 |
| 3M22 Zircon |
Aparitia Kinjal, Zircon, Patriot, Himars, NSM si altele, m-a facut sa intru mai adanc in subiect si sa ma delectez cu motoare, creiere, lansatoare.
Din pacate- mai bine zis fericire- rusii au ajuns sa minta penibil dpdv tehnic, ei, care traditional au cam condus in cursa tehnologiilor rachetelor periodic.
Sa intram in subiect.
Nu, racheta Zircon nu este exact arma revoluționară pe care Rusia pretinde că o deține. Deși Moscova o promovează ca pe o rachetă de croazieră hipersonică „invincibilă”, capabilă să atingă viteza de Mach 9, analizele tehnice și serviciile de informații arată că performanțele sale reale sunt mult umflate de propaganda Kremlinului.
În urma analizării fragmentelor de rachete Zircon doborâte în Ucraina, au fost scoase la iveală detalii care contrazic narațiunea oficială a Rusiei:
- Este o rachetă balistică, nu de croazieră hipersonică: Serviciul de spionaj militar ucrainean (GUR) și experții în apărare au catalogat Zircon drept o rachetă cu traiectorie cvasibalistică. Ea nu zboară ca o rachetă de croazieră hipersonică pură alimentată continuu de un motor scramjet.
- Viteza maximă este exagerată: Rusia susține că racheta atinge Mach 9. În realitate, monitorizările arată că viteza sa maximă înregistrată este de aproximativ Mach 6,8 și, foarte important, racheta nu poate menține această viteză pe tot parcursul zborului. Când intră în straturile dense ale atmosferei pentru a-și lovi ținta, ea încetinește semnificativ.
- Are limitări majore de ghidare: Experții militari arată că Zircon se confruntă cu o dilemă fizică. La viteze hipersonice, în jurul rachetei se creează un strat de plasmă care blochează undele radar (ecranare radio). Din acest motiv, Zircon poate fie să zboare extrem de rapid, fie să își folosească sistemele radar pentru a lovi cu precizie o țintă în mișcare (cum ar fi o navă), dar nu le poate face pe amândouă simultan.
- Poate fi interceptată: Deși rămâne o armă periculoasă și rapidă, încetinirea ei în faza finală de zbor o face vulnerabilă în fața sistemelor moderne de apărare antiaeriană din Vest (precum sistemele Patriot), care au reușit deja să o doboare.
 |
| . |
Să le analizăm pe amândouă, deoarece sunt strâns legate și explică exact de ce aceste arme nu sunt „invincibile”.
1. Problema fizică: cum blochează „scutul de plasmă” ghidarea rachetei
Când o rachetă precum Zircon zboară cu viteze hipersonice în atmosfera inferioară, frecarea cu aerul devine extremă. Aerul din fața și din jurul rachetei este comprimat și supraîncălzit atât de tare încât moleculele de gaz se descompun și se ionizează. Acest proces creează un înveliș de plasmă (un gaz puternic energizat) care înconjoară racheta.
Acest fenomen are două efecte majore:
„Orbirea” radarului (Ecranarea radio): Plasma este un excelent conductor electric, ceea ce înseamnă că absoarbe și reflectă undele radio. Drept urmare, racheta intră într-o „pană de comunicare” (blackout). Sistemul său radar de la bord (seeker-ul) nu mai poate emite sau primi semnale prin acest strat de plasmă pentru a scana terenul sau a căuta o țintă.- Dilema vitezei vs. preciziei: Pe parcursul zborului, Zircon se bazează pe ghidare inerțială (calculatoare de bord care estimează poziția), dar pentru a lovi cu precizie o țintă specifică (cum ar fi o clădire sau o navă militară), are nevoie de radarul său activ. Pentru ca radarul să funcționeze, racheta trebuie să încetinească considerabil în faza finală (sub Mach 5 sau chiar Mach 4.5) pentru ca stratul de plasmă să se disipeze. Însă, încetinind, devine o țintă mult mai ușoară pentru sistemele antiaeriene Patriot.
