GATA ! MAINE IESE CARTEA M.I.C.A.i !!!
Este un eveniment deosebit nu numai pentru ea ci si pentru noi, colegii si prietenii ei, fiind si prima carte ajutata si sustinuta sub toate formele de noi pe tot timpul editarii si machetarii , reusind sa trecem cu brio prin faze de chin, renuntari, incercari, esecuri , certuri si pupaturi,e.t.c. si a.m.d. ...
mai jos veti putea citi inca ceva bucatele din ea :
cartea o puteti comanda aici si costa 20 de leusteni fara transport :
monica.berceanu@yahoo.com
Cătălina
“Învaţă să te laşi iubită!”
Cătălinei Nicolescu
Oameni se
nasc zilnic. Oameni
mor
zilnic. Oameni
râd zilnic. Oameni
plâng zilnic.
Oameni suntem şi Tu şi Eu... Om nu înseamnă să te naşti, să râzi, să plângi, să naşti la rândul tău, şi apoi
să mori.
Om înseamnă să ÎNVEŢI să te transformi în om
clipă de clipă. Să înveţi să descoperi Omul din tine, să înveţi
să te naşti pentru a mia oară dacă e nevoie, să renaşti din propria cenuşă pentru a muri de fiecare dată când
în sufletul tău totul se dărâmă!
Nu aş putea spune că am fost vreodată prietene de suflet,
nu
ne-am ştiut secretele şi nu ne-am simţit ca suflete
pereche
Am fost doar colege! Însă nu unele de “birou, de
bancă sau de studio”. Ci colege de Suferinţă. Colege de Fericire! De TOT
şi de Nimic în acelaşi timp.
Ne diferențiază vârstă, diplomaţia
şi facultatea! Cam
mult pentru 2 persoane care s-au întâlnit într-o primăvară în
care soarele abia
avea
curajul să îşi dezgolească faţa pentru
zâmbetul unui copil
care îşi
plângea
în
faţa noastră nefericirile copilăriei sale!
Cam
mult pentru a da vreo şansă vreunei apropieri între noi!
Ne despărţeau diferenţele; pentru că mai târziu să ne
apropie singura asemănare: dragostea pentru
copii!
Acea dragoste care
îşi caută împlinirea în zâmbetul
cristalin al celui ce îţi strigă numele pentru a-i da
ceea ce l-ai
învăţat
Acea dragoste care nu
leagă şi dezlegă, ci
ÎMPARTE!
Împarte fericirea în mii de bucăţele pe care le dă
oricui vrea să primească!
Acea dragoste pe care toţi o uităm între pereţii
caselor pe care am cheltuit averi!
Acea dragoste pe care o vrem în fiecare clipă în care ne dăm seama că A FI COPIL ÎNSEAMNĂ MAI
MULT DECÂT A FI OM!!!
Am fost colege de durere... cu fiecare muşcătură, cu fiecare lovitură, cu fiecare ciupitură, cu fiecare ţipăt,
cu fiecare nepăsare!
Am fost colege de fericire... cu fiecare împlinire a visului acela de copil născut să îşi caute singur sensul în lumea noastră meschină şi
rea!
Am fost colege de TOT: acel tot pe care nimeni
nu ni-l poate da, oricât ar vrea de tare! Acel tot pe care
nimic nu îl poate
cumpăra,
atât de
simplu şi de neînsemnat,
dar
atât de nepreţuit!
Am fost colege de Nimic; acel nimic ce pare a se
ascunde în spatele râsului copilului ce nu ţine cont de
cei din jurul său: râde şi plânge cât şi
cum vrea!
De la ea am învăţat că nimic nu are valoare când
vrem noi să o dăm, valoarea îşi păstrează imensităţile pentru
clipa supremă,
când
nu mai credem în nimic!
De la ea
am învăţat
că zâmbetul unui copil
valorează mai mult decât milioanele pe care afaceriştii le câştigă în
minute petrecute
la masa negocierilor.
Ea m-a învăţat că timpul nu negociază cu noi!
Nici cu copiii pe care încercăm să îi aducem în lumea noastră, fără a înţelege că lor nici măcar nu le-am cerut
părerea!
Ea m-a învăţat că lacrima unui copil nu valorează nici mai mult nici mai puţin
decât acel Final
de drum
pe care noi îl alegem
în locul lui!
De la ea am învăţat că un copil nu este un robot pe
care avem dreptul să îl programăm
când
vrem!
Nu este o maşină
cu care baţi kilometri întregi fără
a-ţi păsa că ar
putea rămâne fără combustibil!
Un copil este exact cheia cu care poţi închide sau deschide portiţa inimii!
Ea m-a învăţat să pun pe locul 1 viaţa, şi nu banii,
zâmbetul
şi nu averea, lacrima şi nu diamantele!
Am fost 2 ani
umbră
şi realitate
pentru copiii cărora le-am
dăruit
timpul,
dragostea şi încrederea
noastră, şi am primit
însutit pentru toate
astea: zâmbetele lor şi puterea de a merge mai departe, oricât
de greu ar fi să urci prin nămeţii vieţii!
Am fost 2 ani speranţă şi durere pentru 2 copii care ne-au ajutat să rupem neîncrederile în fâşii şi să le aruncăm în
marea de nepăsări a lumii noastre!
....................................
Dragostea nu are
nimic de pierdut!
Nici măcar Timp.
Dragostea vine.
Şi când pleacă nu regretă. Dragostea
pleacă.
Şi când se întoarce
nu
mai
salută
pentru a doua oară.
Dragostea râde. Şi când plânge nu e pentru că
DOARE, ci
pentru că are
nevoie de apă pentru a creşte.
Dragostea plânge. Şi când râde este pentru că are
nevoie de zâmbet pentru a fi
frumoasă.
Dragostea
nu
aşteaptă.
Şi când
aşteaptă
nu
e
pentru că vrea ceva
în
schimb,
ci pentru
că ARE RĂBDARE.
Dragostea priveşte. Şi când nu vede este pentru
că
a închis ochii,
nu pentru că are
cecitate.
Dragostea
se prinde.
Şi când
se
aruncă
nu
e
pentru că nu o mai vrei, ci
pentru că
altcineva
o
aşteaptă.
Dragostea joacă fotbal. Şi când nu joacă e pentru
că
în poartă nu există încă nici
un portar care să apere.
Dragostea vinde. Şi când SE vinde nu e pentru că
e de vânzare, ci
pronume reflexiv.
Dragostea e sinceră. Şi când minte nu e pentru că vrea să
scape, ci pentru că există orgoliul de a spune
„NU iubesc!”.
Dragostea nu aşteaptă. Şi
când aşteaptă este
pentru că tocmai ai vrut să muţi piciorul pe cealaltă treaptă.
De
mai sus!
Dragostea e curajoasă. Şi când îi e teamă este pentru
că
nu este dragoste!
Dragostea nu are
aşteptări. Doar DORINŢE. Dragostea nu are sinonim. Pentru că....?
2010
Idee de afacere:
Inventează Dicţionarul dragostei!
Într-o
lume în care business-ul
face bani,
tu
alege să faci dragoste!
Într-un alt fel
decât cel propriu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu