 |
| prof.univ. Mihai Cristian Apostolache |
În mod obișnuit, legile sunt cele care aleargă să prindă din urmă schimbările din societate.
De data aceasta, s-a întâmplat invers: societatea a rămas în urma normei constituționale. Statul român și cetățenii săi par încă nepregătiți să valorifice pe deplin schimbările profunde aduse de revizuirea din 2003.
Schimbarea de mentalitate este un proces continuu, iar Constituția ne oferă instrumentele necesare pentru a o desăvârși. Revizuirea din anul 2003 nu a fost doar o simplă actualizare, ci o transformare de substanță a modului în care statul trebuie sa funcționeze și cetățeanul să se comporte.
Iată cei 5 piloni care au redefinit democrația noastră:
Busola juridică: Idealurile Revoluției din 1989 (Art. 1, alin. 3)Referirea la „spiritul tradițiilor democratice și idealurile Revoluției din decembrie 1989” nu este o simplă declarație sentimentală. Această sintagmă are forță juridică:
* Barieră împotriva autoritarismului: Dacă o lege propusă limitează drepturile si libertățile într-un mod care amintește de regimul pre-1989, ea poate fi declarată neconstituțională tocmai pentru că încalcă acest „spirit”.
* Interpretare pro-libertate: Idealurile Revoluției obligă judecătorii să interpreteze legile ambigue în favoarea cetățeanului, nu a controlului statal.
* Statul ca garant, nu stăpân: Omul nu mai este un instrument al statului. Demnitatea umană devine valoare supremă, oferind fundamentul pentru a contesta statul când acesta devine opresiv.
* Legitimitatea protestului: Invocarea Revoluției oferă cetățenilor „vigilența democratică” necesară pentru a cere socoteală guvernanților, pentru a participa la viața publică, pentru a protesta.
Colaborare, nu conflict: Loialitatea constituționalăConsacrarea expresă a principiului separației și echilibrului puterilor a impus tuturor instituțiilor obligația de loialitate constituțională și colaborare instituțională.
* Ce înseamnă asta? Toate autoritățile (centrale sau locale) trebuie să colaboreze pentru interesul public, evitând blocajele instituționale. Autoritatea nu mai este un instrument de luptă politică, ci un mecanism de cooperare.
Suveranitatea reală: Alegeri corecte, nu fraudă (Art. 2)S-a schimbat radical optica asupra transferului de putere de la cetățean la autoritățile reprezentative prin adăugarea sintagmei „alegeri libere, periodice și corecte”.
* Impactul: Frauda electorală a încetat să fie privită doar ca o infracțiune; ea este acum recunoscută drept o încălcare directă a suveranității naționale. Votul tău este protejat ca fundament al statului.
Solidaritatea: Cetățenie activă, nu pasivitate (Art. 4)Articolul 4 definește fundamentul statului prin unitatea poporului și solidaritatea cetățenilor.
* Esența: Nu suntem doar beneficiari de drepturi, ci co-autori ai societății. Democrația nu funcționează cu spectatori, ci cu cetățeni activi care înțeleg că solidaritatea este forța care ține țesătura socială unită.
Scutul împotriva arbitrarului (Art. 53)Restrângerea unor drepturi sau libertăți nu mai poate fi făcută „după bunul plac” al guvernanților.
* Garanția ta: Orice restricție poate fi dispusă doar dacă este strict necesară într-o societate democratică și aplicată nediscriminatoriu. Acest text îi obligă pe cei de la putere la dialog, transparență și respect față de standardele europene.
Constituția noastră este un vehicul performant, dar care stă în garaj pentru că încă învățăm să îl conducem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu