind mai harnica a scos deja la lumina povestea si hai sa vedeti cate chestii frumoase a vazut ea, chiar daca datorita si din cauza ...o sa vedeti cui si a ce, a ajuns ultima si mai tarzior bine !
Veti vedea muuulte pozNe si ceva filmuletze .

HAI DATI PAGINA !



.DA CLICK PE FOTOGRAFII SI LINK-URILE DE FILME
Aventura BIAS 2014
22 iunie 2014
Ora 08:00
Cine iubeşte aviaţia este deja în drum spre Romaero Băneasa. Foarte curând se va da startul pentru a VI-a ediţie BIAS (Bucharest Internaţional Air Show)!
.
.
Eu… Stau cuminte pe scaun, în faţa secţiei de chirurgie plastică a Spitalului Judeţean.
Aştept.
În cele din urmă, medicul îşi aminteşte de mine şi mă expediază la UPU. Sunt înregistrată la urgenţe şi mă întorc la chirurgie.
Aştept.
Prin cap mi se învârt avioane…
Din nou îşi aminteşte medicul de mine şi mă expediază la UPU – pentru internare. Am grijă să mă asigur că internarea de o zi nu mă obligă să stau prin spital mai mult decât mi s-a promis iniţial şi revin în secţia de chirurgie cu hârtia în dinţi. Nu înainte de a trece pe la garderobă – internare, pijama şi papuci! Nu se putea fără, după cum mă atenţionase medicul când încă mai încerca să mă convingă că fără operaţie îmi iau la revedere de la degetul mic…
Mi se oferă un scaun, mi se enumeră (pentru a câta oară?) boli de care nu îmi amintesc să le fi avut şi…
Aştept.
.
Ce vreme frumoasă! Şi BIAS-ul ăsta care ar fi trebuit să fie ieri!… Din cauza condiţiilor meteorologice, spectacolul aerian a fost amânat cu o zi. Iar eu aflasem cu doar câteva ore prea târziu pentru a programa corespunzător o intervenţie nu chiar complicată, dar extrem de urgentă…
Cu gândul la vremea de afară şi, desigur, avioane…
Aştept.
O oră. Două ore…
Ies pe culoar şi citesc tot ce scrie pe pereţi. Fusese vorba de nu mai mult de două ore şi erau trecute de mult… Mă preumblu prin ochii tuturor, doar m-o lua cineva la întrebări.
În sfârşit, cineva îmi lansează o întrebare:
- Aveţi radiografie?
Au! Nu era deloc întrebarea pe care o aşteptam! Descumpănită, răspund printre dinţi:
- Nu.
- Domnul doctor vrea neapărat radiografie.
Cine să facă radiografii duminica?!
Mă văd, pentru a treia oară, expediată la UPU. De trei ori în câteva orei, de unde nici nu ştiam ce înseamnă, până astăzi!
Trag degetul în poză şi revin, cu speranţa că voi ieşi curând pe poartă.
Aştept.
Încă o oră trece pe lângă mine…
Cu gândul la tot ce ratez, în pijama şi papuci, stau cuminte pe un scaun…
Pe când îmi făceam calcule cum pot să evadez fără să atrag atenţia, vine şi vestea mult aşteptată: merg în sala de operaţii!
În alte condiţii mi s-ar fi făcut frică. Şi acum mă încerca o teamă, dar dorinţa de a pleca mai repede spre Bucureşti era mai puternică. Lipăind şi turuind pe culoarul spitalului în urma asistentului care mă conducea, nu mă hotăram dacă să mă gândesc la avioane sau la ce avea să urmeze.
O sală mică de tot utilată cu tot necesarul – mai puţin instrumentarul! – mi-a stârnit, nu pentru mult timp, curiozitatea. Deja se ştia că am alte gânduri, aşa că toţi erau preocupaţi să mă elibereze cât mai repede. Cât poţi sta între un om şi… avioanele lui?!
Întinsă cuminte pe masa de operaţie, îmi caut o poziţie cât mai comodă şi…
Aştept.
- L-am anunţat pe domnul doctor, o să vină repede!
- … aştept!
După nici o jumătate de oră, pe când degetul îmi era împachetat frumos şi cu grijă…