2. Marea diferență: Zircon vs. Kinjal (Kh-47M2)
Deși propaganda rusă le pune adesea în aceeași categorie de arme hipersonice de ultimă generație, cele două rachete sunt fundamental diferite ca structură și design:
| Caracteristică | Racheta Zircon (3M22) | Racheta Kinjal (Kh-47M2) |
|---|---|---|
| Tipul de armă | Rachetă cu traiectorie cvasibalistică. Ultimele analize indică faptul că folosește un motor cu combustibil solid. | Rachetă aerobalistică (practic o rachetă sol-sol Iskander modificată pentru a fi lansată din aer). |
| Mod de lansare | De pe nave de suprafață, submarine sau lansatoare terestre mobile. | Lansată exclusiv din avioane de vânătoare (cum ar fi MiG-31K) sau bombardiere. |
| Viteza maximă reală | Înregistrată la maximum Mach 6,8. | Poate atinge temporar Mach 10, dar doar datorită vitezei oferite la lansare de avion și altitudinii mari. |
| Încărcătura explozivă | Destul de mică, având un focos de aproximativ 120 kg. | Mult mai distructivă, având un focos de aproximativ 500 kg. |
| Comportament în luptă | S-a dovedit mai greu de detectat inițial din cauza profilului de zbor jos, dar vulnerabilă la interceptare în faza finală. | Odată lansată, urmează o traiectorie balistică clasică, fiind interceptată în mod repetat de sistemele Patriot în Ucraina. |
Concluzia
Rusia a vândut aceste arme ca fiind imposibil de oprit, susținând că Zircon folosește tehnologii SF (motoare scramjet revoluționare care zboară cu Mach 9 la altitudini joase). Realitatea din teren a arătat că sunt rachete balistice foarte rapide și periculoase, dar care respectă legile fizicii: trebuie să încetinească pentru a nimeri ținta, moment în care tehnologia occidentală le poate doborî.
Informațiile provin din rapoarte oficiale de analiză tehnică, date ale serviciilor de spionaj militar și evaluări ale experților internaționali în apărare. Acestea au fost publicate în urma studierii detaliate a fragmentelor de rachete doborâte.
Informațiile provin din rapoarte oficiale de analiză tehnică, date ale serviciilor de spionaj militar și evaluări ale experților internaționali în apărare. Acestea au fost publicate în urma studierii detaliate a fragmentelor de rachete doborâte.
Iată principalele surse pe care se bazează aceste concluzii:
1. Serviciul de Informații Militare al Ucrainei (GUR / DIU)
GUR a publicat recent o analiză tehnică completă și un model 3D al componentelor rachetei 3M22 Zircon. Investigatorii ucraineni au recuperat resturile rachetelor interceptate deasupra Kievului și au demontat sistemele interne, descoperind că:
- Racheta folosește un motor cu combustibil solid produs de compania rusească NPO Iskra, nu un motor scramjet (propulsie hipersonică pură), funcționând de fapt ca o rachetă cvasibalistică.
- Computerul de bord este un sistem digital de tip Baget-83, utilizat în mod tradițional de ruși pentru rachetele lor balistice, nu pentru cele de croazieră.
- Focosul (încărcătura explozivă) are doar în jur de 120 kg, fiind mai mic chiar și decât cel al unor rachete rusești mult mai ieftine.
2. Forțele Aeriene ale Ucrainei și datele radar
Sistemele radar de apărare antiaeriană (inclusiv cele occidentale) au monitorizat traiectoria și viteza reală a Zircon în timpul atacurilor. Purtătorii de cuvânt ai armatei ucrainene au confirmat că racheta atinge o viteză maximă de Mach 6,8 (mult sub Mach 9, cât pretindea Kremlinul) și că încetinește până la Mach 4,5 în faza finală, moment în care sistemele Patriot o pot doborî.
3. Think-tank-uri și experți militari occidentali
Analizele fizice privind „scutul de plasmă” și problemele de ghidare sunt validate de experți de la centre de prestigiu, precum:
- The War Zone (TWZ), care a analizat electronicul de la bord (unde s-au descoperit inclusiv microcipuri occidentale folosite pentru amplificarea semnalelor radio).
- Analiști precum Fabian Hinz (expert în rachete la International Institute for Strategic Studies - IISS) și fostul comandant din Marina Regală Britanică, Tom Sharpe, care au explicat de ce comportamentul din faza finală al Zircon o face vulnerabilă.
- Publicații specializate de geopolitică și apărare precum Business Insider, The Defense Post și United24 Media.
Practic, toate aceste detalii arată o discrepanță uriașă între broșurile de propagandă ale ministerului rus al apărării (care prezentau arma ca fiind „invincibilă”) și realitatea tehnică descoperită în teren.
*Alex Stoian *
*Alex Stoian *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu