Vizionarul Sci-Fi-ului romanesc: Mihail Gramescu (foto:nemotojours) |
Si reactia vesnica:"A, nu ma intereseaza pe mine chestii de-astea, nu ma pricep, sau ma plictisesc...
Stim, stim si asta de o viata, caci noi care iubim acest gen suntem de multe ori priviti ca niste nebuni care sigur au in cap numai roboti, rachete si razboaie galactice.
Din fericire nu este asa, deoarece Sci-Fi-ul presupune mult mai mult de atat , iar cel de calitate nu poate fi digerat de oricine datorita faptului ca...trebuie sa ai o cultura minima tehnica, stiintifica, ori ...fantezie descatusata, vise, aspiratii.
S.F.-ul este o cultura aparte, iar fanii sai sunt, culmea, oameni iubitori de jazz, muzica moderna, muzica clasica, poezie, imagine, drumetii...Oameni poate ceva mai dinamici si mai doritori de cunoastere decat restul majoritatii.
Ei bine, aici intra desigur si scriitorii de S.F.! Culmea, nu?
Care sunt multi dar cu mult mai putini decat in multe alte ramuri literare.
In Romania au existat multisori raportati la nr. de poporeni si mai ales la politica literara ciudata a comunistilor, tinand cont ca vorbim de o litaratura de avangarda care in orice moment si forma a manifestarii sale poate "ciupi" si chiar"lovi"direct o politica de stat, un sistem, fiind si greu de depistat cum si in ce fel, nu de alta, dar S.F.-istii find oameni culti si f destepti au stiut intotdeauna sa foloseasca mesajele ascunse, inclusiv subliminale.In concluzie, in orice stat totalitar este considerata o literatura subversiva si controlata la sange.
Dar tot scapa fraul.
Dintre scriitorii romani, vi-l prezint pe ultimul, chiar ultimul, considerand ca Rodica Bretin este scriitoare si nu prea mai activeaza...
Adica pe unul dintre idolii mei din adolescenta, omul care " a intors pe dos " S.F.-ul romanesc, cel care a provocat Noul Val in acest domeniu in Romania si...a fost si a ramas si singurul din segmentul sau de gen.
Este vorba de MIHAIL GRAMESCU pe care am avut marea placere sa-l cunosc la solicitarea mea si invitatia sa.
- nemotoujours -
DATI PAGINA !
Faimos in primul rand prin " Cantecul Libelungilor" si "Saritorii in gol" datorita stilului novator ,fantastic de basm sau nebunie bazata pe legi stiintifice clare, justificand fantezia halucinanta, Gramescu a fost si a ramas unic in literatura romaneasca si unul dintre putinii scriitori ( din lume ) ai acestei nise inca incipiente la data lansarii "Libelungilor".
|
"Leul" in "barlogul" sau - domnia sa a spus ca mai degraba astfel decat lup ! |
Născut
în
data
de 16
februarie 1951 în
Bucureşti.
Debut
în
poezie
şi
grafică
de
revistă (1964-1965),
debut
editorial
la
Editura
Albatros
(1981).
Consilier editorial la editura Hyperion din Craiova. (1994-1997), redactor la revistele Ştiinţă şi tehnică, Anticipaţia, Jurnalul SF, Proprietarul, şi la publicaţia literară prin Internet Noaptea (1991-2005). Apariţii editoriale: 14 volume personale de autor; texte în 50 de antologii şi volume colective 1964-2005. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1990). 20 de premii naţionale la concursurile Ştiinţă şi Tehnică, Anticipaţia, Radio România, Radio Contact, etc, Premiul Eurocon, Faiance-Franţa 1990, premiul Soccon Moscova 1989, declarat Omul zilei de către Jurnalul Naţional (8 februarie 1995), 12 premii la concursuri naţionale de şah. Hobby-uri: SF-ul, şahul, fotografia, jocurile pe calculator, muzica simfonică. (extras din "Conexiuni") COMPLETARE ADUSA DE DL.GRAMESCU ULTERIOR PUBLICARII:
Mihail Gramescu : Pentru mai multa precizie - sunt totusi membru al sectiei de
Proza a USR. Adica "scriitor serios", mainstream, pe linie. SF-ul este
catalogat ca literatura pentru copii si tineret, sau ca popularizare a
stiintei... Si Vladimir Colin era in aceeasi situatie. Si Rodica Bretin -
care mai activeaza si ea... Publica, scrie, ia premii...
Au fost scrise pentru a intelege mai bine cu cine avem de a face!