- Vă rog să-l bandajaţi oarecum frumos şi solid, îl scot în lume şi are treabă, trebuie să fie în stare să facă poze!
- Ce face?! Întreabă, nedumerită, asistenta. Conduce?!
- Nu, îi răspunde serios asistentul. Face poze!
Aşa că degetul meu năstruşnic s-a văzut pansat de două ori, ca să reziste!
În sfârşit, eram gata să sar de pe masă!
- Nu! Aşteptaţi o clipă!
Normal, cum de mi-a putut trece prin cap că aş fi putut coborî fără… scară?!
- Ţineţi privirea înainte ca să nu ameţiţi!
“Şi aşa sunt predispusă la accidente, asta ar mai trebui!” Îmi trece prin minte.
- Luaţi loc acolo, să vă reveniţi un pic… Nu acolo, dincolo! Cu aia… s-ar putea să cădeţi!
“Măi, să fie! Scap şi eu odată?!”
- Acum ce urmează? Pot să plec?
- Mai staţi puţin să vă dăm un calmant în caz că începe să doară, facem externarea şi puteţi pleca.
“Of!”
- Cât aştept să mă doară… pot să fac un drum la garderobă?
Am primit încuviinţarea şi am scăpat de pijama şi papuci. Era un pas înainte… Am acceptat chiar şi seringa! (Oribil instrument!) Mi-am îmşfăcat rucsacul, am salutat pe toată lumea şi am coborât – încet, să nu ameţesc! – treptele, până în curte.
Liberă, în sfârşit! Ceasul? 13:15! Pe cer se adunau câţiva norişori…
F…!
Îl sun pe Nemo (suntemromania.blogspot.ro) să îi dau vestea:
- Viiiin! Nu ştiu cum şi cu ce, dar vin!
Ce făcea, domnul Nemo? Stătea de vorbă cu… Luca (Bertossio)! Of, viaţă!
Zâmbind, îmi şterg o urmă de betadină…
Taxi, ocazie, strâns din dinţi, un avion de linie care decolează de pe Otopeni, C130 Hercules (cred) în trecere şi… Un zgomot infernal peste DN1. MIG 21 survola drumul naţional! Iar felul în care am resimţit impactul, auditiv şi vizual (nu m-aş fi imaginat privind prin geamul portierei un MIG 21 LanceR stând în coadă!), mi-a arătat că pot lua ceva bun oricând, din orice. La semafor am sărit din maşină şi l-am prins (puţin) în cadru:
.
Zau ca e acolo!Mai jos ,mai la dreapta...asa, ala e!
Era prima fotografie şi primul “Au!” de la BIAS 2014…
Forţele Aeriene Române sunt prezente! Şi era doar prima dintr-o serie de surprize extrem de plăcute…
O vreme cum nici nu visasem, cerul albastru cu norişori albi… Amânarea se dovedise a fi inspirată.
Înghiţind în sec pentru că fusese ultima trecere a MIG-ului şi n-am avut şansa de a a mai încerca o dată, pornesc la galop spre Romaero. La galop cu obstacole, fiind nevoită să fac slalom printre mulţimea de oameni ce tocmai părăseau locul râvnit. Aşa cum mă aşteptam, ajunsesem la începutul pauzei ce avea să dureze patru ore…
Pauză binevenită, de altfel. Aveam o foame de lup şi abia aşteptam să înfig scobitoarea într-un mititel!
Şi unde mai pui că aveam atâta de văzut! Şi de aflat!
Ca să nu încurc lista priorităţilor, am tratat lucrurile metodic. Mai întâi să găsesc trupa de şoc. Pe Iulian şi pe Marius (resboiu.ro) i-am întâlnit la intrare, din pură întâmplare. M-am înseninat: începe bine!
Iată şi echipa “Suntem Romania!”; m-am lipit de legitimaţie şi m-am simţit… “acasă”. Am putut respira, în sfârşit. Ajunsesem! Eram acolo unde trebuia să fiu! (Mulţumesc, C.,pentru fotografie!)
 .
Doamna si...degetul !
Foame?! Să mai aştepte!
Mai întâi, o vizită la standul Iacărilor Acrobaţi, pentru a-i saluta pe toţi cei dragi de la Aerodromul Băneşti.
O trecere printre exponatele de la sol ce luceau vesel în soare:
Tricoul are dreptate!…
C27 Spartan
MIG21 LanceR

Încă o vizită la standul Iacărilor:
Ştiam eu că ar fi trebuit să-mi aduc afişul de anul trecut!
Un avion care m-a cucerit pe loc

şi nu doar pe mine…



















Dan Conderman (aripă stânga) şi Dan Ştefănescu (aripă dreapta):



Alături de Dan Conderman “Condoru”:
Mulţumesc, Răzvan (Experi(m)ente Foto)!
.
Ce… n-aţi mai văzut piloţi în costum naţional?!



























 Nici BIAS-ul, până acum!
Pentru că Ziua Universală a Iei era aproape (24 iunie), Iacării Acrobaţi au lansat o invitaţie ieşită din comun: ca toţi doritorii să vină, la BIAS, în ie! Eu sunt ieşită din peisaj… Cu scuzele de rigoare, anul acesta, nu se putu…
 Gândul începe să-mi fugă, din nou, la mititei.
Dar… se ridică unul dintre cele mai zglobii elicoptere!
BO-105 CB de la Flying Bulls:
.


.
.

























Reuşeşc să înfulec şi mititeii, în timp ce încerc să mă dumiresc: printre toate astea, sunt ameţită, îndurerată sau fericită?!
Ora 18:00.
Ne ocupăm poziţiile de tragere, ne armăm camerele şi ne pregătim de “shooting”.
Zlinurile 142 au plecat la vânătoare de baloane:
.
.
.
.
















.
Un veteran cu mari state de plata in acrobatia aeriana romaneasca: Zlin 50


Wilga îl poartă în înalt pe Luca Bertossio:
Si chiama...LUCA !







































 LUCA BERTOSSIO!
 Şi o surpriză imensă: cu un planor fabricat in România!
Dacă nu l-aţi văzut desenând cerul, până acum, verificaţi-i agenda şi nu ratati următoarea întâlnire!
 Nu este în costum naţional, dar a ales să poarte în schimb… planor românesc!

Yak 52 de la Şcoala Boboc


Şase Yak 52 de la Şcoala Boboc încântă mulţimea (dimineaţa formaţia a fost întregită de cele trei YAK52 TW ale Iacărilor Acrobaţi – unul dintre lucrurile frumoase pe care le-am ratat…)


Baltic Bees
.Baltic Bees
.Baltic Bees
.Baltic Bees


Baltic Bees , albinuţe zâmbitoare, dansează deasupra noastră













































George Rotaru şi EXB!
George Rotaru şi EXB!
George Rotaru şi EXB!
















 IACĂRII ACROBAŢI! Îmbrăcaţi în costume naţionale, cei trei piloţi sunt aplaudaţi şi aclamaţi cu entuziasm:


.
 O umbră de tristeţe blândă…Ieri erau… YR-UAA şi YR-UAU:
Ei...TREI...
.















Impletiri








Dan Conderman (Condoru):
Dan Ştefănescu
















Ioan Postolache (Lache) – cap formaţie


                                                                              
IAR 330 Puma, impunător, îşi face apariţia si dansează cu o graţie uimitoare pentru masivitatea lui…

Un Yak si o Puma...Doua salbaticiuni...Zburatoare !
Tanc zburator









Invitaţi surpriză:.
ŞOIMII ROMÂNIEI şi ale lor Extra
















.

.

















 
Soimii Romaniei
Soimii Romaniei











 












Se face linişte…
Îl văd, devenind din ce în mai mare. Îi fac semn lui Nemo: MIG21 LanceR, în toată splendoarea lui!
LanceRu ' !
.
.
.















.















 White Wings! O evoluţie încântătoare,aşa cum ne-au obişnuit!
White Wings (Aeroclubul Romaniei)
.
.
.
Cinci fotografii şi un “AUUU!” scăpat printre dinţi…
Iau o pauză.

Nu prea lungă, pentru că...

antiaeriana urlă ca scoasă din minţi: AIR BANDITS!
Lângă mine ţacăne camerele spotterilor (mai ceva ca la Oscaruri!), iar eu trec în mod video – singurul lucru pe care îl mai poate face camera foto în lumina din asfinţit.
Iacării Acrobaţi şi Jurgis Kairys împletesc pe cer o ţesătură măiastră – surprizele nu au fost puţine, la BIAS, anul acesta!
Iar în înregistrare, veti descoperi  încă una! C27 Spartan care…
Dar mai bine vă las să vedeţi:
EL ...(Adica Jurgis Kairys fratilor !)
Asemeni








Acelasi...






Îi salut pe toţi cei pe care nu i-am întâlnit: 

Cătălin Porumbu, Ioan Postolache, Jurgis Kairys, Luca Bertossio, Cristina… Mulţumesc, tuturor!
Cer senin, dragi zburători!


 Material realizat în colaborare cu
suntemromania.blogspot.ro

SI ACUM FIIIILMEEEE !!!

HAI SA VA DIXTRATI CU CEVA CLIPURI DE LA BIAS:





scris,pozat si filmat:
Ana-Maria Stoian

editare pagina:
*nemotoujours* 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu