 |
| Simulare |
Ultima mea perioada de angajat oriunde, din intreaga viata de pana acum, s-a terminat la finele definitive ale 90-ului, dupa o specializare ce mi a schimbat complet perceptia asupra vietii, revelatie mirifica realizata intr-o unitate de productie industriala din Turcia, un fel de "Aria 52 " pentru mine, atunci.
Acolo am realizat distanta in ani-lumina la care erau faimoasele capabilitati romanesti de cele ale unui stat de care faceam mishto ca industrie si care pe zi ce trecea ne dadea peste nas invatandu-ne umilitor sa uitam de Iepoca de Abur.
In primul rand, zidurile fabricilor turcesti erau colorate si curtile foarte aranjate, ingrijite si luminate noaptea ca ziua.
In interior curatenie lucie, chiar si la prelucrari prin aschiere si la turnatorie. Vazusem turnatorii in Ro, mai mici si mai mari, toate ca din Infern: toxice la maxim, intunecate si ziua, murdare, oribil de murdare, ca toata fabrica detinatoare, curent, frig, geamuri mizerabile si sparte. Oribil!!! Muncitorii si in anii socialismului si ulterior, in astfel de unitati retarde, cu conduceri politizate parazite, erau cenusii, alergati aiurea, continuu disperati sa faca combinatii, ciubucuri si sa duca acasa un surub, o siguranta, un carnat, o sticla de ulei. Grozava "siguranta" a zilei de maine era disperarea alimentarii casei si cadouri pentru medic, avocat, director, diriginte si altii.
Acestea se reflectau continuu in aspectul si viata oribila de munca si de familie, desigur si a felului in care aratau fabricile.
