2591. Minunea secreta din ingineria românească: seria de copiatoare MEC (Mașină de Copiat)

MEC-1M

Copiatoarele (sau aparatele de multiplicat) realizate la fabrica Electromureș din Târgu Mureș în perioada comunistă au avut la bază o concepție de cercetare 100% românească, dezvoltată la nivel național în cooperare cu ICPE București (Institutul de Cercetare Proiectare pentru Industria Electrotehnică).

  Spre deosebire de alte echipamente (cum au fost liniile audio de inspirație poloneză sau masinile de contabilizat), România nu a plătit brevete sau drepturi de autor companiilor occidentale precum Xerox sau Canon pentru producerea de serie a acestor mașini de birou.

Aparatele fabricate la Târgu Mureș aveau următoarea origine tehnică și constructivă:

Tehnologia românească: seria MEC (Mașină de Electrofoto Copiat)

Cel mai cunoscut model de serie ieșit de pe benzile Electromureș începând cu anii '80 a fost MEC 1-M (Mașină de Electrofotocopiat). 

• Principiul de funcționare: Tehnologia se baza pe un procedeu numit xerografie sau electrofotografie cu seleniu, patentat și dezvoltat în laboratoarele ICPE din București sub coordonarea cercetătorilor români. Aparatul folosea un tambur rotativ acoperit cu un strat fin de seleniu semiconductor, sensibil la lumină.
• Date constructive (MEC 1-M): Aparatul folosea hârtie normală (standard de 80g), avea o casetă cu o capacitate de alimentare de până la 200 de coli și livra o viteză de producție de 8 copii pe minut în format A4. Fixarea prafului de toner negru pe coală se făcea termic, prin trecerea foii printr-un cuptor cu rezistențe incandescente (motiv pentru care foile ieșeau fierbinți).

Incercarile de colaborare cu Rank XeroX:

La mijlocul anilor '80 (în jurul perioadei 1984–1986), reprezentanța celebrei firme Rank Xerox la București a inițiat discuții și tatonări diplomatice cu ICPE și cu ministerele din România pentru a demara un proiect de asamblare locală.

• Ce se dorea: Occidentalii doreau ca fabricile românești (precum Electromureș) să asambleze piese transmise sub formă de kit-uri de către Rank Xerox.
• De ce a eșuat: Regimul Ceaușescu a blocat o cooperare industrială de masă pe bază de valută din cauza politicii stricte de achitare a datoriei externe și a obsesiei de a nu depinde de importuri capitaliste. Din acest motiv, Electromureș a continuat să producă exclusiv varianta autohtonă bazată pe prototipurile ICPE, fără asistență oficială de la Xerox.

Cercetarea de tip „Reverse Engineering” și piese de schimb

Pe lângă aparatele din seria MEC, atelierele Electromureș realizau o activitate intensă de inginerie inversă (reverse engineering). Deoarece instituțiile statului (ministere, universități, unități militare) dețineau pe ascuns sau prin achiziții speciale câteva copiatoare occidentale (Xerox, Nashua, Canon), dar nu aveau acces la consumabile din cauza embargoului și a lipsei de valută, Electromureș a primit sarcina de a fabrica:

1. Praf de toner compatibil: formulat chimic în țară pentru a înlocui rezervele originale vestice.
2. Tamburi de seleniu și lamele de curățare: Recondiționate sau strunjite local pentru a menține în funcțiune aparatele capitaliste din instituțiile strategice.

Copiatoarele Electromureș rămân un exemplu rar în care inginerii români au reușit să realizeze un produs aproape original, fara sa replice o tehnologie occidentală extrem de protejată prin brevete globale, punând în funcțiune o mașinărie funcțională pe bază de resurse exclusiv naționale și piese asamblate la Târgu Mureș.

O analiză completă a documentelor istorice, a revistelor tehnice de epocă și a mărturiilor cercetătorilor din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică (ICPE București) oferă o radiografie tehnică totală a modului în care a fost realizat și a funcționat faimosul electrofotocopiator românesc MEC 1-M la fabrica Electromureș Târgu Mureș.

 1. Datele tehnice și comerciale de Catalog

Conform materialelor publicitare de promovare externă din epocă (precum periodicul Rumania de hoy, nr. 1 din 1984), aparatul de serie avea următoarele specificații nominale:

• Capacitate de alimentare: Sertar cu o casetă pentru maximum 200 de coli.
• Formatul documentelor: Standardizat strict pentru coli A4.
• Viteza de lucru: 8 copii pe minut.
• Suport de imprimare: Hârtie normală (standard offset) de 80g/mp.
• Alimentare: Tensiune de rețea standard de 220 V / 50 Hz.
• Canal de distribuție: Exportat la nivel global prin regia de stat Electroexportimport București. 

 2. Fizica Procesului și Funcționarea Internă (Tehnologia ICPE)

Invenția și dezvoltarea prototipului s-au realizat în Secția de Prototipuri a ICPE București sub coordonarea directă a Dr. Ing. D. Neagu. Aparatul se baza pe fenomenul de electrofotografie (xerografie cu seleniu), funcționând printr-un ciclu fizic complex împărțit în 5 etape distincte:

1. Încărcarea electrostatică (bazat pe Efectul Corona): piesa centrală a aparatului era un tambur rotativ metalic acoperit cu un strat fin de seleniu (un material semiconductor special). in deplin întuneric, un fir metalic subțire alimentat la o tensiune electrică foarte înaltă (de ordinul kilovolților) genera o descărcare luminoasă numită „efect Corona”. Acest proces distribuia uniform o sarcină electrostatică pozitivă pe toată suprafața tamburului cu seleniu. 
2. Expunerea și formarea imaginii latente: Documentul original era așezat pe geamul superior și iluminat de o lampă puternică. Printr-un sistem intern de oglinzi și lentile optice, imaginea reflectată era proiectată direct pe tamburul încărcat electric. În zonele albe ale foii (unde lumina trecea liber), seleniul devenea brusc conductor și descărca electricitatea la masă. În zonele negre (text sau linii, unde lumina nu se reflecta), seleniul își păstra proprietățile izolatoare și reținea sarcina electrică. Astfel, pe tambur rămânea o „imagine electrică invizibilă” (imagine latentă).
3. Dezvoltarea imaginii (aplicarea tonerului): in interiorul aparatului se afla o cuvă cu un praf negru magnetizat numit toner. Acest praf era încărcat electrostatic cu o sarcină opusă celei de pe tambur. Pe măsură ce tamburul se învârtea, praful de toner era atras exclusiv de zonele încărcate electric (acolo unde existau literele sau liniile originale), formând imaginea vizibilă direct pe seleniu.
4. Transferul pe hârtie: o coală normală de 80g era extrasă mecanic din sertarul de 200 de coli și trecută pe sub tambur. Un al doilea sistem cu fir Corona aplica o sarcină electrică pe spatele foii, determinând praful de toner să sară de pe tambur direct pe suprafața de hârtie.
5. Fixarea termică și curățarea: pentru ca praful negru să nu se șteargă la simpla atingere, foaia trecea printr-un cuptor cu rezistențe incandescente. Aici, prin căldură și presiune, tonerul se topia și intra adânc în fibrele de hârtie (motiv pentru care copiile ieșeau calde). În final, o perie specială de ștergere curăța tamburul de seleniu de resturile de praf rezidual, pregătindu-l pentru o nouă copie. 
   6. Performanțe tehnice
   MEC-1M copia \(8\) pagini pe minut în format A4, folosind o masă de copiere plană și un consum energetic de aproximativ \(220V/50Hz\), fiind un pas tehnologic important pentru birotica acelor vremuri. 

---

 3. Istoria trecerii în serie și problemele de la Electromureș

Procesul de transfer de la stadiul de prototip de laborator de la București la producția industrială de serie din Târgu Mureș a fost marcat de provocări inginerești majore, consemnate în memoriile specialiștilor:

• Scepticismul inițial: când proiectul a fost propus pentru prima dată, existau mari dubii că industria românească poate fabrica o mașinărie atât de complexă. Realizatorul aparatului, Dr. Ing. D. Neagu, a lipit simbolic pe pereții Secției de Prototipuri deviza "Nu spune că nu se poate înainte de a încerca".
• Modernizarea (Mecanismul MEC 1-M): În timpul probelor severe de fiabilitate pe termen lung, inginerii au descoperit două mari defecțiuni constructive: instabilitatea regimului termic (cuptorul tindea să supraîncălzească componentele interne) și colectarea defectuoasă a prafului de toner rezidual pe peria de ștergere. În urma acestor constatări, s-au făcut modificări constructive majore la nivelul fluxului de aer și al sistemului de curățare, rezultând modelul optimizat MEC 1-M (litera „M” semnificând oficial Modernizat). 
• Producția experimentală: pentru a stabili cu precizie tehnologiile, utilajele și standardele necesare pentru linia de fabricație industrială, ICPE a realizat inițial o serie limitată de 10 bucăți în propriul institut, livrând ulterior întreaga documentație finală către Electromureș pentru asamblarea de masă.

Această realizare tehnologică hibridă a demonstrat că, în ciuda blocajelor politice și a lipsei de valută din anii '80, colaborarea dintre cercetarea bucureșteană și execuția din Mureș a putut materializa un echipament extrem de complex, fără a apela la importuri sau licențe protejate din Occident.