Mai jos, lucrarile sale in antologii sau volum de autor:
|
- 1981 - Aporisticon (Glosar de civilizații imaginare), Editura Albatros
- 1986 - Anomia - microroman - Almanah Anticipația
- 1989 - Moara de apă, Editura Cartea Românească
- 1991 - Phreeria - Epopee exotica, Editura Porto-Franco[2]
- 1993 - Prietenul - microroman - Jurnalul SF
- 1994 - Săritorii în gol, colecție de povestiri scurte SF; Editura Nemira
- 1997 - Plenita memoriei noastre - roman - Editura Hiperyon, Craiova
- 1999 - Cioburi de înger - poezii - Editura Tritonic, București
- 2001 - Ildiko - povestiri - Editura Tritonic, București
- 2001 - Răzbunarea Yvonei - Editura Tritonic, București
- 2002 - Comunicare prin juxtapunere - Carte electronică, PCMagazin, București (Societatea culturală Noesis)
- 2003 - Căderea - poeme - Editura Granada, București
- 2004 - Premiera - teatru - Editura Granada, București
- 2005 - Iritația - discurs perpetuu - Editura Granada, București
- 2006 - Lumina antisolară - O istorie în versuri la pragul dintre lumi - Editura Granada, București
- 2008 - J - povestioare bezmetice - Editura Granada, București
Acestea fiind spuse, va anunt ca zilele urmatoare va urma un interviu cu acest domn - va asigur ca va fi o adevarata placere sa-l cititi, intrucat va fi plin de informatii cu privire la peisajul literar al acelor ani (plus fauna de rigoare desigur) si mai ales cu detalii si lucruri inedite despre cum era si cum rezistau cultura si desigur S.F.-ul romanesc .
Pana atunci va transcriu o povestioara a dansului, deosebit de interesanta - si actuala - ca idee si formulare.
Bucurati-va:
Călătorie intergalactică (CONEXIUNI nr. 14,
aprilie 2006)
- Ce faci? mă
întreabă alarmată vocea din difuzorul calculatorului.
Mărturisesc că
m-am speriat când am auzit-o – mă ştiam singur în casă şi nu mă aşteptam să mă
interpeleze cineva în semiîntunericul din camera cufundându-se în înserarea tot
mai groasă.
- Ce fac?... am
întrebat nedumerit. Nu fac nimic. Ce am făcut?
Vocea
bărbătească şi tânără reveni la un ton normal.
- În primul rând
du-te şi stinge lumina în baie, că ai uitat-o deschisă... Încetează să mai faci
risipă! Energia e scumpă!
M-am ridicat şi
m-am dus, curios, să văd. Într-adevăr, uitasem lumina aprinsă. Am stins-o şi am
revenit în camera de lucru. „De unde-o fi ştiut ăsta că e lumina aprinsă în
dependinţe?” mă întrebam, trăgând cu coada ochiului spre
web-camera
de deasupra displaiului, dar
web-camera nu era cuplată la
programul MSN pe care rulam. Doar Skype-ul se activase şi conectase automat.
-De la consumul
de curent mi-am dat seama... îmi răspunde vocea gândului nerostit.
Ce să spun, acum
eram mai „în ceaţă” decât înainte să-mi explice.
-Îmi ştii
gândurile? am întrebat perplex.
-Da... dar asta
e mai greu să îţi explic... Îţi spun eu altă dată cum stă treaba. Aşadar?
-Aşadar nimic...
Am downloadat
rubrica – era pe lista de accesorii a MSN-ului. Credeam că e un joc, ceva, că
era între Horoscop
şi Jocuri...
Intergalactic Travel...
Am greşit? Am făcut ceva ce nu trebuie? Sunt
conectat la Internet doar de câteva zile.
-Nu, mă
linişteşte vocea. Ai făcut ce trebuia... Aşadar ai un calculator...
-P III, zic. Cam
vechi. Second-hand...
-E bun, zice
vocea. De ce zici că-i vechi? Eu am unul de prin 1600... Văd că ai suplimentare
de memorie... Ce monitor ai? 17, nu?
-17.
-E bine.
Televizorul cât are, 37?
-Habar n-am. E
mai mare...
-37, îţi spun eu
sigur. Văd aici.
-Mă rog... mârâi,
uşor indispus de exactitatea cifrelor. Probabil că vezi acolo şi cât port la
pantofi.
-Da: 42. 41 la
cămaşă şi 39 la chiloţi.
-Mda...
-Aşadar, ia
cablul cu jack şi intrare USB şi cuplează calculatorul la televizor.
M-am executat,
cam nedumerit şi agasat. Televizorul a pâlpâit scurt, apoi s-a mutat automat pe
un canal AP, a etalat câteva şiruri de cifre, după care a apărut şi pe ecranul
lui aceaşi imagine de pe monitorul calculatorului – evident, mai mare. Şi destul
de clară. Acelaşi cer întunecat, cu stele sclipind multicolor.
-E bine,
concluzionează vocea. A trebuit să-i instalez un program special, că nu aveam
CD-ul lui...
-Auzi? Ce e
chestia asta? Un joc? îl întreb.
-Nu e joc.
-Dar ce e? Un
program?
-Nu, nu e nici
program.
-Dar ce e?
-Realitatea.
-Ce „realitate”.
-Cerul real.
Uită-te bine. Îl recunoşti?
M-am zgâit ca
mâţa-n calendar la... cerul de pe ecran şi, fără să fiu deloc un specialist în
astronomie, mi-am dat seama cu uşurinţă că nu era nici cerul emisferei australe,
nici al celei boreale: nu avea nici Crucea Sudului, nici Steaua Nordului.
-Nu, nu îl
recunosc, am zis.
-Ştiu, mi-a
răspuns vocea. Şi totuşi acesta este cerul adevărat. De acum înainte, însă,
te-ai trezit.
Dacă o să mai priveşti la cer, o să-l vezi pe acesta.
-Şi ziua? am
întrebat în derâdere, că mi se părea caraghios aerul măreţ şi important al
momentului.
-Şi ziua, mi-a
răspuns vocea, fără să pară a fi sesizat gluma mea.
M-am dus la
fereastră şi am rămas cu gura căscată. Se lăsase noaptea şi, într-adevăr, cerul
se schimbase: un nor stelar luminos, alb-violet, cu marginile galben-verzui
acoperea zenitul, iar spre orizont se profila o gigantică galaxie în spirală cu
un pulsar central, ca în imaginea de pe ecrane.
-Ce e asta?...
am murmurat.
-Realitatea, ţi-am
spus.
M-am întors la
calculator unde, pe colţul din dreapta, mai era afişată caseta cu salutul firmei:
„Vă felicităm pentru alegerea făcută! Aveţi acces liber la
Intergalactic
Travel!” Am închis-o de la ixul roşu de pe colţul
de sus al Windows-ului
şi pe ecran a rămas doar imaginea cerului, împietrită, fără nori, fără soare,
fără lună, fără nimic.
-Soarele şi
Luna, cerul aşa cum credeai tu până acum că sunt, nu erau decât o
imagine ecran
indusă prin hipnoză.
Am mai privit o
dată spre fereastră, la
cerul nou, şi mi-am adus aminte de un citat de pe
undeva, cred că din
Apocalipsă: „Era lumină, deşi Soarele şi Luna nu
mai erau”. Era o lumină spectrală, fluorescentă, în care lucrurile din jur
sclipeau ca şi când ar fi emis ele însele o radiaţie interioară, proprie, ca în
discotecile în care se folosesc orgi de lumini în spectrul ultraviolet.
-Şi acum? Ce
facem?
-Nimic. Faci şi
tu parte dintre NOI.
-„Noi”, cine?
-„Ciberneticienii”,
să zicem. Cei care urmăresc
Călătoria reală.
-Şi ce trebuie
să facem?
-Să o urmărim.
Atât.
Am privit o
vreme ecranul în tăcere. Cred că trecuse o oră, poate şi mai bine.
-Nu se întâmplă
nimic, am zis.
-Normal, ce
voiai să se întâmple? Tocmai fiindcă este foarte monoton au apărut proteste din
partea Călătorilor şi Conducerea a decis acţiunea cu inducerea prin hipnoză a
imaginii cerului cu Lună, Soare, nori şi alte aiureli din astea. Imaginea
pestriţă cu care ai fost orbit până acum. Totuşi, cineva trebuie să aibă grijă
şi de soarta Călătoriei,
nu? Mă bucur că eşti dintre cei care a ales acest destin.
-Mda, mulţumesc...
mormăi, oarecum agasat de „importanţa” mea neprevăzută, dar, de ce să mint, şi
niţel măgulit. Şi eu care credeam că o să joc, în seara asta, o partidă de şah,
sau de table...
-Şi ce te
împiedică? mă întreabă vocea.
-Pot?
-Sigur. Pune în
subsol imaginea
Călătoriei cu
minimalizare,
sau las-o în fundal, şi deschide ce joc vrei.
-Şi dacă tocmai
atunci când fac asta se întâmplă ceva?
-Ce să se
întâmple? Nu se întâmplă nimic. În ultimii vreo 12000 de ani imaginea cerului a
rămas neschim-bată.
-De unde ştii?
-Din
înregistrările noastre. Voi v-aţi cuplat recent la Reţea. Dar ea există
dintotdeauna. Aveţi acces la ea pe măsură ce atingeţi un anumit nivel tehnologic
şi intelectual...
-Ăsta nu este un
criteriu. America a fost descoperită abia de vreo cinci sute de ani...
-Daa? Dar Eric
cel Roşu al vikingilor de la anul 1000? Dar hărţile din spaţiu după care şi-a
copiat Pirri Reis facsimilurile? De Viracoche ai auzit?
-Totuşi
Microsoft-ul, calculatoarele, tehnologia Marconi sunt nişte chestii recente, ţin
de tehnologia secolului XX...
-Spui asta
fiindcă nu ai citit Biblia...
-Ba am citit-o!
-Atunci nu ai
citit-o atent. Moloh, dumnezeul-maşină, nu-ţi spune nimic? Kabala ai citit-o?
Papirusul Insinger? Mitul lui Ghigameş al sumerienilor? Legendele lui Tiphon şi
ale Turnului Babel le ştii? De Pitagora ai auzit? Titanomachia lui Hesiod ai
parcurs-o? Ramayana şi Mahabharata? Tao Te Djing? Homer? Kalevala? Popul Vuh?
Platon? Diogene Laertiu? Leonardo d’a Vinci? Sf. Augustin? Guy Cartez? Kant?...
-Kant? am
întrebat consternat.
-Da, Kant! E şi
el unul de-ai noştri...
-Dar cine
sunteţi „voi”?
-Păi nu ţi-am mai spus?
Ciberneticienii.
Piloţii,
că aia înseamnă κίβερήετ
în greacă. Piloţii Călătoriei Intergalactice.
7-8 martie 2006
"Chiar ultimul"? Am toata stima pentru Gramescu, dar nu prea te-ai documentat, dom'le...
RăspundețiȘtergereDE ACORD, CARE AR FI CEILALTI?
ȘtergereASTEPT CU NERABDARE, VA ROG...
”Multi nici nu stiti cu ce se mananca Sci-Fi-ul”
RăspundețiȘtergere”Dintre scriitorii romani, vi-l prezint pe ultimul, chiar ultimul”
Articol tendențios, păcat de generozitatea subiectului abordat. Domnul Grămescu este un titan al SF-ului românesc, dar nu este nici pe departe ultimul reprezentant al acestui gen. Puțină documentare prealabilă nu strică, stimabile!
TENDENTIOS?
ȘtergereCE INSEAMNA ACEST CUVANT SI CE APLICARE ARE IN ACEST CONTEXT?
CAT DESPRE RESTUL, REPEt:
DE ACORD, CARE AR FI CEILALTI?
ASTEPT CU NERABDARE, VA ROG...
Chiar nu aveți un DEX prin preajmă?
ȘtergereTENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva.
”Tendința ascunsă” a autorului acestui articol este aceea de a ieși în evidență, chiar și cu prețul promovării unei teorii false.
Nu mai avem scriitori SF ? Dan Doboș, Florin Pâtea, Ovidiu Bufnilă, Oliviu Craznic - ce sunt? (am selectat la întâmplare, mai sunt și alții)
Din păcate Mihail Grămescu ne-a părăsit ieri. Dumnezeu să-l odihnească...
Pacat ca o persoana ce se considera "de litere" nu depisteaza sensul propozitiei si mai ales o scoate din contexr.
ȘtergereIn acelasi timp este elegant pentru un om cult sa respecte parerile fiecaruia, nu?
Si asta fara reactii nelalocul lor.
Nu inteleg cum "poti iesi in evidenta" scriind despre altcineva.
Iar lectii despre sensul cuvintelor in limba romana ar trebui date atunci cand au un sens , nu o interpretare.
Autorul articolului.
De unde ați dedus dvs că mă consider ”de litere”? Vă mulțumesc pentru compliment, dar nu este cazul.
RăspundețiȘtergereSunt departe de a fi un om ”de litere”, însă am șansa să cunosc autori români de scrieri SF care sunt în activitate. Din această perspectivă am considerat exprimarea dvs ca fiind deplasată.
Aveți dreptate, trebuie să respectăm părerea fiecăruia, atâta vreme cât acestea nu sunt ofensatoare, nu minimizează munca altora. Intenția dvs de a scrie despre creația lui Mihail Grămescu este cât se poate de binevenită, însă puteți scrie apreciativ la adresa domniei sale și fără a reduce la tăcere efortul altora.
Rămân la părerea că exprimarea dvs ”Dintre scriitorii romani, vi-l prezint pe ultimul, chiar ultimul” este nepotrivită. Este o părere personală, vă rog să o luați ca atare.
Este o părere personală, vă rog să o luați ca atare.
ȘtergereESTE EXCELENT CA NE INTELEGEM.
Sunt foarte onorat ca un mare scriitor si creator ca dvs a comentat in revista noastra.
RăspundețiȘtergereAdolescenta mea a fost marcata inclusiv de superbele dvs.scrieri.