2639. Fabrica romaneasca versus cea turceasca

Simulare

  Ultima mea perioada de angajat oriunde, din intreaga viata de pana acum, s-a terminat la finele definitive ale 90-ului, dupa o specializare ce mi a schimbat complet perceptia asupra vietii, revelatie mirifica realizata intr-o unitate de productie industriala din Turcia, un fel de "Aria 52 " pentru mine, atunci.
 Acolo am realizat distanta in ani-lumina la care erau faimoasele capabilitati romanesti de cele ale unui stat de care faceam mishto ca industrie si care pe zi ce trecea ne dadea peste nas invatandu-ne umilitor sa uitam de Iepoca de Abur.

 In primul rand, zidurile fabricilor turcesti erau colorate si curtile foarte aranjate, ingrijite si luminate noaptea ca ziua.
 In interior curatenie lucie, chiar si la  prelucrari prin aschiere si la turnatorie. Vazusem turnatorii in Ro, mai mici si mai mari, toate ca din Infern: toxice la maxim, intunecate si ziua, murdare, oribil de murdare, ca toata fabrica detinatoare, curent, frig, geamuri mizerabile si sparte. Oribil!!! Muncitorii si in anii socialismului si ulterior, in astfel de unitati retarde, cu conduceri politizate parazite, erau cenusii, alergati aiurea, continuu disperati sa faca combinatii, ciubucuri si sa duca acasa un surub, o siguranta, un carnat, o sticla de ulei. Grozava "siguranta" a zilei de maine era disperarea alimentarii casei si cadouri pentru medic, avocat, director, diriginte si altii. 
  Acestea se reflectau continuu in aspectul  si viata oribila de munca si de familie, desigur si a felului in care aratau fabricile.

  Cantinele romanesti? Prima oara cand am avut de a face cu o cantina de fabrica a fost cand eram in faimoasa practica agricola de liceu: imputita, cu fete de masa infecte pe care la fiecare serie de muncitori le intorceam iar si iar, de parca erau astfel mai curate, desigur murdarite de muncitorii care veneau la masa oribil de murdari. Imi parea a fi normalitate. Faceam de serviciu si nu vreau sa va zic in ce hal se facea mancarea. Doar atata: carnatii, oribili de altfel, se prajeau in ulei de rapita, nefiind ulei de floare sau porumb. Deveneau ca de plastic si cu un miros tare ciudat.

  La fabrica turceasca era o curatenie incredibila. Muncitorii lasau hainele - in fapt curate, dar de lucru- la vestiar si veneau curati la masa. Multe feluri de mancare, bune tare si te servea automat cu a doua portie daca mai cereai. La cea romaneasca erai bruftuluit.

  Se iesea din fabrica sau atelier la loc de fumat in curte, NU FUMAU IN INTERIOR! Se duceau la cantina si se serveau cu ceai sau cafea de cate ori doreau, acestea erau la liber. Mi s a parut incredibil.

  Turcii lucrau foarte curat si atenti. Cand predau utilajul, era impecabil SI SPALAT PE JOS, IN JURUL LUI!
  Ganditi reversul si va lamuriti astfel cum se preda un utilaj in fabricile Ro. E bine ca fara span si ulei curgand macar. Aceste aspecte le puteti observa, culmea, chiar in filme romanesti din vremea de glorie proletara, unde, cu toata spoiala propagandistica, ultilajele harbuite, cimentul pardoselelor, aratau economiile absurde, aberante si saracia provocata prosteste, rezultand cenusiul mizerabil vazut pe fetele si chiar in gandirea oamenilor din perioada.

  Concret: fabricile romanesti socialiste si ulterior ramase si dupa Revolutie tot involuate, erau un cosmar: zgarcenie maxima incepand cu poarta, vestiarul, cantina si sfarsind cu hala, utilajul, iluminatul, serviciile. Indolenta si indiferenta. Interesant cum aceste unitati de productie, atat de contra om si eficienta, au ajuns ruine planse de nostalgicii inconstienti. Cele cumparate de oameni competenti si gospodari sunt grozav umanizate, modernizate, eficientizate si fac export, bani. Am astfel de exemple grozave, unde muncitorii sunt foarte relaxati si multumiti, total contrar crisparii si frustrarii pe care efectiv le afisau in perioada "de Aur". Ca oriunde in lume, oamenii cu specializari, bine instruiti sunt bine platiti si respectati, fara spagi, sacose si portbagaje cu curcani.

  Am scris ca fost detinator de fabrici de panificatie si patiserie, in care am pastrat si am aplicat ceea ce am invatat in cele turcesti nu doar ca flux tehnologic ci si ca organizare si confort al muncii, iluminat mult, spatii de relaxare si altele.

  Enumar cateva dintre unitatile industriale in care am invatat, cu care am colaborat ori pe care le-am vizitat, din Ro si Turcia, inca din anii 80. In unele am fost de mai multe ori, vazandu-le evolutia sau,din pacate, involutia.
Nu va spun care erau cu nu si care cu da.

  - Uztel, Combinatul Brazi, Petrotel, Flacara, Dorobantul, Dacia,Electrometalica, IERU (Telemac), Feroemail, Geamuri Buzau, Electroprecizia Sacele, Portelan Alba Iulia, Cahiro, Progresul, IUC Nord, UZUC, 1 Mai, IRUM.
  - EKMASAN, KUMKAYA, ELSAN,OTOSAN, TOFAS.

   "Alex Stoian"