205.Romani celebri 2:Mihail Gramescu,ultimul scriitor de sci-fi din Romania ! - in sfarsit am avut placearea sa-l cunosc ! Partea I -a

  

Vizionarul Sci-Fi-ului romanesc: Mihail Gramescu (foto:nemotojours)

    Multi nici nu stiti cu ce se mananca Sci-Fi-ul (S.F., science - fiction )si asta in mod sigur, dar mai sigur de un Jules Verne ati auzit si probabil stiti si..."20.000 de leghe sub mari", adica macar titlul, nu?
      Si reactia vesnica:"A, nu ma intereseaza pe mine chestii de-astea, nu ma pricep, sau ma plictisesc...
      Stim, stim si asta de o viata, caci noi care iubim acest gen suntem de multe ori priviti ca niste nebuni care sigur au in cap numai roboti, rachete si razboaie galactice.
      Din fericire nu este asa, deoarece Sci-Fi-ul presupune mult mai mult de atat , iar cel de calitate nu poate fi digerat de oricine datorita faptului ca...trebuie sa ai o cultura minima tehnica, stiintifica, ori ...fantezie descatusata, vise, aspiratii.
      S.F.-ul este o cultura aparte, iar fanii sai sunt, culmea, oameni iubitori de jazz, muzica moderna, muzica clasica, poezie, imagine, drumetii...Oameni poate ceva mai dinamici si mai doritori de cunoastere decat restul majoritatii.
      Ei bine, aici intra desigur si scriitorii de S.F.! Culmea, nu?
      Care sunt multi dar cu mult mai putini decat in multe alte ramuri literare.
      In Romania au existat multisori raportati la nr. de poporeni si mai ales la politica literara ciudata a comunistilor, tinand cont ca vorbim de o litaratura de avangarda care in orice moment si forma a manifestarii sale poate "ciupi" si chiar"lovi"direct o politica de stat, un sistem, fiind si greu de depistat cum si in ce fel, nu de alta, dar S.F.-istii find oameni culti si f destepti au stiut intotdeauna sa foloseasca mesajele ascunse, inclusiv subliminale.In concluzie, in orice stat totalitar este considerata o literatura subversiva si controlata la sange.
      Dar tot scapa fraul.
      Dintre scriitorii romani, vi-l prezint pe ultimul, chiar ultimul, considerand ca Rodica Bretin este scriitoare si nu prea mai activeaza...
      Adica pe unul dintre idolii mei din adolescenta, omul care " a intors pe dos " S.F.-ul romanesc, cel care a provocat Noul Val in acest domeniu in Romania si...a fost si a ramas si singurul din segmentul sau de gen.
      Este vorba de MIHAIL GRAMESCU pe care am avut marea placere sa-l cunosc la solicitarea mea si invitatia sa.

- nemotoujours -

      DATI PAGINA !

    Faimos in primul rand prin " Cantecul Libelungilor" si "Saritorii in gol" datorita stilului novator ,fantastic de basm sau nebunie bazata pe legi stiintifice clare, justificand fantezia halucinanta, Gramescu a fost si a ramas unic in literatura romaneasca si unul dintre putinii scriitori ( din lume ) ai acestei nise inca incipiente la data lansarii "Libelungilor".

"Leul" in "barlogul" sau - domnia sa a spus ca mai degraba astfel decat lup !

	Născut  în  data  de 16  februarie 1951 în Bucureşti.  Debut  în  poezie  şi  grafică  de revistă (1964-1965),  debut  editorial  la Editura  Albatros  (1981).  Consilier editorial la editura Hyperion din Craiova. (1994-1997), redactor la revistele Ştiinţă şi  tehnică, Anticipaţia, Jurnalul SF, Proprietarul, şi la publicaţia literară prin Internet  Noaptea  (1991-2005).   Apariţii editoriale: 14 volume personale de autor; texte în 50 de antologii şi volume colective 1964-2005. Membru al Uniunii Scriitorilor  din  România  (din 1990).   20 de premii naţionale la concursurile Ştiinţă  şi  Tehnică,  Anticipaţia,  Radio România, Radio Contact,  etc, Premiul Eurocon, Faiance-Franţa 1990, premiul Soccon  Moscova 1989, declarat  Omul zilei de   către  Jurnalul Naţional  (8 februarie 1995), 12 premii la  concursuri naţionale  de  şah.   Hobby-uri:   SF-ul, şahul,  fotografia,  jocurile  pe  calculator, muzica simfonică. (extras din "Conexiuni")  COMPLETARE ADUSA DE DL.GRAMESCU ULTERIOR PUBLICARII: Mihail Gramescu : Pentru mai multa precizie - sunt totusi membru al sectiei de Proza a USR. Adica "scriitor serios", mainstream, pe linie. SF-ul este catalogat ca literatura pentru copii si tineret, sau ca popularizare a stiintei... Si Vladimir Colin era in aceeasi situatie. Si Rodica Bretin - care mai activeaza si ea... Publica, scrie, ia premii...      Au fost scrise pentru a intelege mai bine cu cine avem de a face!     Mai jos, lucrarile sale in antologii sau volum de autor:

• 1981 - Aporisticon (Glosar de civilizații imaginare), Editura Albatros
• 1986 - Anomia - microroman - Almanah Anticipația
• 1989 - Moara de apă, Editura Cartea Românească
• 1991 - Phreeria - Epopee exotica, Editura Porto-Franco^[2]
• 1993 - Prietenul - microroman - Jurnalul SF
• 1994 - Săritorii în gol, colecție de povestiri scurte SF; Editura Nemira
• 1997 - Plenita memoriei noastre - roman - Editura Hiperyon, Craiova
• 1999 - Cioburi de înger - poezii - Editura Tritonic, București
• 2001 - Ildiko - povestiri - Editura Tritonic, București
• 2001 - Răzbunarea Yvonei - Editura Tritonic, București
• 2002 - Comunicare prin juxtapunere - Carte electronică, PCMagazin, București (Societatea culturală Noesis)
• 2003 - Căderea - poeme - Editura Granada, București
• 2004 - Premiera - teatru - Editura Granada, București
• 2005 - Iritația - discurs perpetuu - Editura Granada, București
• 2006 - Lumina antisolară - O istorie în versuri la pragul dintre lumi - Editura Granada, București
• 2008 - J - povestioare bezmetice - Editura Granada, București

       2010 - Phreeria - Epopee exotică - (reeditare) Editura Eagle Publishing House, București


   Acestea fiind spuse, va anunt ca zilele urmatoare va urma un interviu cu acest domn - va asigur ca va fi o adevarata placere sa-l cititi, intrucat va fi plin de informatii cu privire la peisajul literar al acelor ani (plus fauna de rigoare desigur) si mai ales cu detalii si lucruri inedite despre cum era si cum rezistau cultura si desigur S.F.-ul romanesc .
  Pana atunci va transcriu o povestioara a dansului, deosebit de interesanta - si actuala - ca idee si formulare.
  Bucurati-va:

 

Călătorie intergalactică                   (CONEXIUNI nr. 14, aprilie 2006)

- Ce faci? mă întreabă alarmată vocea din difuzorul calculatorului.

Mărturisesc că m-am speriat când am auzit-o – mă ştiam singur în casă şi nu mă aşteptam să mă interpeleze cineva în semiîntunericul din camera cufundându-se în înserarea tot mai groasă.

- Ce fac?... am întrebat nedumerit. Nu fac nimic. Ce am făcut?

Vocea bărbătească şi tânără reveni la un ton normal.

- În primul rând du-te şi stinge lumina în baie, că ai uitat-o deschisă... Încetează să mai faci risipă! Energia e scumpă!

M-am ridicat şi m-am dus, curios, să văd. Într-adevăr, uitasem lumina aprinsă. Am stins-o şi am revenit în camera de lucru. „De unde-o fi ştiut ăsta că e lumina aprinsă în dependinţe?” mă întrebam, trăgând cu coada ochiului spre web-camera de deasupra displaiului, dar web-camera nu era cuplată la programul MSN pe care rulam. Doar Skype-ul se activase şi conectase automat.

-De la consumul de curent mi-am dat seama... îmi răspunde vocea gândului nerostit.

Ce să spun, acum eram mai „în ceaţă” decât înainte să-mi explice.

-Îmi ştii gândurile? am întrebat perplex.

-Da... dar asta e mai greu să îţi explic... Îţi spun eu altă dată cum stă treaba. Aşadar?

-Aşadar nimic... Am downloadat rubrica – era pe lista de accesorii a MSN-ului. Credeam că e un joc, ceva, că era între Horoscop şi Jocuri... Intergalactic Travel... Am greşit? Am făcut ceva ce nu trebuie? Sunt conectat la Internet doar de câteva zile.

-Nu, mă linişteşte vocea. Ai făcut ce trebuia... Aşadar ai un calculator...

-P III, zic. Cam vechi. Second-hand...

 -E bun, zice vocea. De ce zici că-i vechi? Eu am unul de prin 1600... Văd că ai suplimentare de memorie... Ce monitor ai? 17, nu?

-17.

-E bine. Televizorul cât are, 37?

-Habar n-am. E mai mare...

-37, îţi spun eu sigur. Văd aici.

-Mă rog... mârâi, uşor indispus de exactitatea cifrelor. Probabil că vezi acolo şi cât port la pantofi.

-Da: 42. 41 la cămaşă şi 39 la chiloţi.

-Mda...

-Aşadar, ia cablul cu jack şi intrare USB şi cuplează calculatorul la televizor.

M-am executat, cam nedumerit şi agasat. Televizorul a pâlpâit scurt, apoi s-a mutat automat pe un canal AP, a etalat câteva şiruri de cifre, după care a apărut şi pe ecranul lui aceaşi imagine de pe monitorul calculatorului – evident, mai mare. Şi destul de clară. Acelaşi cer întunecat, cu stele sclipind multicolor.

-E bine, concluzionează vocea. A trebuit să-i instalez un program special, că nu aveam CD-ul lui...

-Auzi? Ce e chestia asta? Un joc? îl întreb.

-Nu e joc.

-Dar ce e? Un program?

-Nu, nu e nici program.

-Dar ce e?

-Realitatea.

-Ce „realitate”.

-Cerul real. Uită-te bine. Îl recunoşti?

M-am zgâit ca mâţa-n calendar la... cerul de pe ecran şi, fără să fiu deloc un specialist în astronomie, mi-am dat seama cu uşurinţă că nu era nici cerul emisferei australe, nici al celei boreale: nu avea nici Crucea Sudului, nici Steaua Nordului.

-Nu, nu îl recunosc, am zis.

-Ştiu, mi-a răspuns vocea. Şi totuşi acesta este cerul adevărat. De acum înainte, însă, te-ai trezit. Dacă o să mai priveşti la cer, o să-l vezi pe acesta.

-Şi ziua? am întrebat în derâdere, că mi se părea caraghios aerul măreţ şi important al momentului.

-Şi ziua, mi-a răspuns vocea, fără să pară a fi sesizat gluma mea.

M-am dus la fereastră şi am rămas cu gura căscată. Se lăsase noaptea şi, într-adevăr, cerul se schimbase: un nor stelar luminos, alb-violet, cu marginile galben-verzui acoperea zenitul, iar spre orizont se profila o gigantică galaxie în spirală cu un pulsar central, ca în imaginea de pe ecrane.

-Ce e asta?... am murmurat.

-Realitatea, ţi-am spus.

M-am întors la calculator unde, pe colţul din dreapta, mai era afişată caseta cu salutul firmei: „Vă felicităm pentru alegerea făcută! Aveţi acces liber la Intergalactic Travel!” Am închis-o de la ixul roşu de pe colţul de sus al Windows-ului şi pe ecran a rămas doar imaginea cerului, împietrită, fără nori, fără soare, fără lună, fără nimic.

-Soarele şi Luna, cerul aşa cum credeai tu până acum că sunt, nu erau decât o imagine ecran indusă prin hipnoză.

Am mai privit o dată spre fereastră, la cerul nou, şi mi-am adus aminte de un citat de pe undeva, cred că din Apocalipsă: „Era lumină, deşi Soarele şi Luna nu mai erau”. Era o lumină spectrală, fluorescentă, în care lucrurile din jur sclipeau ca şi când ar fi emis ele însele o radiaţie interioară, proprie, ca în discotecile în care se folosesc orgi de lumini în spectrul ultraviolet.

-Şi acum? Ce facem?

-Nimic. Faci şi tu parte dintre NOI.

-„Noi”, cine?

-„Ciberneticienii”, să zicem. Cei care urmăresc Călătoria reală.

-Şi ce trebuie să facem?

-Să o urmărim. Atât.

Am privit o vreme ecranul în tăcere. Cred că trecuse o oră, poate şi mai bine.

-Nu se întâmplă nimic, am zis.

-Normal, ce voiai să se întâmple? Tocmai fiindcă este foarte monoton au apărut proteste din partea Călătorilor şi Conducerea a decis acţiunea cu inducerea prin hipnoză a imaginii cerului cu Lună, Soare, nori şi alte aiureli din astea. Imaginea pestriţă cu care ai fost orbit până acum. Totuşi, cineva trebuie să aibă grijă şi de soarta Călătoriei, nu? Mă bucur că eşti dintre cei care a ales acest destin.

-Mda, mulţumesc... mormăi, oarecum agasat de „importanţa” mea neprevăzută, dar, de ce să mint, şi niţel măgulit. Şi eu care credeam că o să joc, în seara asta, o partidă de şah, sau de table...

-Şi ce te împiedică? mă întreabă vocea.

-Pot?

-Sigur. Pune în subsol imaginea Călătoriei cu minimalizare, sau las-o în fundal, şi deschide ce joc vrei.

-Şi dacă tocmai atunci când fac asta se întâmplă ceva?

-Ce să se întâmple? Nu se întâmplă nimic. În ultimii vreo 12000 de ani imaginea cerului a rămas neschim-bată.

-De unde ştii?

-Din înregistrările noastre. Voi v-aţi cuplat recent la Reţea. Dar ea există dintotdeauna. Aveţi acces la ea pe măsură ce atingeţi un anumit nivel tehnologic şi intelectual...

-Ăsta nu este un criteriu. America a fost descoperită abia de vreo cinci sute de ani...

-Daa? Dar Eric cel Roşu al vikingilor de la anul 1000? Dar hărţile din spaţiu după care şi-a copiat Pirri Reis facsimilurile? De Viracoche ai auzit?

-Totuşi Microsoft-ul, calculatoarele, tehnologia Marconi sunt nişte chestii recente, ţin de tehnologia secolului XX...

-Spui asta fiindcă nu ai citit Biblia...

-Ba am citit-o!

-Atunci nu ai citit-o atent. Moloh, dumnezeul-maşină, nu-ţi spune nimic? Kabala ai citit-o? Papirusul Insinger? Mitul lui Ghigameş al sumerienilor? Legendele lui Tiphon şi ale Turnului Babel le ştii? De Pitagora ai auzit? Titanomachia lui Hesiod ai parcurs-o? Ramayana şi Mahabharata? Tao Te Djing? Homer? Kalevala? Popul Vuh? Platon? Diogene Laertiu? Leonardo d’a Vinci? Sf. Augustin? Guy Cartez? Kant?...

-Kant? am întrebat consternat.

-Da, Kant! E şi el unul de-ai noştri...

-Dar cine sunteţi „voi”?

-Păi nu ţi-am mai spus? Ciberneticienii. Piloţii, că aia înseamnă κίβερήετ în greacă. Piloţii Călătoriei Intergalactice. 

7-8 martie 2006