2040.Povestea unei masini de scris din comunism

   Unul dintre marile avantaje ale participarii la expozitii in general si in special la "Made in Ro" produse de catre Asociatia "Escu" este acela ca poti cunoaste oameni care vin cu povesti uitate, nestiute, pe care desi le stii partial si tu, le ai ratacite prin vremile mintii ca neimportante.
   La expozitia de la Iasi am avut parte de o astfel de secventa incredibila: un domn deosebit de simpatic m-a abordat ca sa ma intrebe daca vreau o masina de scris a tatalui sau, deoarece nu vrea sa o arunce ori sa ajunga pe maini care sa n-o pretuiasca.
   Ideea este ca mie imi plac orice fel de artefacte, doar sunt colectionar de mic copil, romanesti ori nu. Dar, chiar si asa, la cat de putin spatiu de stocare si de expunere avem acces, am devenit exagerat de selectiv. Afland ca este portabila si are gentuta ei, deja mi-a crescut interesul, deoarece asa bijuterie a anilor '70 nu detineam, deci interesul mi-a fost trezit, dar efectiv si empatizam cu domnul care dorea sa o doneze, realizand cat de mult isi doreste sa nu ajunga la gunoi sau aruncata undeva intr-un colt.

   A doua zi m-a asteptat cu frumusetea la expozitie, in Atriumul Mall-ului. Si am ramas socat cand a deschis-o si mi-a aratat hartiile din interior: o lume uitata, represiva si plina de frici, de visuri sfaramate, sperante, a navalit de sub capacul valijoarei: hartiile de validare si de verificare de la SECURITATE!!!!
   Uitasem de asa ceva! De faptul ca nu aveai voie sa cumperi o masina de scris fara acordul Securitatii Statului, fara mostre de scris, fara verificare anuala si fara declaratii periodice, indiferent de unde o procurai, chiar de la om de acasa.

    Aceste obiecte erau strict urmarite, pentru ca in cazul in care apareau undeva  manifeste, scrieri subversive, orice scriere posibil contra regimului, sa se stie imediat de la cine provin.

   Efectiv mi s-a facut pielea de gaina! De amintiri urate, dar si pentru ca am realizat incredibila valoare data de cateva hartii unei biete masinute de scris. Pot paria ca astfel de documente nu se mai gasesc. Si mai ales cu masina "lor" cu tot.
   I-am spus emotionat donatorului ce mare valoare are obiectul, dar acesta a insistat ca masina sa ramana in colectia viitorului "Muzeu al Industriei in Spatiul Romanesc "Suntem Romania!".

   Multumindu-i din suflet si promitandu-i ca va fi expusa numai cu numele donatorului pe eticheta oricand va fi nevoie, l-am rugat sa-mi trimita cateva cuvinte despre povestea obiectului, ceea ce a si facut si aveti ocazia de a citi mai jos.
   Astfel povestea a devenit si mai interesanta afland despre aportul tatalui donatorului la istoria tehnico-stiintifica a Romaniei!

 Domnule Alex,

mi-a făcut nespusă plăcere întâlnirea cu dumneavoastră și faptul am putut aduce o mică fărâmă din istoria noastră zbuciumată pe care am trăit-o. Mașina de scris a fost procurată în anii 70, de către tatăl meu dr.Radu Constantin, care în calitate de lector universitar la catedra de Inframicrobilogie a I.M.F. Iași a simțit necesitatea de a avea o mașină de scris pentru a-și redacta lucrările spre publicare în diferite reviste de specialitate. Trebuie să menționez că el a avut și unul sau două brevete de invenții și inovații aplicate la Fabrica de Antibiotice Iași.    Eu am descoperit această mașină în una din vizitele mele la Iași și cu mare  greu am reușit să obțin acordul tatălui meu de a scrie ceva la ea. De ce cu greu ? Pentru că deținerea unei mașini de scris constituia un adevărat pericol pentru ”Cooperativa Ochiul și Timpanul", pe lângă faptul că mașina era înregistrată cu amprentele setului de caractere (autorizare care se făcea periodic - ca nu cumva să schimbi ceva la mașină) si trebuia să ai mare grijă unde apăreau textele scrise pe această mașină.

   Eu am obținut „aprobarea” tatălui meu pentru a copia articole care mă interesau din revista „Autoturism” (revista editată de Automobil Clubul Român”). Multă hârtie stricată, multe încercări și multă perseverență m-au făcut să deprind utilizarea tastaturii standard QUWERTY, lucru care m-a urmărit peste tot în viață, am urmat apoi  niște ore de folosirea tastaturii telex ca să ajung la programe de utilizare a tastaturii specifice PC-urilor din zilele noastre. 

   Înainte de a încheia mai trebuie să fac o precizare atât tatăl meu dr. Radu Constantin cât și eu nu am fost niciodată membri de partid, nici înainte, nici după 1989, ceea ce ne-a făcut să simțim atenția „discretă” a Securității.

   Sper că povestea aceste mașini de scris să fie cât de cât la înălțimea așteptărilor dumneavoastră.

   Cu stimă,

Mihail Radu

    Iași

31 mai 2021