2634. Noi si vechi- benzi magnetice de magnetofon

 Ne tot "dam" cu magul, dar uitam cat de importanta e de fapt amarata aia de panglica fara de care acesta nu ar exista.
 Piața benzilor magnetice este împărțită astăzi în două tabere clare: benzi noi de producție curentă (fabricate cu tehnologie modernă) și benzi vintage (New Old Stock - NOS sau utilizate).

Alegerea benzii potrivite este la fel de importantă ca deținerea unui magnetofon bun. O bandă greșită vă poate distruge capetele aparatului prin abraziune sau le poate bloca cu o pastă lipicioasă în doar câteva minute de funcționare.

1. Producătorii de benzi noi (Producție curentă)

Spre surprinderea multor neinițiați, banda magnetică pe role încă se fabrică și oferă performanțe superioare celor din trecut, având o stabilitate chimică mult mai mare a liantului poliuretanic.

• Recording The Masters (RTM): Proiect original / Fabricate în Franța.
  • Analiză: Este liderul mondial absolut actual. Fabrica folosește formulele chimice originale cumpărate de la AGFA / BASF / EMTEC. Benzile lor sunt standardul de aur pentru studiouri și audiofili.
  • Modele cheie:
    • LPR35: Bandă de tip Long Play (subțire, lungă), ideală pentru magnetofoanele consumer (Akai, Revox, Sony, Tesla). Oferă un sunet dinamic, nu uzează capetele și are o viață estimată la zeci de ani.
    • SM911 / SM900: Benzi de tip Studio Master (groase). Sunt destinate exclusiv aparatelor profesionale sau Hi-End (Studer, Otari, Revox PR99) capabile să aplice un BIAS mare. Pe un aparat de buget (Kashtan, Majak), aceste benzi vor suna șters și fără înalte deoarece aparatul nu le poate magnetiza complet.
• ATR Magnetics: Proiect original / Fabricate în SUA.
  • Analiză: Producător american axat pe segmentul profesional de studio. Benzile lor (cum ar fi modelul ATR Master) sunt extrem de groase, suportă niveluri de înregistrare colosale fără distorsiuni (headroom masiv) și oferă un bas profund. Sunt ideale pentru muzică rock sau simfonică pe aparate de studio, dar sunt prea rigide pentru mecanismele fine cu un singur motor (ex. Philips sau Tesla).

2. Mărci de benzi Vintage: Ce MERITĂ cumpărat?

Dacă doriți să cumpărați benzi vechi din talciocuri sau de pe site-urile de anunțuri, acestea sunt singurele mărci europene și japoneze care au trecut testul timpului și sunt sigure pentru aparatul dumneavoastră:

• Maxell (Japonia): Regele absolut al benzilor vintage. Modelele Maxell UD (Ultra Dynamic), XLI și XLII (pentru aparatele cu EE position) sunt practic indestructibile. Liantul folosit de japonezi a fost perfect. Benzile nu se lipesc, nu lasă praf, nu scârțâie și își păstrează calitățile magnetice și după 40 de ani. Sunt scumpe pe piața second-hand, dar merită fiecare ban.
• TDK (Japonia): Foarte sigure și stabile. Modelele TDK Audua sau TDK LX oferă performanțe acustice excelente pe frecvențele înalte și au o mecanică de rulare extrem de fină.
• BASF / EMTEC (Germania): Modelele din seriile BASF LH (Low Noise High Output) sau BASF DPR 26 / LPR 35 (în carcase de plastic roșii sau negre) sunt, în general, foarte sigure. Pot lăsa o cantitate infimă de praf negru la prima rulare, dar după o curățare ușoară funcționează perfect. Oferă acel sunet analogic cald, specific școlii germane.

3. Lista Neagră: Benzile periculoase pe care trebuie să le evitați

Următoarele benzi suferă de o boală chimică numită Sticky Shed Syndrome (Sindromul Benzii Lipicioase). Din cauza umidității din aer, liantul poliuretanic se descompune, iar oxidul magnetic se transformă într-o gelatină lipicioasă.

• 
  
  Ampex (SUA) - Toate seriile 406, 456, Grand Master: Deși au fost cele mai bune benzi de studio din lume în anii '70-'80, astăzi sunt complet compromise. Dacă puneți o astfel de bandă pe magnetofon, în mai puțin de 2 minute ea va începe să scârțâie, va încetini motorul până la oprire și va lăsa o mâzgă maro pe capete, care se curăță extrem de greu.
• Shamrock (SUA): Erau benzi de buget produse tot de Ampex (refuzuri de la loturile profesionale). Sunt extrem de abrazive și lipicioase. Evitați-le complet.
• Scotch / 3M (SUA) - Seriile 226, 250: Suferă de aceeași degradare chimică a liantului.
• ORWO (Germania de Est) & Svema / Tasma (URSS): Benzile standard din blocul estic din anii '70-'80. Problema lor nu este lipirea, ci abraziunea. Oxidul de pe ele este extrem de aspru, acționând ca un șmirghel pe capetele magnetofonului dumneavoastră. Pe un Akai cu capete GX le puteți rula fără probleme, dar pe un Tesla, Philips sau Rostov, benzile ORWO sau sovietice uzate vor săpa șanțuri adânci în capete în doar câteva luni de utilizare intensivă.

Sfat practic pentru achiziții second-hand: „Testul degetului”

Când cumpărați o rolă de bandă vintage, desfășurați un metru de bandă și treceți-l strâns printre degetul mare și cel arătător:

1. Dacă degetele rămân curate și banda alunecă fin → Banda este bună.
2. Dacă degetele se înnegresc sau simțiți că banda opune rezistență și se lipește de piele → Banda are Sticky Shed Syndrome și trebuie aruncată direct la gunoi. (Există tehnica de „coacere” a benzilor în cuptoare speciale pentru a le salva temporar în vederea digitalizării, dar banda nu mai poate fi folosită curent).
   
   "Alex Stoian"