Pentru a înțelege cum a fost posibil acest acord aprobat direct de Administrația SUA, în ciuda embargoului sever COCOM, trebuie analizate dedesubturile sale economice și structurale:
Contextul politic și „paravanul” Acordului
După vizita președintelui american Richard Nixon la București (1969), România a primit statutul de partener comercial preferențial în Est. Fondatorul CDC, legendarul inginer american William Norris, promova intens ideea că transferul controlat de tehnologie civilă poate sparge barierele ideologice ale Războiului Rece.
- Strategia licenței: Inițial, România dorea doar să cumpere licențe de echipamente periferice (imprimante și hard-disk-uri). Totuși, negocierile au arătat că inspectorii COCOM și Departamentul de Apărare al SUA (Pentagonul) ar fi blocat transferul dacă tehnologia rămânea 100% în mâna comuniștilor.
- Formula salvatoare: Pentru a obține aprobarea guvernamentală de export din SUA, CDC a propus păstrarea controlului de calitate și management. Astfel, s-a înființat firma mixtă cu acționariat partajat: 55% aparținea statului român și 45% corporației americane CDC.
Ce producea RCD la București? (Produse și Valoare)
 |
| foto: Muzeul Calculatoarelor Arad |
Sediul fabricii a fost ridicat pe Șoseaua Fabrica de Glucoză din București (platforma Pipera). RCD nu asambla calculatoare complete, ci componentele mecanice și magnetice cele mai complexe — perifericele de stocare și imprimare de mare capacitate, de care industria est-europeană avea o lipsă acută:
- Unități de hard-disk pack detașabile (seriile CDC 9877): Memorii magnetice rotative de mari dimensiuni pentru computerele industriale.
- Unități de bandă magnetică (Tape transports): Folosite pentru backup-ul bazelor de date de stat.
- Imprimante rapide cu tambur și matriceale (Drum / Matrix printers) și Plottere: Capabile să printeze rapid mii de linii de cod sau planșe de proiectare industrială.
Valoarea și Impactul: Toate familiile de minicalculatoare de top românești, precum INDEPENDENT (asamblate la ICE Felix cu piese din Timișoara) și microcomputerele CORAL, au fost configurate nativ cu perifericele de înaltă calitate produse de Rom Control Data. Acest lucru le-a făcut extrem de competitive, fiind exportate în restul țărilor socialiste (Cehoslovacia, RDG, Republica Populară Chineză) și aducând milioane de dolari statului român.
Cum se realizau plățile și exportul?
Mecanismul financiar aprobat de americani a fost adaptat realității valutare din România comunistă:
- Investiția inițială: Corporația americană a venit cu utilajele grele de precizie, matrițele, documentația tehnică de fabricație și asistența inginerilor americani la în București. Statul român a pus la dispoziție clădirea fabricii și forța de muncă înalt calificată.
- Mecanismul Buy-Back: O mare parte din producția de subansamble și periferice finite realizate la București era preluată direct de Control Data Corporation (SUA) în contul profiturilor sale de 45%. Aceste periferice „Made in Romania” erau integrate de americani în sistemele informatice pe care corporația le vindea ulterior pe alte piețe din Europa de Vest sau din țările în curs de dezvoltare.
- Protecția COCOM: Pentagonul efectua periodic inspecții riguroase la sediul RCD din București pentru a se asigura că românii nu folosesc tehnologiile de stocare pentru aplicații de ghidaj al rachetelor balistice, fiind una dintre puținele uzine din spatele Cortinei de Fier unde cetățenii americani aveau acces direct în zona de producție militarizată a regimului.
Parteneriatul a funcționat cu succes până la colapsul regimului din 1989, dovedind că România a știut să folosească breșele diplomatice pentru a obține tehnologii de top pe care restul blocului sovietic le putea obține doar prin spionaj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu