2479. Interviu cu Dumitru Prunariu, primul şi singurul cosmonaut român (preluare Maria Badea, "Ploiestiul nostru"

.

  Colegutza noastra de breasla Maria, de la publicatia "Ploiestiul nostru", participand la evenimentul Asociatiei noastre "Conditia femeii in Romania", a profitat de ocazia  extraordinara de a-l gasi pe cosmonautul nostru degrevat de sarcini si foarte dispus la a discuta cu ea si cu a sa colega, pornite pe pus intrebari si pe aflat multe nu doar despre aventura cosmica a acestuia.
  Maria, ca un adevarat reporter de teren,  a pus intrebari deosebit de istete, la care nu ma asteptam, astfel incat, desi stiu povestile dragului nostru cosmonaut, m-a provocat sa-i citesc interviul care efectiv m-a incantat prin informatiile  aflate astfel si modul in care a purtat discutia.
  Va rog frumos cititi cu atentie si incantati-va, aveti de ce!
  De notat: i-am copiat tot, integral.

Domnul Dumitru Prunariu a fost prezent la conferința „Condiția femeii în România”, desfășurată pe
18 martie 2025 la UPG Ploiești, însoțind-o pe soția sa, doamna Crina Prunariu. (mai multe detalii: https://ploiestiulnostru.ro/conditia-femeii-in-romania-2/ ).

Primul și singurul cosmonaut român a acordat, în exclusivitate, un interviu redacției „Ploieștiul Nostru”.

 1. Cum v–ați descoperit pasiunea pentru zbor?

„Uitându-mă la cer. Pur și simplu, văzând cum zboară păsările, avioanele, mi-am pus întrebări. Am încercat să construiesc singur modele de zbor și am înțeles principiile zborului. M-a pasionat. Multe pornesc de la curiozitate. Am urmat o facultate de profil, deschizându-mi și perspectiva de a zbura în Cosmos.”

 2. Cum ați fost selectat pentru a zbura în spațiu?

„Am făcut parte dintr-un grup de voluntari, fiind inginer de aviație, iar atunci când s-a pus problema că România trebuie să găsească candidați cosmonauți, am ridicat mâna și am spus că vreau și eu, neștiind ce mă așteaptă. A fost o curiozitate și de data această. Am trecut prin toate fazele de selecție; la început, medicale; era obligatoriu să avem şi studii tehnice superioare – le aveam – iar, în final, am rămas doi. Noi am efectuat tot programul de pregătire pentru cosmonauți pentru a zbura pe nave cosmice Soiuz și stații orbitale Saliut, certificarea mea finală.”

 3. Cum a fost momentul lansării? Ce gânduri vă treceau prin minte?

„Atunci când am fost lansat, eram foarte concentrat la parametrii navei cosmice, ai rachetei purtătoare, dacă totul funcționează perfect. Totul era tehnic! Și să urmăresc tot ce am învățat la simulator, nu aveam timp de sentimente, de gânduri, în acel scurt timp. Abia după ce am ajuns în spațiul cosmic, am constatat cu mult entuziasm că plutesc și că mă aflu, în sfârșit, acolo unde am visat pe parcursul celor trei ani de pregătire. Marile reflecții despre spațiul cosmic vin atunci când se termină zborul și ai timp să te gândești la ce a fost.”

 4. Cum v-ați simțit când ați văzut pentru prima dată Pământul din spațiu?

„Senzațional! În primul rand, imponderabilitatea îți dă o ușoară stare de euforie când vezi că tu plutești, că tot ce te înconjoară plutește, e o stare nouă pentru om, mai ales dacă am întâlnit-o pentru prima oară. Eu eram la primul zbor… care din păcate a fost şi ultimul. Mi-aș fi dorit să zbor mai mult, dar acesta a fost programul guvernamental impus. Mi-aș fi dorit să zbor jumătate de an, însă au fost doar opt zile – și acelea, foarte bune. Oricum, mi-a deschis o altă perspectivă asupra vieții, asupra posibilităților omului și asupra capacităților personale.”

 5. Ați întâmpinat dificultăți în misiune?

„Nu pot spune că am întâmpinat dificultăți deosebite. Trebuie să spun că orice zbor cosmic are problemele lui. Nu toate sunt grave, nu toate duc la deznodământ fatal, dar există anumite probleme care apar și pe care trebuie să le rezolvi conform cunoștințelor acumulate. Trei ani de zile am învățat foarte multă teorie, dar şi practică la simulator. Toate examenele m-au calificat astfel încât să fiu primul și să reprezint România în spațiul cosmic și acestea și-au spus cuvântul. Unele «mici» probleme care au apărut s-au rezolvat în timp util.”

 6. Cum v-a schimbat viața această experiență, după revenirea pe Pământ, atât personal, cât și profesional?

„Viața se schimbă radical. Dintr-un necunoscut…să devin persoană publică reprezintă o nouă activitate pe care urma să o desfășor. Eram un inginer la o fabrică de avioane, care a optat pentru altă carieră și s-a pregătit fiind mai puțin cunoscut în țară, deoarece în vremea aceea nu se făcea deloc promovare. Deodată am devenit persoană publică, toată media era pe mine, dădeam numeroase interviuri, iar oamenii mă atingeau pe stradă spunând «ai fost sus, în ceruri». La început, nu doar că te preocupă, dar te și stresează. Toate acestea, îmbinate cu activitatea de familist: căsătorit cu doi copii. Trebuia să petrec timp cu familia, cei doi băieți cereau să petreacă timp cu tata. Toate aceste lucruri noi au condus la alte stări și în familie în perioada următoare. Dacă la început a fost greu și foarte obositor, deoarece eram foarte solicitat pentru diferite deplasări, participări la întâlniri cu tineri, cu studenţi sau diverse organizaţii, încet-încet le-am rărit, insistând mai mult pe cele strict profesionale, în domeniul cosmic mai ales. Deși devenisem ofițer activ înainte de a pleca la pregătire și eram încadrat în cadrul Comandamentului Aviației Militare, actualul Stat Major al Forțelor Aeriene, activitaţile au început să se așeze și să urmeze un anumit drum care deja devenea acceptabil și cunoscut de către mine.”

 7. Există vreun mit despre zborurile spațiale pe care ați vrea să-l demontați?

„Nu cred că există vreun mit. Cine se pregătește pentru Cosmos își dorește din toată inima să zboare. Eu am fost al 103-lea pământean care a zburat în spațiu, până acum ajungând aproximativ 630 de oameni în Cosmos. La o populație de 8 miliarde de locuitori ai Pământului, sunt foarte puțini, dar aceștia chiar și-au dorit să realizeze aceste lucruri, iar mulți dintre ei au stabilit performanțe deosebite, unii rămânând în spaţiu și mai mult de un an de zile, pentru a vedea cum se comportă organismul uman. Foarte multă muncă, cunoștințe din alte domenii de activitate, deoarece acolo, sus, nu zbori doar de dragul zborului, ci și pentru a realiza ceva în domeniul științific. Marea majoritate a zborurilor au această componentă științifică. De la pregătirea mea de inginer în domeniul aerospațial, am ajuns să fac cursuri speciale de fizică, de astrofizică, cursuri legate de construcția și exploatarea navelor cosmice, a rachetelor, cursuri legate de medicină și biologie spațială, pentru că am avut experimente în acest domeniu de activitate, tehnologii speciale pentru materialele pe care le-am crescut sub formă de cristale în spațiul cosmic. Un alt domeniu pe care la facultate nu l-am învățat este studiul radiațiilor cosmice, deoarece nu intra în domeniul nostru de activitate. Am făcut măsurători concrete ale nivelului radiațiilor cosmice din diferite zone ale zborului navei noastre cosmice. Toate acestea au fost învățate suplimentar și îți deschid mult orizontul profesional.”

 8. Credeți că România mai are potențial în ceea ce privește explorarea spațiului?

„Bineînțeles că România are potențial. Depinde de cum este pus în valoare. În primul rând, imediat după 1990, am creat împreună cu alți colegi de-ai mei Agenția Spațială Română. Inainte de 1989 exista o Comisie Română pentru Activități Spațiale, o instituție interministerială care integra interesele diferitelor domenii de activitate în România și tehnologiile cosmice, generând studii, cercetari și aplicații. În 1990, toate aceste instituții s-au desființat. Atunci am înțeles în ce mare pericol eram: de a pierde și specialiștii pe care i-am format până atunci, dar și instituțiile care deja se specializaseră în domeniul cosmic și care erau foarte apreciate și în străinătate. Am reușit să creăm destul de rapid o Agenție Spațială Română, care să fie guvernamentală, și nu academică. Guvernamentală pentru a putea reprezenta România în organizații internaționale, cum este Agenția Spațială Europeană. Încet-încet am început să dezvoltăm programe, să readucem specialiști dintre cei care au mai rămas în țară, după 1989, din domeniul spațial. Am creat o agenție care în 2012 a ajuns să finalizeze aderarea noastră la Agenția Spațială Europeană. Acordul este semnat de Guvernul României și Agenția Spațială Europeană (ESA), instituția cu rol de implementare a acordului fiind Agenția Spațială Română. Am încheiat un acord cu NASA, chiar în anul 2000, îmi aduc aminte, când am reprezentat România și am semnat anexele la acordul guvernamental de cooperare între NASA și guvernul României. Am intrat în numeroase organizații internaționale în domeniul cosmic. Ne-am orientat spre vest, spre organizațiile cu impact puternic. Reprezentanții noștri au devenit membri recunoscuți de comunitatea internațională. Eu, de exemplu, am fost de două ori președintele Comitetului ONU pentru explorarea pașnică a spațiului extra-atmosferic, care acum reunește peste 100 de state membre și 50 de organizații neguvernamentale. Sunt membru titular al Academiei Internaționale de Astronautică, am fost președintele Agenției Spațiale Române. În multe alte domenii activăm și punem în valoare expertiza de până acum.”

 9. Ce rol credeți că are cosmonautul, după întoarcerea din misiune, în cercetarea și educația din domeniu?

„Depinde de ce instituții aparține și de cum a fost organizată activitatea lui. Depinde dacă aceasta continuă în calitate de cosmonaut, astronaut sau dacă aceasta s-a încheiat după zborul cosmic şi poate să continue doar pe linie științifică. De exemplu, luăm țările care au zburat în cadrul programului Intercosmos, din care a făcut parte și România: unii au urmat o carieră similară cu a mea, alții altfel. Se planifica, pe atunci, câte un singur zbor al unui stat în cadrul programului Intercosmos. După întoarcerea din zborul cosmic, multe țări nu au știut ce să facă cu acești specialiști, deoarece nu mai era vizat un nou zbor cosmic al statelor respective într-un viitor previzibil. Atunci, fiecare stat s-a descurcat cum a considerat adecvat. Mie mi-a fost creată o funcție specială în cadrul aviației militare: inspector șef pentru activități aerospațiale. Aici, pe lângă partea militară pe care trebuia să o rezolv pentru că activam în cadrul unei instituții militare, mi-a fost lăsată, oarecum, mână liberă de a lucra cu organizațiile civile care au preocupări în domeniul cosmic. Mi-a fost favorizată participarea la activități internaționale în domeniul cosmic și atunci am putut să mă realizez în acest domeniu și să profit, cumva, de posibilitățile oferite de a intra în organizațiile internaționale, de a-mi dovedi și acolo competențele, de a fi numit în funcții, de a ajuta la crearea unor instituții internaționale. De exemplu, în 1985, am fost unul dintre membrii fondatori ai Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic, singura asociație profesională a astronauților și cosmonauților din lume. La un moment dat, am fost și președintele ei, ales de colegii mei din străinătate. Eu mi-am găsit un drum în acest domeniu. Alții au rămas într-un domeniu strict militar, pentru că toți cei care am zburat în perioada aceea eram militari. Alții au intrat în alte domenii de activitate cum ar fi business-ul privat, mai ales după 1990; fiecare cum a considerat, cum a putut. Alții au rămas în învățământul universitar, învățându-i pe ceilalți ce se întâmplă în spațiul cosmic. Și eu am avut activități în cadrul Facultății de Inginerie Aerospațială la Politehnica din București, în cadrul căreia am lucrat cu studenți în domeniul mecanicii aparatelor de zbor. Mecanica unui aparat de zbor vizează calculul și construcția structurii acestuia, aerodinamica lui, efectele suprafețelor de comanda în diferite regimuri de zbor etc. Ulterior, după ce am absolvit și Colegiul Național de Apărare, care mi-a deschis alte orizonturi și alte perspective, am predat geopolitică și spațiul cosmic la un masterat în cadrul Academiei de Științe Economice. Acum, activitatea mea principală este legată de reprezentarea României în organizații internaționale – în principal, Organizația Națiunilor Unite și Agenția Spațială Europeană – dar și de a face parte din alte organizații, din care fac parte ca persoana fizică, precum Moon Village Association (o asociație internațională care se ocupă de promovarea explorării și exploatării Lunii în mod sustenabil). Este un domeniu de mare perspectivă, pentru că au începur din nou programele de zboruri pe Lună, inclusiv pilotate. O altă organizație este fundația Asteroid, unde sunt vicepreședinte şi ne ocupăm de studiul asteroizilor cu potențial de impact cu Terra, de promovarea cunoștințelor în acest domeniu, de informarea publică. În cadrul primei asociații, Moon Village Association, conduc Grupul global de experți pentru activități sustenabile pe Lună (GEGSLA), format din 37 de experți din toată lumea reprezentand domeniile guvernamental, academic, industrial și societatea civilă. Am elaborat un raport consistent pe care l-am prezentat la ONU spre informare. Am mers însă mai departe, prin înțelegere cu MAE am propus în numele României crearea unei echipe de acțiune pentru consultari în privința activităților lunare (ATLAC) pentru a favoriza consultările și rezolvarea oricăror posibile neînțelegeri sau conflicte între principalele state sau organizații care desfășoară activități lunare.”

 10. Cum vedeți viitorul explorării spațiale? Credeți că vom ajunge să colonizăm Luna sau alte planete în viitorul apropiat?

„Bineînțeles că vom ajunge să colonizăm și alte planete, deoarece nu ne putem opri doar la orbita circumterestră. Oamenii au ajuns pe Lună începând cu 1969, programul Apollo a deschis cu totul altă perspectivă asupra explorării spațiului cosmic, cu oameni la bord. Pentru prima dată, omul, la 20 iulie 1969, a pus piciorul pe un alt corp ceresc decât propria planetă. De fapt, în cadrul ONU, am și reușit ca această zi să fie declarată Ziua Internațională a Lunii și o marcăm în fiecare an. De asemenea, dacă 55 de ani după programul Apollo s-a zburat cu echipaje umane doar în jurul Pământului, s-a pus din nou problema abordării Lunii, dar de data aceasta mult mai complex decât în cadrul  programului Apollo. Vor fi construite baze permanente pe Lună și în principal la polul sud al ei, unde se găsesc resurse naturale: gheață din care se poate face apă, oxigen în rocile lunare, alte zăcăminte care pot fi exploatate în acea zonă. Va fi asamblată o stație spațială circumlunară, vor începe exploatări de minereuri etc. Spațiul cosmic este abordat din ce în ce mai mult de sectorul privat. Firme mari, în principal americane, își desfășoară activitatea în domeniul privat, cum este SpaceX, care deja a trimis al 10-lea echipaj cu navele proprii la bordul stației cosmice internaționale. La fel, Blue Origin, firma lui Jeff Bezos care a lansat deja o rachetă cu care se poate ajunge si pe Lună, numită New Glen. Asistăm la crearea de averi enorme din activitati de înaltă tehnologie. În urmă cu câțiva ani Jeff Bezos era cel mai bogat om din lume, acum fiind depășit de Elon Musk, proprietarul SpaceX. Deci domeniul cosmic devine privat și implicit apanajul unor oameni foarte bogați și puternici din lume. Acest lucru deschide noi perspective, în primul rând, prin eficientizarea construcției și exploatării sistemelor cosmice. Un privat altfel investește banii și altfel caută să-și recupereze investiția față de un guvern. Acest domeniu rămâne totuși și un apanaj al guvernelor pentru că zborurile spre alte planete cer investiții enorme care, la început, sunt făcute de guverne pentru a deschide drumul și pentru a oferi, apoi, oportunități privaților de a le aborda și de a obține și profit din ele. Probabil în 2027-2028, Luna va avea primele echipaje umane în cadrul programului Artemis. Chinezii pregătesc și ei programe foarte serioase de abordare a Lunii. Deocamdată, au în construcție cu parteneri internaționali o stație lunară de cercetări științifice, automată, dar au anunțat deja oficial că până în 2030 vor trimite și oameni pe Lună. Următorul pas este Marte, așa cum și președintele Trump spunea la inaugurarea lui, că speră ca în mandatul lui un american să înfigă steagul SUA pe Marte, …făcându-l să jubileze pe Elon Musk, care pregătește nave cosmice pentru zboruri interplanetare. Mai devreme sau mai târziu acest lucru se va realiza. Probabil că asteroizii vor reprezenta de asemenea o zonă de explorare umană, alte planete însă mult mai greu, pentru că sunt extrem de departe de Pământ.”

 11. Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o și doriți să o transmiteți din această experiență?

„În primul rând, e nevoie să visezi. E nevoie să visezi chiar și cu ochii deschiși că-ți împlinești dorințele profesionale. Câteodată trebuie să analizezi foarte obiectiv și realist cum să faci să ajungi mai departe, cum să faci să ajungi să zbori, de exemplu, să ajungi printre stele. Desigur, acesta este visul. De la vis la realitate, începi să implementezi încet-încet, cu pasiune și perseverență ceea ce vrei să faci. Bineînțeles că și cu multă muncă, dar dacă pasiunea și perseverența lipsesc, nu reușești!”

 12. Ce sfat i-ați da unui tânăr care vrea să devină astronaut?

„În primul rând, să abordeze un domeniu de activitate care are tangență cu domeniul cosmic, iar acum există foarte multe opțiuni, dar pentru a ajunge cosmonaut există două posibilități: fie să fii foarte bogat și să plăteșți pentru zborul tău cosmic, iar acum un loc pe o navă a companiei SpaceX care să te ducă două săptămâni la bordul stației cosmice internaționale costă cam 65 de milioane de dolari, fie să ajungi să-ți desfășori activitatea într-o instituție care dezvoltă programe cosmice și are tangență cu alte instituții care pregătesc zboruri cosmice și lansează oameni în spațiul cosmic. Agenția Spațială Europeană organizează periodic selecții pentru astronauți, dar acest «periodic» înseamnă 12-15 ani, iar la nevoile actuale ale Europei, la posibilitățile actuale ale Europei, sunt aleși în jur de 6 astronauți la fiecare selecție. Din 23 de state membre ale Agenției Spațiale Europene, ultima dată s-au prezentat 12.800 de candidați, de unde trebuie aleși doar 6; este foarte greu să speri ca unul dintre acele locuri să aparțină și țării tale, iar acolo reprezentant să fii tu. Însă drumurile sunt deschise din alt punct de vedere. Vrând să ajungi să zbori în spațiul cosmic, poți să abordezi domenii științifice sau tehnice de activitate care au tangență directă cu spațiul cosmic: construcție de sateliți, de nave cosmice, de echipamente care să efectueze cercetări științifice în spațiul cosmic. Vă spun că atunci când îți vezi realizat un aparat pe un echipament care a și zburat în spațiul cosmic și a avut și rezultate pozitive… este o satisfacție. Te pui în valoare și ești luat în considerare și de altă instituție, având șansa de a avansa.”

Sursă foto: Dumitru Prunariu

Badea Maria
Preluare Ploiestiul nostru