.
DECLIC
Scriu acest mesaj într-un context în care, sincer, nu credeam că voi trăi. Sunt unul dintre cei care au stat ani la rând în stradă pentru Roșia Montană, care au apărat comunități locale în instanță, care au strâns bani din donații mici și au ținut piept unor companii cu bugete de zeci de milioane. Dintre cei mulți care l-au susținut pe Nicușor Dan, tocmai pentru că a fost de partea cetățenilor în aceste bătălii. Cu atât mai greu îmi este să mă văd pus în situația de a-i cere acum președintelui explicații elementare legate de direcția asumată de un consilier din echipa lui. Articolul recent al domnului consilier prezidențial Radu Burnete „America are nevoie de aliați cu economii reziliente la presiuni geopolitice. România este unul dintre ei” promovează deschis o agendă pro minerit și o „reformă” a legislației care ar transforma statul într-un instrument de facilitare a intereselor companiilor extractive. Această poziționare contrazice frontal principiile pe care Nicușor Dan și-a construit credibilitatea publică și pentru care a primit încrederea a sute de mii de cetățeni, inclusiv pe a mea. În acest context, i-am trimis o scrisoare publică prin care i-am cerut un punct de vedere oficial, clar și neechivoc. În primul rând, i-am solicitat să clarifice dacă domnul Burnete a făcut această vizită în SUA și declarațiile controversate în calitate de reprezentant al Cabinetului său sau ca purtător de mesaj al mediului de business. Cetățenii care l-au votat pe Nicușor Dan pentru a opri abuzurile urbanistice și distrugerea patrimoniului au dreptul să știe cine stabilește, de fapt, prioritățile de politică publică. În al doilea rând, am remarcat, cu îngrijorare, că argumentele promovate de domnul Burnete coincid aproape integral cu retorica suveranistă a exploatării „cu orice preț”, promovată în ultimii ani de Călin Georgescu, George Simion și Diana Șoșoacă. Este exact tipul de discurs care a produs teamă și opoziție masivă în societate, pentru că reduce posibilitatea de dezvoltare a comunităților rurale la o singură soluție, extracția rapidă de resurse, ignoră complet costurile sociale sau de mediu și desconsideră propriile planuri de dezvoltare ale antreprenorilor locali. Pentru mulți dintre noi, este greu de înțeles cum aceleași idei ajung să fie reluate, cu aceleași argumente, din interiorul unei echipe care ar trebui să reprezinte o alternativă la acest tip de politică. Nu pot ignora nici faptul că, în contextul mineralelor critice, România exportă concentrat de cupru. Face acest lucru pe piața liberă, iar cumpărătorul final este China. Experiența ultimelor decenii arată același model economic: minereul pleacă, la fel și profiturile, iar statul și contribuabilii rămân cu iazuri de decantare, ape contaminate și obligații de ecologizare care durează generații. Nu în ultimul rând, consilierul lui Nicușor Dan susține că „toate resursele României sunt și vor fi exploatate respectând legislația și suveranitatea noastră”. Or, proiectul minier Rovina, de exemplu, poate avansa doar prin exproprierea celor care dețin terenuri pe amprenta viitoarei mine. La Rovina, Declic deține deja proprietăți în puncte cheie ale proiectului minier. Unele au fost donate de localnici care au vrut să-și apere localitatea. Altele au fost cumpărate cu bani strânși de la mii de membri ai comunității noastre, ca garanție că proiectul nu se va face. Sunt terenuri dobândite prin solidaritate civică și prin efort colectiv. Dorim să știm explicit dacă, în viziunea președintelui, inclusiv aceste proprietăți ar putea fi expropriate pentru a face loc unei exploatări miniere private, așa cum pare să-și dorească consilierul său. O astfel de interpretare a „utilității publice” ar anula, în practică, dreptul constituțional la proprietate și ar transforma statul într-un intermediar al intereselor corporatiste. Ne întrebăm de ce nu ar beneficia de aceste înlesniri inclusiv rechinii imobiliari sau alți „actori economici”. Domnul Președinte, înainte de a face pasul spre politică, a fost alături de noi, societatea civilă, în opoziție față de proiectul de la Roșia Montană. Împreună am susținut că legea nu poate fi modificată „cu dedicație” și că interesul public nu poate fi redefinit în funcție de presiunea investitorilor. De aceea, am considerat legitim să-i cerem astăzi o poziție fermă, care să lămurească fără echivoc dacă aceste direcții reflectă sau nu viziunea sa politică actuală. Te invit să-i scrii și tu pe Facebook și să-l întrebăm direct: e de acord cu proiectele miniere cu “orice preț”? Răspunsul contează, pentru că stabilește dacă promisiunile din campanie despre apărarea interesului public mai sunt valabile. Cu cât suntem mai mulți, cu atât mai greu îi va fi să ne ignore întrebarea. Un mesaj public pe pagina lui de Facebook îl pune în fața unei alegeri clare: fie apără proprietatea privată și interesul comunităților locale, fie validează agenda extractivistă promovată de consilierul său. Cu seriozitate și cu regretul real că este nevoie de aceste clarificări, Tudor și echipa Declic, alături de activiști ai campaniei „Salvați Roșia Montană” și localnici din Apuseni PS: Sunt deja puse în dezbatere publică mai multe proiecte de hotărâri de guvern și strategii naționale care înlesnesc mineritul „cu orice preț”. Abundă în termene reduse pentru emiterea autorizațiilor, introduc ajutoare de stat și facilități legislative pe care le aveau doar întreprinderile comuniste în perioada dictaturii. E mai important ca oricând să înțelegem unde se poziționează președintele Nicușor Dan și dacă se va implica pentru oprirea acestor abuzuri. Scrie-i și tu pe Facebook. |
| \ |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu