17 noiembrie 2026

2695. Socialismul si autocarele sale

Roman 112 RDT-LT


 Între anii 1950 și 1990, opt țări socialiste (Ungaria, Cehoslovacia, URSS, Polonia, România, Bulgaria, Iugoslavia și RDG) au construit autocare de lung parcurs și turistice, într-o piață dominată autoritar de gigantul maghiar Ikarus prin deciziile de specializare ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER). 



Țări producătoare, firme și modele emblematice
Chavdar

Producția din blocul estic a evoluat de la caroserii pe șasiu de camion (anii '50) la construcții autoportante moderne, cu motoare diesel montate în spate sau sub podea.
  • Ungaria (Ikarus). Liderul incontestabil al blocului socialist, cu uzine la Budapesta și Székesfehérvár. Modele celebre includ futuristul Ikarus 55 („Lux”, supranumit „Racheta”, anii '50-'70) și seria modulară Ikarus 250 / 255 / 256 (1969–1990), vârful de lance al turismului est-european. [1]
  • Cehoslovacia (Karosa și Škoda). Uzina din Vysoké Mýto a produs elegantul Škoda 706 RTO Lux (anii '50-'60), urmat de seria Karosa ŠD 11 și seria modernă Karosa LC 735 / LC 736 (anii '80).
  • LAZ 697

    URSS (LAZ și ZiS/ZiL).
    Fabrica din Lvov (Ucraina) a dominat transportul interurban sovietic cu seria LAZ-695 / 697 „Turist” / 699R. În anii '50, uzina ZiS a produs luxosul ZiS-127 (inspirat de modelele americane Greyhound).
     
  • Polonia (Jelcz și Autosan). Jelcz a produs sub licență cehoslovacă modelul Jelcz 043 („Ogórek” / Castravetele), iar mai târziu a colaborat cu Berliet (seria PR110). Autosan (Sanok) a excelat la autocare medii și interurbane cu seria H9 și H10.
  • România (Autobuzul / Rocar). Uzina din București a produs modelele MTD și TV 2 / TV 20 (ani '50-'60), urmate de Roman 111 RD (bazat pe licența MAN, anii '70) și seria DAC 112 / 117 (anii '80), inclusiv versiuni turistice cu aer condiționat și scaune rabatabile.
  • ZIS 127

    Iugoslavia (TAM, Sanos, FAP, Ikarbus).
    Beneficiind de deschiderea către Vest, firme precum TAM (Maribor, cu licențe Magirus-Deutz/KHD) și FAS 11 Oktomvri / Sanos (Skopje, cu licențe Mercedes-Benz O302/O303) au produs unele dintre cele mai performante autocare din Europa de Est.
  • Bulgaria (Chavdar). Uzina din Botevgrad a evoluat de la caroserii pe șasiu Škoda la licențe vest-germane Setra (Kässbohrer), producând apreciata serie Chavdar 11M4 (anii '70-'80).
  • RDG (IFA / Robur / Fleischer). Deși CAER a atribuit Ungariei producția de autobuze mari, RDG a produs autocare mici pe șasiu Robur LO și modele artizanale sau recondiționate la atelierul privat Fleischer (Gera), renumite pentru designul lor.
 Clasificarea autocarelor socialiste
  • Autocare de lux și turism internațional (Clasa I / Grand Tourisme). Dotate cu suspensie pneumatică, scaune rabatabile, sistem audio, spații mari pentru bagaje sub podea și uneori frigider sau toaletă (ex. Ikarus 250, Karosa LC 736, Sanos S315, Chavdar 11M4).
  • Autocare interurbane standard (Clasa a II-a). Concepute pentru curse regulate între orașe, cu scaune fixe, confort mediu și portbagaje mai reduse (ex. Ikarus 255, Karosa C 734, LAZ-697, Roman 111 RD).
  • Autocare rurale și mixte (Clasa a III-a). Vehicule robuste, cu gardă la sol înaltă și suspensie pe arcuri lamelare, adaptate drumurilor neasfaltate (ex. LAZ-695, Autosan H9, PAZ-672).
Comparație tehnică și licențe ale autocarelor de fabricație socialistă (Anii '70–'80)
ModelȚară / ProducătorLicență / Origine tehnicăLungimeLocuri / CalăMotorizare și PutereTransmisie & SuspensieViteză Max.
Ikarus 250.59Ungaria (Ikarus)Caroserie: Concepție proprie Ikarus
Motor: Licență MAN (produs de Rába)
Cutie: Licență ZF (unele serii)
12,0 m42–46 + 1
~10,6 m³
Rába-MAN D2156 / D2356 (192–250 CP)Manuală 6 trepte; pneumatică106 km/h
Karosa LC 736Cehoslovacia (Karosa)100% concepție proprie cehoslovacă (Karosa + motoare LIAZ + cutii Praga)11,0 m44 + 1
5,3 m³
LIAZ ML 636 Turbo (210–255 CP)Manuală Praga 5/6 trepte; pneumatică100–110 km/h
LAZ-699RURSS (LAZ)Concepție proprie sovietică (inspirată inițial în anii '50 din designul Magirus-Deutz/Mercedes)10,5 m36–41
4,5 m³
ZiL-375 V8 benzină (180 CP) sau KamAZ diesel (210 CP)Manuală 5 trepte; arcuri + perne aer95–102 km/h
Roman 111 RDRomânia (Autobuzul)Caroserie & Șasiu: Licență MAN 535 HO
Motor: Licență MAN (fabricat la Brașov)
11,0 m43–45
~4,5–5,0 m³
MAN D2156 HM81U (192–215 CP)Manuală 6 trepte; pneumatică95–100 km/h
Roman 112 RDT-LD / LTRomânia (Autobuzul / Rocar)Caroserie: Concepție proprie românească (design Géza Asztalos)
Motor & Șasiu: Derivate din licența MAN / șasiu Roman
12,0 m44–48 + 1
~6,0–7,0 m³
MAN D2156 (215 CP), D2536 (270 CP) sau V8 1240-DTA (320 CP)Manuală 6 trepte; arcuri lamelare (șasiu) sau pneumatică100–110 km/h
Chavdar 11M4Bulgaria (Chavdar)Caroserie: Licență Setra (Kässbohrer S150)
Motor: Licență MAN (importat din Ungaria - Rába)
11,5 m45–49 + 1
~6,5 m³
Rába-MAN D2156 HM6U (192–215 CP)Manuală 6 trepte; pneumatică115 km/h
Sanos S315Iugoslavia (FAS)Caroserie & Șasiu: Licență Mercedes-Benz O303
Motor & Cutie: Licență Mercedes-Benz / ZF
12,0 m49–53 + 1
7,85 m³
Mercedes-Benz OM 402 / OM 422 (256–280 CP)Manuală ZF 6 trepte; pneumatică integrală115 km/h
Jelcz PR110DPolonia (Jelcz)Caroserie: Licență franceză Berliet PR110 Tourisme
Motor: Licență Leyland (Mielec SW680)
Cutie: Licență ZF
12,0 m
  Particularități ale modelului Roman / Rocar 112 RDT-LD (Long Distance), aparut in anii 80 si care, prin design, capacitate turisti si bagaje si dotari, putea deveni cel mai performant autocar fabricat intr-o tara estica:
  • Design și dotări de vârf pentru România.
    Spre deosebire de Roman 111 RD (care era o licență MAN 535 HO), seria 112 RDT-LD a beneficiat de o caroserie redesenată în România, cu parbriz panoramic înclinat și podea înălțată. Versiunile de lux (LD / LT) puteau fi echipate cu aer condiționat, toaletă, chiuvetă, frigider și instalație audio.
     
  • Construcție robustă pentru export. Multe unități din această serie au fost construite pe șasiu ranforsat de camion Roman, cu suspensie pe arcuri lamelare, special pentru drumurile dificile și clima din Orientul Mijlociu (în special pentru exportul în Irak și Egipt). 
  • Motorizări variate. Pe lângă clasicul motor de 215 CP, exemplarele destinate curselor lungi sau exportului au primit motoare mai puternice, inclusiv D2536 de 270 CP și motorul românesc V8 turbo (1240-V8-DTA) de 320 CP, care însă suprasolicita adesea cutia de viteze și sistemul de răcire
Detalii cheie despre politica de licențe la aceste produse, în blocul socialist
  • Cehoslovacia și URSS (Autonomie totală). Au fost singurele state care au construit autocare de lung parcurs aproape integral din componente proprii (caroserie, motor, punte, cutie de viteze), fără a cumpăra licențe occidentale majore în anii '70–'80.
  • Ungaria și România (Parteneriat cu MAN). Ambele țări au cumpărat licențe de la compania vest-germană MAN la finalul anilor '60. În timp ce Ungaria a preluat doar motorul și punțile pentru propria caroserie Ikarus, România a preluat atât motorul MAN, cât și designul caroseriei modelului MAN 535 HO pentru Roman 111 RD. 
  • Polonia, Bulgaria și Iugoslavia (Hibride Est-Vest). Aceste state au combinat caroserii vestice (Berliet, Setra, Mercedes-Benz) cu motoare fabricate sub licență în lagărul socialist (Leyland în Polonia, Rába-MAN în Bulgaria) sau direct sub licență Mercedes-Benz în Iugoslavia.
 Calități, defecte și păreri ale șoferilor și pasagerilor
  • Ikarus (Seria 200). Apreciat pentru fiabilitatea motoarelor Rába-MAN, vizibilitatea excelentă (geamuri laterale foarte mari) și ușurința reparațiilor. Criticii au semnalat însă rugina rapidă a caroseriei, izolația fonică slabă și sistemul de încălzire ineficient în iernile grele fără soba auxiliară Sirokko.
  • Karosa (Seria 700). Considerat cel mai bine finisat autocar pur socialist, cu o ținută de drum superioară și confort termic bun. Dezavantajul major era capacitatea mai mică a portbagajelor și disponibilitatea limitată a pieselor în afara Cehoslovaciei.
  • LAZ-699R. Lăudat de șoferii sovietici pentru suspensia extrem de moale („plutea” peste gropi) și întreținerea simplă. Era însă penalizat de consumul uriaș (în special variantele pe benzină V8) și fiabilitatea scăzută a transmisiei.
  • Sanos și Chavdar. Datorită licențelor vestice (Mercedes-Benz și Setra), ofereau un confort și o dinamică net superioare, fiind preferate de agențiile de turism (precum ONT Carpați în România sau Balkanturist în Bulgaria) pentru cursele externe în Europa de Vest.
  • Roman / DAC. Robuste mecanic, dar cu finisaje interioare spartane, nivel ridicat de zgomot și vibrații în habitaclu, precum și probleme frecvente la instalația electrică și pneumatică.
 Exporturi: cantități și destinații

  • Ungaria (Ikarus) — gigantul mondial.
    În anii '80, Ikarus era unul dintre cei mai mari producători de autobuze și autocare din lume, fabricând peste 12.000–14.000 de unități anual. Peste 80% din producție mergea la export. URSS a importat în total peste 140.000 de vehicule Ikarus (inclusiv zeci de mii de autocare 250/255/256), urmată de RDG (peste 30.000 de unități), Polonia, Cehoslovacia, România și Bulgaria. Ikarus a exportat masiv și în Cuba, Irak, Egipt, Kuweit, China, dar și în SUA, Canada, Suedia și Grecia (adesea caroserii echipate cu motoare Cummins, DAF sau Volvo).
  • Cehoslovacia (Karosa) și Polonia (Jelcz/Autosan). Karosa exporta aproximativ 25–30% din producție, în principal către URSS, Polonia, Ungaria, Vietnam și Egipt. Autosan a exportat mii de unități H9/H10 în URSS, China și țări din Africa.
  • România și Iugoslavia. România a exportat loturi de autocare Roman și DAC (adesea în barter sau credite guvernamentale) către URSS, RDG, Columbia, Peru, Egipt, Irak și Ghana. Iugoslavia (Sanos și TAM) a avut succes comercial în Polonia, Cehoslovacia, Grecia, Turcia și Orientul Mijlociu.
 Prezența în mass-media, documente și social media
  • Documente de arhivă și reglementări CAER. Istoria acestor vehicule este documentată în protocoalele CAER (1963–1968) prin care Ungaria a primit rolul de principal furnizor de autobuze pentru blocul estic, precum și în arhivele fostelor întreprinderi de comerț exterior (ex. Auto-Dacia / Autoexportimport în România, Mogürt în Ungaria, Motokov în Cehoslovacia).
  • Mass-media de epocă. Reviste tehnice precum Autoturism (România), Za Rulem (URSS), Svět Motorů (Cehoslovacia) și Autó-Motor (Ungaria) publicau frecvent teste comparative, reportaje de la saloanele auto de la Leipzig, Brno sau Budapesta și jurnale de călătorie cu autocarele turistice.
  • Social media și comunități retro. Pe platforme precum YouTube, Facebook și Instagram există o comunitate uriașă de pasionați și colecționari care restaurează aceste vehicule. Canale dedicate istoriei transportului (precum Retro Bus, Buses of the Eastern Bloc sau grupurile românești de pasionați Rocar / Roman / Ikarus) publică frecvent filme de arhivă, manuale tehnice scanate, comparații detaliate între Ikarus 256 și LAZ-699R și reportaje de la paradele retro din Budapesta, Praga sau București.

    Care a fost considerat cel mai bun autocar construit/realizat intr-un stat socialist?
    Nu există un singur câștigător absolut, deoarece clasamentul depinde de criteriu, însă titlul de cel mai bun autocar socialist este împărțit între Ikarus 250 (pentru concepție pur est-europeană și succes comercial) și Sanos S315 (pentru performanță tehnică și confort la nivel occidental).
    IK 250
     Regele absolut al blocului estic: Ikarus 250 (Ungaria)
    Dacă privim strict prin prisma ingineriei dezvoltate în țările CAER, Ikarus 250 (produs între 1969 și 1996) este considerat unanim etalonul blocului socialist.
    • Recunoaștere internațională. Modelul a câștigat marele premiu la Săptămâna Internațională a Autocarului de la Nisa (1969) și premiul pentru design la Monaco (1971), demonstrând că poate concura de la egal la egal cu modelele vestice ale vremii.
    • Versatilitate și spațiu. Cu o lungime de 12 metri, portbagaje uriașe sub podea și geamuri panoramice imense, a fost autocarul preferat pentru delegațiile oficiale, echipele sportive și turismul internațional în tot lagărul socialist.
    • Fiabilitate mecanică. Echipat cu motoare Rába-MAN și suspensie pneumatică integrală, oferea o ținută de drum lină și putea fi reparat cu ușurință în orice depou din Europa de Est.

     Cel mai performant și confortabil: Sanos S315 (Iugoslavia)
    Dacă includem Iugoslavia (țară socialistă, dar nealiniată CAER), Sanos S315 (produs la Skopje în anii '80) a fost cel mai apreciat autocar din punct de vedere tehnic și al confortului pasagerilor.
    • Tehnologie occidentală. Spre deosebire de modelele pur CAER, Sanos a fost construit sub licență Mercedes-Benz (O303), fiind echipat cu motoare V8 Mercedes-Benz (256–280 CP) și cutii de viteze ZF.
    • Preferatul agențiilor de turism. Datorită vitezei de croazieră ridicate (115 km/h), silențiozității și fiabilității germane, a fost ales de marile agenții de turism (inclusiv ONT Carpați în România) pentru cursele lungi către Europa de Vest.

     Cel mai bine finisat autocar pur CAER: Karosa LC 736 (Cehoslovacia)
    Pentru șoferii și pasagerii din Europa Centrală, Karosa LC 736 (anii '80) a fost considerat cel mai rafinat și modern autocar construit fără licențe vestice.
    • Calitatea execuției. Avea o izolație fonică și termică superioară modelelor Ikarus, un interior mult mai bine finisat și o manevrabilitate excelentă pe drumurile virajate.
    • Motorizare puternică. Motorul LIAZ turbo de 210–255 CP îi oferea o dinamică foarte bună în rampă, fiind limitat doar de capacitatea mai mică a spațiilor de bagaje față de Ikarus 250.
    Verdict pe scurt
    • Cel mai bun per total și cel mai emblematic: Ikarus 250 (pentru design premiat, fiabilitate și dominație istorică).
    • Cel mai bun din punct de vedere tehnic și al confortului: Sanos S315 (datorită mecanicii Mercedes-Benz).
    • Cel mai rafinat produs 100% CAER: Karosa LC 736 (pentru calitatea finisajelor și confortul termic).

      Alex Stoian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu