6 august 2014

611. Legendele din Caracal, cinci din şapte sunt adevărate: locul unde s-a răsturnat carul cu proşti, închisoarea de pe strada Libertăţii, cimitirul de pe Învierii - articol preluat

   Nu prea ne plac noua preluarile, dar fiind vorba de povesti de toti "stiute" insa neconfirmate pana azi, am considerat ca merita din toate punctele de vedere sa va aducem la cunostinta adevarata istorie a acestora, prezentata de un muzeograf din Caracal, dl.Sabin Popovici.

  „Este adevărat că oraşul Caracal este renumit la noi în ţară prin «minunile» sale, dar acesta este un concept greşit. Nouă ne place să le considerăm mituri. Unele dintre ele au fost verificate şi, într-adevăr, au existat, iar altele rămân şi acum doar simple legende urbane. Am încercat şi noi să vedem dacă ele pot fi demonstrate că au existat sau nu“, declară muzeograful Sabin Popovici.

  HAI SA VA LAMURITI!




  Toată lumea cunoaşte bancurile despre Caracal: locul unde s-ar fi răsturnat carul cu proşti, că închisoarea se află pe strada Libertăţii, că cimitirul se găseşte pe strada Învierii sau că sediul Pompierilor a ars. „Adevărul“ vă prezintă de unde provin aceste mituri şi dacă sunt reale.În folclorul urban circulă nenumărate glume despre oraşul Caracal din judeţul Olt, dar puţină lume ştie cât este real şi cât este legendă.
  De la carul cu proşti răsturnat şi până la închisoarea de pe strada Libertăţii, „Adevărul“ prezintă şi analizează cele mai întâlnite mituri legate de Caracal, dar nu numai. Dacă o să vă aflaţi într-o zi în Caracal şi veţi întreba un localnic ce părere are despre legendele care circulă despre oraşul său natal, să nu vă miraţi că interlocutorul, în loc să se supere, va izbucni direct în râs. Asta pentru că localnicii s-au obişnuit de multă vreme cu bancurile legate de Caracal.

 „Nu este vorba despre nicio «minune» la Caracal în sensul despre care se tot vorbeşte, ci, mai degrabă, despre nişte mituri care au fost îmbogăţite de popor. Altfele au fost dovedite ca fiind adevărate“, explică primarul din Caracal, Eduard Ciocăzanu. Muzeograful Sabin Popovici, din cadrul Muzeului Romanaţiului Caracal, spune că o parte dintre miturile urbane care circulă pe seama localităţii au fost demonstrate cu documente, iar altele au rămas şi în prezent simple poveşti ce atrag atenţia asupra micuţului oraş, fostă capitală a judeţului Olt, odinioară numit Romanaţi. „Este adevărat că oraşul Caracal este renumit la noi în ţară prin «minunile» sale, dar acesta este un concept greşit. Nouă ne place să le considerăm mituri. Unele dintre ele au fost verificate şi, într-adevăr, au existat, iar altele rămân şi acum doar simple legende urbane. Am încercat şi noi să vedem dacă ele pot fi demonstrate că au existat sau nu“, declară muzeograful Sabin Popovici.
   De la căruţa cu prostime, la carul cu proşti 

   Printre miturile despre care s-a dovedit că există un sâmbure de adevăr se numără, de exemplu, cel legat de locul în care s-a răsturnat căruţa cu proşti, acesta fiind, de altfel, şi cel mai cunoscut. Totul ar fi apărut în urma unei confuzii pe seama unei situaţii de după Revoluţia de la 1848, când o căruţă cu participanţii la evenimentele menţionate s-ar fi răsturnat, din cauza entuziasmului generat de victoria Revoluţiei, într-o intersecţie de la marginea oraşului Caracal dinspre Corabia, intersecţie care există şi acum. Răsturnarea atelajului cu „prostimea“, cum erau numiţi pe vremuri oamenii din popor, chiar a avut loc, doar că, de la cuvântul “prostime” - la “proşti”, nu a mai fost decât un pas pentru oamenii de rând, care nu făceau diferenţa între înţelesurile celor doi termeni. „Întâmplarea a fost pusă pe seama entuziasmului foarte mare cu care ar fi fost primiţi revoluţionarii eliberatori de către locuitorii oraşului Caracal. Dar cuvântul «prost», la vremea respectivă, nu avea semnificaţia peiorativă din prezent, ci însemna revoluţionari, adică oameni simpli, din popor, care nu erau boieri, ci erau oameni «din prostime»“, spune muzeograful Sabin Popovici.

   Ceasul din gară, o "minune" franţuzească 

   Tot la capitolul „mituri reale“ din Caracal se încadrează şi cel despre ceasul din gară, ce are înscrise patru linii în dreptul orei 4 (16.00, n.r.). Aşadar, ora este indicată prin însemnul „IIII“, nu „IV“, cum se obişnuieşte. Potrivit explicaţiilor specialiştilor în istorie de la Muzeul Romanaţiului din Caracal, ceasul a fost realizat de către faimosul ceasornicar francez Paul Garnier, care a trăit în perioada 1801-1869, şi care a folosit aceeaşi reprezentare a orei 4 pe toate ceasurile sale ce se regăsesc în multe locuri publice din lume. „Ceasul din gara Caracal este un mit care poate fi foarte uşor analizat deoarece este o marcă de ceas care era foarte cunoscută la vremea când el a fost cumpărat şi montat.

   Deci, nu este un ceas făcut de prostia caracalenilor, ci ei doar l-au comandant, cumpărat şi montat în gară.   Chiar la noi în ţară mai există asemenea ceasuri, unul în gara din Jimbolia, judeţul Timiş. Totuşi, numai cel de la Caracal este celebru“, precizează, mândru, muzeograful Sabin Popovici.

 Kilometrul de 800 de metri 

   La fel de real a fost şi „kilometrul de 800 de metri“, fapt certificat chiar de către muzeograful Sabin Popovici în urmă cu mai mulţi ani. „Asta este ceva real pentru că eu am văzut cu ochii mei. Era înainte de 1989, mergeam cu bicicleta spre comuna Fărcaşele - spre Bucureşti, când am văzut acele borne ce indicau kilometrii pe marginea drumului şi am observat că, după ce au arătat 600 de metri, 700 de metri, 800 de metri, a apărut apoi direct o bornă pe care scria «1 kilometru», treaba asta a fost remediată apoi“, îşi aminteşte Popovici, amuzat.

   Cimitirul de pe strada Învierii este şi el un subiect îndelung disputat. Istoricii zonei afirmă că, după ce au studiat hărţile vremii, pot spune cu siguranţă acum că acesta se află amplasat încă din anul 1869 pe aceeaşi stradă Carpaţi, care există şi în prezent sub acelaşi nume. Deci, mitul a fost infirmat deoarece nu ar exista indicii despre vreo stradă a Învierii care să aibă legătură cu cimitirul. La categoria miturilor despre Caracal care nu au putut fi dovedite până acum se mai află şi poarta furată de la Poliţie, fabrica de gheaţă de pe strada Soarelui sau fabrica de pâine de pe strada Foamei (aceste denumiri de artere neapărând în planurile oraşului, n.r.). Aşadar, până la noi dovezi, acestea din urmă rămân doar la categoria de bancuri. Incendiul din cazarma pompierilor şi închisoarea de pe strada Libertăţii

   Printre legendele care s-au dovedit a fi adevărate se numără şi povestea despre un incendiu ce ar fi cuprins, la un moment dat, cazarma pompierilor din Caracal. Astfel, în ziarul „Vulturul“, apărut în Caracal pe 1 decembrie 1928, a fost publicată o ştire ce vorbea exact despre incidentul anterior menţionat, spune muzeograful Sabin Popovici. Un alt mit dovedit ca fiind real este cel referitor la faptul că în Caracal ar fi existat o puşcărie amplasată pe strada Libertăţii. Ei bine, acest lucru este dovedit că a fost adevărat de o hartă de la 1896 a oraşului Caracal, ce indică faptul că, la acea vreme, a existat o stradă cu denumirea respectivă, acum redenumită strada Iancu Jianu (ceea ce nu este greşit deoarece vestitul haiduc a trăit într-o casă aflată tot pe strada cu pricina, n.r.). Pe fosta stradă Libertăţii pe care se afla arestul Tribunalului Romanaţi. De altfel, totul poate fi verificat de către oricine şi în prezent, clădirea vechii închisori existând şi azi, chiar dacă a fost închisă imediat după Evenimentele din Decembrie 1989. Istorie mai puţin cunoscută: tunelul secret al lui Iancu Jianu Oraşul Caracal ascunde şi legende mai puţin cunoscute. Una dintre aceste poveşti se referă la faptul că vestitul haiduc Iancu Jianu, a cărui casă există şi în prezent în Caracal - chiar vizavi de sediul Muzeului Romanaţiului, şi-ar fi construit un tunel care se întindea pe sub pământ, de sub casa lui, pe o distanţă de kilometri întregi.

   „Se zice că, pe timpul lui Iancu Jianu, el ar fi avut un tunel subteran ce pornea de sub casa lui, clădire care poate fi văzută şi acum. Despre tunel se spune, aşadar, că pornea de sub casă şi mergea până la râul Olt, adică aproximativ 15 kilometri, iar prin el Iancu Jianu mergea călare pe cal. Pe atunci, casa lui şi curtea aferentă acesteia ocupau o suprafaţă foarte întinsă, cam cât un întreg cartier de acum. Legendele spun că tunelul depăşea cu mult proprietatea lui. Eu îmi exprim îndoiala că ar fi existat aşa ceva pentru că ar fi trebuit foarte multă forţă de muncă pentru asta, plus materiale de construcţie. Dar asta este doar părerea mea, deocamdată nu s-a descoperit nimic care să ne indice că aşa ceva a existat sau, din contră, că nu a existat cu certitudine“, explică Sabin Popovici, muzeograf în cadrul Muzeului Romanaţiului din Caracal.

   Muzeograful mai spune că, verificate sau nu, miturile despre Caracal îmbogăţesc istoria oraşului. „Părerea mea este că aceste mituri nu ar trebui defel contestate, ci dimpotrivă - încurajate şi povestite mai departe, deoarece ele atrag vizitatori. Iar acest lucru e valabil pentru orice localitate“, a mai spus Popovici. Locuitorii oraşului Caracal: „Ne-am obişnuit“ În ceea ce-i priveşte pe locuitorii din Caracal, aceştia se mândresc cu poveştile care circulă pe seama urbei şi spun că, în acest mod, oraşul lor este mai cunoscut decât altele mult mai mari din ţară. „Noi ne-am obişnuit cu lucrurile care se spun despre oraşul nostru pentru că ştim mai bine ce e adevărat şi ce nu este. Acum chiar râdem când auzim prostiile care se mai spun la televizor de către tot felul de neica nimeni care nu ştiu despre ce vorbesc. Unele lucruri sunt însă adevărate şi asta ştim de la părinţii şi bunicii noştri, dar altele sunt doar nişte poveşti inventate de nici noi nu ştim cine“, este de părere Mariana Duţu, o localnică din Caracal.

Citeste mai mult si vizioneaza si film: DA CLICK AICI (adevarul.ro)
Toată lumea cunoaşte bancurile despre Caracal: locul unde s-ar fi răsturnat carul cu proşti, că închisoarea se află pe strada Libertăţii, că cimitirul se găseşte pe strada Învierii sau că sediul Pompierilor a ars. „Adevărul“ vă prezintă de unde provin aceste mituri şi dacă sunt reale. Ştiri pe aceeaşi temă Campanie umanitară pentru sinistraţii inundaţiilor demarată la Olt În folclorul urban circulă nenumărate glume despre oraşul Caracal din judeţul Olt, dar puţină lume ştie cât este real şi cât este legendă. De la carul cu proşti răsturnat şi până la închisoarea de pe strada Libertăţii, „Adevărul“ prezintă şi analizează cele mai întâlnite mituri legate de Caracal, dar nu numai. Dacă o să vă aflaţi într-o zi în Caracal şi veţi întreba un localnic ce părere are despre legendele care circulă despre oraşul său natal, să nu vă miraţi că interlocutorul, în loc să se supere, va izbucni direct în râs. Asta pentru că localnicii s-au obişnuit de multă vreme cu bancurile legate de Caracal. „Nu este vorba despre nicio «minune» la Caracal în sensul despre care se tot vorbeşte, ci, mai degrabă, despre nişte mituri care au fost îmbogăţite de popor. Altfele au fost dovedite ca fiind adevărate“, explică primarul din Caracal, Eduard Ciocăzanu. Muzeograful Sabin Popovici, din cadrul Muzeului Romanaţiului Caracal, spune că o parte dintre miturile urbane care circulă pe seama localităţii au fost demonstrate cu documente, iar altele au rămas şi în prezent simple poveşti ce atrag atenţia asupra micuţului oraş, fostă capitală a judeţului Olt, odinioară numit Romanaţi. „Este adevărat că oraşul Caracal este renumit la noi în ţară prin «minunile» sale, dar acesta este un concept greşit. Nouă ne place să le considerăm mituri. Unele dintre ele au fost verificate şi, într-adevăr, au existat, iar altele rămân şi acum doar simple legende urbane. Am încercat şi noi să vedem dacă ele pot fi demonstrate că au existat sau nu“, declară muzeograful Sabin Popovici. De la căruţa cu prostime, la carul cu proşti Printre miturile despre care s-a dovedit că există un sâmbure de adevăr se numără, de exemplu, cel legat de locul în care s-a răsturnat căruţa cu proşti, acesta fiind, de altfel, şi cel mai cunoscut. Totul ar fi apărut în urma unei confuzii pe seama unei situaţii de după Revoluţia de la 1848, când o căruţă cu participanţii la evenimentele menţionate s-ar fi răsturnat, din cauza entuziasmului generat de victoria Revoluţiei, într-o intersecţie de la marginea oraşului Caracal dinspre Corabia, intersecţie care există şi acum. Răsturnarea atelajului cu „prostimea“, cum erau numiţi pe vremuri oamenii din popor, chiar a avut loc, doar că, de la cuvântul “prostime” - la “proşti”, nu a mai fost decât un pas pentru oamenii de rând, care nu făceau diferenţa între înţelesurile celor doi termeni. „Întâmplarea a fost pusă pe seama entuziasmului foarte mare cu care ar fi fost primiţi revoluţionarii eliberatori de către locuitorii oraşului Caracal. Dar cuvântul «prost», la vremea respectivă, nu avea semnificaţia peiorativă din prezent, ci însemna revoluţionari, adică oameni simpli, din popor, care nu erau boieri, ci erau oameni «din prostime»“, spune muzeograful Sabin Popovici. Ceasul din gară, o "minune" franţuzească Tot la capitolul „mituri reale“ din Caracal se încadrează şi cel despre ceasul din gară, ce are înscrise patru linii în dreptul orei 4 (16.00, n.r.). Aşadar, ora este indicată prin însemnul „IIII“, nu „IV“, cum se obişnuieşte. Potrivit explicaţiilor specialiştilor în istorie de la Muzeul Romanaţiului din Caracal, ceasul a fost realizat de către faimosul ceasornicar francez Paul Garnier, care a trăit în perioada 1801-1869, şi care a folosit aceeaşi reprezentare a orei 4 pe toate ceasurile sale ce se regăsesc în multe locuri publice din lume. „Ceasul din gara Caracal este un mit care poate fi foarte uşor analizat deoarece este o marcă de ceas care era foarte cunoscută la vremea când el a fost cumpărat şi montat. Deci, nu este un ceas făcut de prostia caracalenilor, ci ei doar l-au comandant, cumpărat şi montat în gară. Chiar la noi în ţară mai există asemenea ceasuri, unul în gara din Jimbolia, judeţul Timiş. Totuşi, numai cel de la Caracal este celebru“, precizează, mândru, muzeograful Sabin Popovici. Kilometrul de 800 de metri La fel de real a fost şi „kilometrul de 800 de metri“, fapt certificat chiar de către muzeograful Sabin Popovici în urmă cu mai mulţi ani. „Asta este ceva real pentru că eu am văzut cu ochii mei. Era înainte de 1989, mergeam cu bicicleta spre comuna Fărcaşele - spre Bucureşti, când am văzut acele borne ce indicau kilometrii pe marginea drumului şi am observat că, după ce au arătat 600 de metri, 700 de metri, 800 de metri, a apărut apoi direct o bornă pe care scria «1 kilometru», treaba asta a fost remediată apoi“, îşi aminteşte Popovici, amuzat. Cimitirul de pe strada Învierii este şi el un subiect îndelung disputat. Istoricii zonei afirmă că, după ce au studiat hărţile vremii, pot spune cu siguranţă acum că acesta se află amplasat încă din anul 1869 pe aceeaşi stradă Carpaţi, care există şi în prezent sub acelaşi nume. Deci, mitul a fost infirmat deoarece nu ar exista indicii despre vreo stradă a Învierii care să aibă legătură cu cimitirul. La categoria miturilor despre Caracal care nu au putut fi dovedite până acum se mai află şi poarta furată de la Poliţie, fabrica de gheaţă de pe strada Soarelui sau fabrica de pâine de pe strada Foamei (aceste denumiri de artere neapărând în planurile oraşului, n.r.). Aşadar, până la noi dovezi, acestea din urmă rămân doar la categoria de bancuri. Incendiul din cazarma pompierilor şi închisoarea de pe strada Libertăţii Printre legendele care s-au dovedit a fi adevărate se numără şi povestea despre un incendiu ce ar fi cuprins, la un moment dat, cazarma pompierilor din Caracal. Astfel, în ziarul „Vulturul“, apărut în Caracal pe 1 decembrie 1928, a fost publicată o ştire ce vorbea exact despre incidentul anterior menţionat, spune muzeograful Sabin Popovici. Un alt mit dovedit ca fiind real este cel referitor la faptul că în Caracal ar fi existat o puşcărie amplasată pe strada Libertăţii. Ei bine, acest lucru este dovedit că a fost adevărat de o hartă de la 1896 a oraşului Caracal, ce indică faptul că, la acea vreme, a existat o stradă cu denumirea respectivă, acum redenumită strada Iancu Jianu (ceea ce nu este greşit deoarece vestitul haiduc a trăit într-o casă aflată tot pe strada cu pricina, n.r.). Pe fosta stradă Libertăţii pe care se afla arestul Tribunalului Romanaţi. De altfel, totul poate fi verificat de către oricine şi în prezent, clădirea vechii închisori existând şi azi, chiar dacă a fost închisă imediat după Evenimentele din Decembrie 1989. Istorie mai puţin cunoscută: tunelul secret al lui Iancu Jianu Oraşul Caracal ascunde şi legende mai puţin cunoscute. Una dintre aceste poveşti se referă la faptul că vestitul haiduc Iancu Jianu, a cărui casă există şi în prezent în Caracal - chiar vizavi de sediul Muzeului Romanaţiului, şi-ar fi construit un tunel care se întindea pe sub pământ, de sub casa lui, pe o distanţă de kilometri întregi. Foto Miturile din Caracal, pas cu pas „Se zice că, pe timpul lui Iancu Jianu, el ar fi avut un tunel subteran ce pornea de sub casa lui, clădire care poate fi văzută şi acum. Despre tunel se spune, aşadar, că pornea de sub casă şi mergea până la râul Olt, adică aproximativ 15 kilometri, iar prin el Iancu Jianu mergea călare pe cal. Pe atunci, casa lui şi curtea aferentă acesteia ocupau o suprafaţă foarte întinsă, cam cât un întreg cartier de acum. Legendele spun că tunelul depăşea cu mult proprietatea lui. Eu îmi exprim îndoiala că ar fi existat aşa ceva pentru că ar fi trebuit foarte multă forţă de muncă pentru asta, plus materiale de construcţie. Dar asta este doar părerea mea, deocamdată nu s-a descoperit nimic care să ne indice că aşa ceva a existat sau, din contră, că nu a existat cu certitudine“, explică Sabin Popovici, muzeograf în cadrul Muzeului Romanaţiului din Caracal. Muzeograful mai spune că, verificate sau nu, miturile despre Caracal îmbogăţesc istoria oraşului. „Părerea mea este că aceste mituri nu ar trebui defel contestate, ci dimpotrivă - încurajate şi povestite mai departe, deoarece ele atrag vizitatori. Iar acest lucru e valabil pentru orice localitate“, a mai spus Popovici. Locuitorii oraşului Caracal: „Ne-am obişnuit“ În ceea ce-i priveşte pe locuitorii din Caracal, aceştia se mândresc cu poveştile care circulă pe seama urbei şi spun că, în acest mod, oraşul lor este mai cunoscut decât altele mult mai mari din ţară. „Noi ne-am obişnuit cu lucrurile care se spun despre oraşul nostru pentru că ştim mai bine ce e adevărat şi ce nu este. Acum chiar râdem când auzim prostiile care se mai spun la televizor de către tot felul de neica nimeni care nu ştiu despre ce vorbesc. Unele lucruri sunt însă adevărate şi asta ştim de la părinţii şi bunicii noştri, dar altele sunt doar nişte poveşti inventate de nici noi nu ştim cine“, este de părere Mariana Duţu, o localnică din Caracal.

Citeste mai mult: adev.ro/n9tj6z
Este adevărat că oraşul Caracal este renumit la noi în ţară prin «minunile» sale, dar acesta este un concept greşit. Nouă ne place să le considerăm mituri. Unele dintre ele au fost verificate şi, într-adevăr, au existat, iar altele rămân şi acum doar simple legende urbane. Am încercat şi noi să vedem dacă ele pot fi demonstrate că au existat sau nu“, declară muzeograful Sabin Popovici.

Citeste mai mult: adev.ro/n9tj6z
Este adevărat că oraşul Caracal este renumit la noi în ţară prin «minunile» sale, dar acesta este un concept greşit. Nouă ne place să le considerăm mituri. Unele dintre ele au fost verificate şi, într-adevăr, au existat, iar altele rămân şi acum doar simple legende urbane. Am încercat şi noi să vedem dacă ele pot fi demonstrate că au existat sau nu“, declară muzeograful Sabin Popovici.

Citeste mai mult: adev.ro/n9tj6z

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu