Aparat in colectia Muzeului Industriei in Spatiul Romanesc
Fabricat: Electromures, incepand cu anul1981. Si 100% original din cate se stie pana acuma, ca si radiocasul Stela, sau Rally al Tehnoton. Paradoxal, faimosul fabricant de radiatoare si ventilatoare electrice , masini de calcul, de marcat si alte produse electromecanice, a "furat startul" si a produs primul in Ro acest tip de aparat. O mecanica excelenta, electronica la fel, cu vesnicele probleme ale potentiometrelor Made in Ro...Calitatile si defectele s-au transmis desigur si urmasei "Stela", primul radiocasetofon auto romanesc, tot al Electromures. Date tehnice:
Anii '80 au adus multa saracie in magazinele de orice fel, multe lipsuri, multe frustrari. In Romania intotdeauna lipsisera machetele, de orice ar fi fost ele si, desi o perioada de timp in anii 70 catre 80 piata de profil mai avea momente de aprovizionare cu kituri superbe est-germane foarte scumpe si sovietice mai ...simplute calitativ, deja aparitia lor era eveniment. In 82-83 au aparut printr-o minune cele poloneze "Mikro", foarte mici, simple, ieftine, usor de asamblat, la parca 14 lei piesa, fata de cele mari RDG si URSS de peste 100 lei, deci accesibile scolarului pasionat de asa ceva. Aveau si embleme ("decaluri"), adeziv, frumos finisate. Ei bine, s-a declansat o adevarata vanatoare! In scurt timp au devenit greu de gasit si umblam disperati prin librarii intreband de ele. Desigur, ciudatele neajunsuri ale sistemului negustoresc socialist au transformat o bucurie in frustrare, deoarece rapid aceste machete au devenit un mit, toti stiind ca exista, unii avandu-le si nemaigasindu-le la vanzare nimeni. Asa functiona sistemul: cand ceva era deosebit de cautat, disparea din piata. Absurd dar adevarat.
Cine apucase sa cumpere se lauda cu ele montate si isi oftica pretenii la scoala sau in fata blocului. Fiind firave, au disparut rapid, distruse. Si am uitat cu totii de ele.
Minunea s-a intamplat: m-am ales cu cateva din serie. "Masina timpului" mi-a facut iar figura. Bucuria de a le deschide, parca ar fi cam aceeasi, oarecum. In fapt este inca un motiv sa urasc mizeria acelor ani, care m-a facut luni de zile sa strang ban cu ban degeaba si sa alerg prosteste prin tot orasul sperand ca le gasesc, dupa orice zvon:" are acolo, ba dincolo" alegandu-ma in final cu o macheta de elicopter Mi-4 (PZL), neterminata niciodata pt. ca am varsat din greseala adezivul, care nu se gasea separat.
Urasc acele vremuri care nu ne permiteau sa ne bucuram nici macar de aceste maruntisuri copilaresti.
Acum le am. Unele sigilate. Sunt superbe. Dar fiind de colectie deja, nu o sa le mai montez. Oricum, nici acel chef nu-l mai am.
VEGA 328. Importat desigur sub marca TENTO.
Singurul aparat de gen importat oficial in Romania.
Poate cel mai atractiv radiocas stereo fabricat in lagarul socialist vandut in Ro, conceptie originala, in afara de licentele Philips ale Resprom Bulgaria.
Desigur, se "dadea" pe sub mana, cu spaga, deoarece s-au importat putine.
Interesant este ca au aparut in tandem cu productiile RCS001 Electronica Bucuresti si RC 2320 Tehnoton, cam in aceeasi plaja de pret, dar fiind importate putine, nu le-au concurat.
Se aud absolut excelent, cu "sound"-ul plin, bogat, specific al sovieticelor si,desigur, prezinta curiozitati mecanice, electronice, de comenzi si de design specifice aparatelor URSS ale vremii (ca butoanele separate de alimentare 9v/220v de exemplu.).
Marea "chestie", care nu aparea decat la cateva piese occidentale, foarte scumpe, este reglajul in UUS cu memorie mecanica pe trei butoane, ceva deosebit de tare pentru anii'80.
Nou intrat in colectia Muzeului nostru, acest amplif marcat cu logoul unei firme necunoscute, inscriptionat in engleza si cu avertismente in romana, este o surpriza deosebit de mare. Conectica deosebit de proasta, gasita la radiourile stationare fabricate de Tehnoton Iasi, comenzi tipice romanesti, de cea ma slaba calitate, placa de circuit imprimat inscriptionata ca in anii 60-70, conductori legati cu sfoara, plin de tranzistori, fara nici un CI, plantare tipica anilor 70 si un transformator care bazaie ca in anii "buni" ai statiilor de amplificare cu lampi. Se aude incredibil de bine! Tranzistorii isi spun cuvantul. Designul este minimalist, al anilor '90 romanesti, adica economii la maxim dictate de aceasta data nu de Partid ci de concurenta acerba cu produsele ieftine din China. Apasand butoanele, pentru selectii, ca de obicei rezistenta lor la operare deplaseaza aparatul cu totul. Si, desigur, capacul odata desfacut, al patrulea surub nu se mai potriveste la locul lui- boala electronicelor metalice fabricate in Ro.
"Berceni - Cartierul copilariei noastre" este visul unui copil mare, cu nostalgia unei copilării de cartier sarac, simplu, muncitoresc. Copilarie trăită in blocurile socialiste cenusii, cu apartamente mici, dar cu spatii verzi mari si multe, pline de copii galagiosi pentru care cea mai mare pedeapsa era sa-i tii in casa. Edi a vrut să refaca atmosfera anilor '80 intr-un apartament de la parterul unui bloc de la sfarsitul anilor '70 si chiar reusise. Un fel de muzeu plin de obiectele specifice perioadei Ceausiste, o nostalgie exemplificata de reconstituirea bucatariei, sufrageriei, intregii atmosfere a acelei perioade, de la jucarii pana la cutii de nes, aragaz, frigider, magnetofon, covor, carti, bibelouri. Tot ce a fost fabricat atunci sia considerat ca are parfum nostalgic. A facut-o pentru el si pentru altii ca el. Reusise sa conserve o secventa a unei perioade din viata lui si a noastra, cei care am trait-o. Totul a inceput cu o pagina de facebook in care posta periodic imagini, fotografii de epoca, fotografii cu obiectele epocii, amintiri povestite. O adevarata cronica retroversa, plina de culoare si parfum de epoca. Apoi a inchiriat special un apartament si l-a transformat intr-un fel de mic muzeu fără taxă la intrare. "Am vrut sa intre fara frica de a da bani, sa se bucure si să-și aduca aminte".
Nu cred ca stiu multi despre " inspirarea" mesterilor de la fabrica MAP (MAteriale Plastice ) Oradea din productia internationala de jucarii. Dar, uite ca dovada incontestabila a aparut tocmai la un set foarte apreciat de catre colectionarii de astfel de piese: un set aparut in Romania la inceputul anilor '70 :limuzina decapotabila Cadillac, rulota, avion si barca cu motor pe un peridoc tractat de limuzina.
Din pacate, asa cum mitul "perlei" jucariilor romanesti, (faimosul autocar ONT) dovedit a fi o copie a unui "Diamond" japonez a fost demolat, aratandu-se ca nu este o conceptie romaneasca ci un produs copiat indemanatic de catre mesterii fabricii "Bu-Co " ("Bucuria Copiilor" Bucuresti), noi descoperind in net piesa originala germana si cumparand-o, marcata clar pe sasiu, cu tristete totusi o prezint, fiind o dovada clara a copierii. Interesant este ca nu a fost copiata perfect, desi matritele rezultate au fost de
.
mare calitate, redand fidel amanunte. Rotile de exemplu: varianta MAP are un fel de capace rotunjite. Difera si bordurile, scaunele, chiar si aripile spate. Posibil si restul pieselor din set respecta acelasi grad de reproducere cu usoare modificari., poate chiar mai bine. Din pacate nu detin decat barca de MAP. Sunt curios daca mai are cineva originalele germane. Mai multe foto aici.
Da, serie neluată prea mult in seamă la aparitie (1989) iar acuma in mod sigur uitata de majoritatea fostilor si actualilor colectionari. In acele vremuri erau si astfel scosi in evidenta, măcar ca profesie, cei care salveaza vieti, o serie de timbre fiind un adevarat omagiu pentru cei care si-au dedicat viata ajutorării semenilor. Regasind-o in colectia proprie si aducându-mi aminte ca vine Ziua Pompierilor, ei insisi parte importantă din familia salvatorilor de profesie, m-am gandit sa vă prezint seria in discutie, impreuna cu multumirile noastre si stima profundă pentru ceea ce fac: pompierii, salvamontistii, ambulantierii, salvamarii si toti cei care-si risca viata si linistea familiilor pentru ca noi sa traim linistiti, in siguranta!
Pentru prima oară in Romania se prezinta la expunere o colectie de pick-upuri romanesti si straine, prezentarea dedicata acestor produse de redare audio avand "cap de coloana" un glorios patefon Columbia functional, din anii '20.
Cu amabilitatea Cercului Militar Ploiesti administrat de Baza 2 Logistica "Valahia", o serie de frumoase piese detinute de Muzeul Industriei in Spatiul Romanesc al "Suntem Romania!": - ultimul model de radio in carcasa de lemn cu pick-up montat in Ro, - prima combină romaneasca
-primul pick-up deck de linie romanesc,
-primele pick-upuri portabile cu amplificator mono si stereo romanesti,
-primul pick-up integral romanesc,
-ultimul model de pick-up deck montat in Ro
-ultima combina montata in Ro
si altele.
Chiar daca din nefericire spatiul expozitional este foarte mic față de colectia completa, am reusit sa "aducem la lumina" cateva piese reprezentative pentru "cititoarele de placi" in fata dvs.
Multumiri speciale d-lui Adrian Ioan pentru exponatul "patefon Columbia".
Special inscriptionat in limba romana! Nu stiu ce contract a fost acesta si de ce astfel, pentru ca, desi am o vasta cunoastere a tehnicii acelor ani in Romania, pot spune ca nu am prea vazut nici macar la aparatura de laborator importata, sau industriala, indicatii inscriptionate in limba romana, chestia asta fiind foarte rara, darami-te pentru un produs de acest gen!
Este un aparat "de larg consum", adica pentru folosit acasa, ori semi-semi-profi: scoli, licee, institutii nespecializate in inregistrari si redari audio. De ce in limba romana???? Pentru mine, inca o enigma a comertului socialist in general si romanesc in special.
In rest, aparatul fiind asa cum scrie si pe el, o licenta Grundig- firma cu care Unitra are o lunga experienta de colaborare in constructia de aparate cu banda magnetica si nu doar, ca si cu Thomson CSF. Prin anii '70 se gasea la vanzare in raioanele de electronice din Romania, in paralel cu B-urile firmei Tesla si ceva modele sovietice. Unitra erau preferate de multi pentru "genele" germane. Dar la aparitia pe piata interna a aparatelor Majak 201, mult mai fiabile, robuste, avansate mecanic si chiar mai fidele, usor-usor au fost preferate sovieticele. Oricum, importul de magnetofoane Unitra a fost sistat- nu stiu motivul, iar Tesla redus drastic odata cu aparitia sovieticelor Kashtan si Rostov, care au concurat glorios Tesla B115 si CM 130 ulterioare. Mai jos foto cu acest frumos aparat din colectia noastra:
Un aparat devenit deosebit de rar. Asamblat incepand cu anul 1963 la Electronica Bucuresti. Si cu doar o lungime de unda conceput si realizat (UM). Nu stiu daca mai sunt 3 bucati intregi sau functionale cunoscute "in piață". Din fericire Muzeul nostru detine unul in stare deosebit de buna si functional, chiar si cu husa originala, desi ciuntita.
Inca este o bijuterie, frumos gandit, desenat si fabricat. Din pacate, ca si cel cu doua lungimi de unda, S631 (initial NATIONAL T15L) dar si alte aparate mai mari si mai sofisticate, este montat dintr-un kit National Matsushita, rezultat al complexului program de achizitie tehnologii-licențe pentru industria electronica romana lansata agresiv intr-o dezvoltare galopanta si orientata puternic spre tehnica occidentala, evitand cu maiestrie capcana dependenței de URSS, in care a fost continuu fortata sa intre. Deja in anul intrarii sale pe piata IPRS Baneasa putea asigura aproape toate componentele electronice necesare acestui aparat, din fabricatie proprie desigur, dar de la surse inca in viață am inteles ca montajul in liniile "Electronica" la o asemenea "ingramadeala", de fapt miniaturizare, era foarte dificil, experienta de lucru foarte mica a angajatilor provocand mari probleme, iar carcasa cu montura sa delicata nu reuseau sa o realizeze corespunzator atat ca turnare cat si ca asamblare ornamente. Plasticul este de tip dur, lucios, aspectuos si pretentios la turnare si finisare.
Personal consider ca au facut mai bine trecand la un produs propriu, mai maricel dar si mai aerisit, mai modern ca schema, demarând gama "Cora".
Nota: aparatul a fost produs in Japonia sub doua marci:
Nostalgie cu prima firma romaneasca de inregistrari oficiala ("Casa de discuri") alta decat unicul si perpetuul Electrecord-firma muzicianului Paul Stanga, desigur disparuta ulterior. Intamplarea face sa conțina muzica lui Marius Teicu, probabil ultimul album scos de acesta. Caseta este intr-o stare de exceptie.Multe multumiri lui Eugen Chirila pentru cadoul facut viitorului nostru Muzeu.
La sfarsitul anilor '80 in Romania, "cei trei R"(RECUPERARE, REFOLOSIRE, REVALORIFICARE) atinsesera apogeul exagerarii ducand la aberatii: otel vopsit in loc de aluminiu la autobuze (rezultand ingreunarea caroseriei si necesitand reproiectarea si scaderea inaltimii acestora) si profile de plastic la aparatele radio in locul tot al aluminiului, plastic murdar in zeci de culori, din retopiri la jucarii- doar cateva aspecte penibile ale unei manii a raportarii economiilor de fapt nenecesare. In industria electronica aceasta prostie a facut ravagii, nu doar prin inlocuiri aberante de materiale ci si prin reproiectari continue si absurde ale unor produse terminate moral si devenite complet indiferente cumparatorilor satui de strambaturi, inlocuitori prosti calitativ, design tern si respingator, invechit si tehnică dusa catre minimalism cu rezultate video-audio execrabile.
Partidul prin slugile sale preaplecate forța intreprinderile sa produca pentru piata interna efectiv prostii, dar cu preturi neschimbate daca nu uneori chiar mai mari decat produsul initial. Diferența fața de piața de cele pentru export era atat de mare, incat multi credeau ca acele produse (pentru export) ar fi de fapt realizate in alte țari, avand si denumirile comerciale schimbate.
In unele firme existau profesionisti care, cu toate aceste presiuni politico- economice incercau sa aduca ceva nou, deosebit, in produse, uneori realizand adevarate minuni-vezi de exemplu radiocasurile portabile ale Electronica si Tehnoton si chiar liniile audio romanesti, unele cu inovatii si solutii tehnice deosebit de reusite.
Unul dintre aparatele ciudate ale perioadei, facut din economii absolut absurde si care in acelasi timp este un paradox prezentand doua "gimmick-uri" de neasteptat, este radiocasetofonul stationar "Armonia" al Tehnoton Iasi. Acesta se bazeaza pe clasicul deja sasiu "Bucur" mostenit de le Electronica Bucuresti, ulterior fiind scos pe piata ultinul din serie, derivat si el din "Armonia"- "Andante".
Donatie pentru viitorul Muzeu al Industriei in Spatiul Romanesc, cu multe multumiri pentru acest aparat si nu doar, lui Liviu Iacob.
Reglat si uns, fara reglaje fine-foarte necesare, dupa cum se vede in filmare, si cu frica de a nu distruge discurile, l-am pornit dupa incercari, reglari si iar incercari si reglari, alegand ceva discuri nu foarte bine intretinute, pentru a nu ma apuca plansul dupa ele.
Aparatele de acest gen au fost un "varf" al fanteziei ascultarii pe vinyl, permitand auditia "in lant" a mai multor discuri fara sa te tot desprinzi de domnisoara curtata sau de fotoliul prietenos, pentru a le schimba. Fidelity UA7 este un aparat "home appliances", fara mari pretentii audio, cu amplif incorporat, la limitarile dozei piezoceramice chiar reusita calitativ, si ale acului multirol- pentru cele 3 turatii ale aparatului, cu o electronica simpla si eficienta, dar cu avantajul
iesirii pe boxe (incinte audio) de 8 ohmi (!!!). In schimb mecanica este ca si designul: de mare calitate si finete, plecand de la platanul elegant si precis si ajungand la reglajele delicate ale bratului. Frica mea mare la folosirea acestui aparat este suprapunerea discurilor , care asezate unul peste altul sunt sustinute pe buzele lor sau pe hartiile cu "meniul", dar risca permanent sa se frece direct pe fetele imprimate si astfel sa se uzeze prematur, pentru ca prin cadere, pana prind viteza celui devenit suport, patineaza suficient ca sa faca urme. De aceea am folosit discuri uzate si neimportante pentru mine. Alta mare problema: transmisia cu pinion de atac de cauciuc-idler- pe care unii o ridica in slavi-nemotivat consider eu- o solutie care vrei-nu-vrei-transmite brum mecanic
si electric din motor catre platan/disc/ac/doza.
Desigur, nu este un aparat hi-fi si de aceea nu are doza electromagnetica. Reglajele cursei bratului sunt dificile si actionarile automate dictate de catre disc-sfarsitul fetei- forteaza inevitabil acul, dar se repercuteaza si asupra discului. Inevitabil. De aceea nu se folosesc astfel de sisteme pe aparate HI-FI. Dar acestea se stiu. Cum se spune la noi: bun tare la chefuri, nu pentru chirurgie! Este primul aparat englezesc din colectia mea. Calitatea si eleganta se vad peste tot-concept, design, executie-este o placere optica si tehnica in simplitatea sa.Unele mici probleme de aspect urmeaza ca sa fie remediate. Si iar: surprinzator de placut audio cu boxe de 8 ohm. Iar faptul ca la finalul auditiei bratul este "prins" automat in suport, este cireasa de pe tort! Se vede la sfarsitul filmarii. Un aparat tipic anilor '70! Multumesc donatorului, dl. Liviu Iacob inca odata! Mai multe foto :AICI
Poate cel mai rar radio pe tuburi realizat in Romania. Pare a fi dintr-o serie scurta,fiind inseriat pe sasiu, dar al doilea din acest model nu a aparut inca, ci doar altul care pare anterior acestuia.
Marca:"Ing.C.Mihailescu", ani probabili:1935-1940;
firma producatoare se pare a fi:
" Intreprinderea de Electrotehnice Bucuresti"; Actual in colectia "Electronum" a "Suntem Romania!"; fostul proprietar a scris pe un forum: "C (Ticu) Mihailescu a scris cateva manuale de automobile in perioada interbelica si a fost detinut politic in anii comunismului, probabil atunci incetand si productia de radiouri."
Se aude foarte interesant,deosebit de frumos, pentru micimea sa.
Aparat fabricat in Irlanda, in republica???Uite ca exista. Si de o finete de exceptie, din plastic si aluminiu.
Excelent lucrat exterior dar si interior.
Unisef apare a fi o marca inregistrata araba, dar si japoneza.Enigma! Oricum,exista produse cu aceasta denumire. Dar numai pana prin 90-91.
Aparatul are tot ce-i trebuie unui cas stereo care chiar se aude stereo, cu citire casete metal si radio foarte bun calitativ.
Se aude interesant pt micimea sa pt ca sub el sunt degajari-grile pt.difuzoare. Este bine gandit si realizat. Are numarator optoelectronic pt autostop.
Tehnoton Iasi a montat pana tarziu doar sasiuri-kit cehoslovace Tesla, RFT est-germane, sovietice si Unitra poloneze pe radiouri stationare dar si in ansambluri cu amplificare proprie Tehnoton, iar catre finalul anilor '80 a asimilat pe matrite Unitra si electronica proprie un model de sasiu pick-up asamblat oarecum intern, cu doza Unitra UF-50, replicand astfel un sasiu Unitra folosit anterior la combinele audio CMS 205 Stereoson de catre Electronica Bucuresti dar si de catre Tehnoton la modelul PAS 2 (pick-up cu amplificare stereo).
Sasiul astfel replicat a fost montat la :
1-pick-up deck PD 02 stereo Disco 2202
2-PAS 4
Pentru modelele PD 01, de fapt marcat Disco 2201si modelul PD03 au fost folosite sasiurile RFT Ziphona MK1 si 2., Disco 2201 avand nu doar un design deosebit de reusit la carcasa, dar si o modificare majora fata de originalul RFT: echipare cu doza electromagnetica Tesla VM.
Mai jos aveti foto cu aparatele in discutie. DA PAGINA!
Ma asteptam sa fiu surprins,colegii nu se asteptau sa fie-dar si eu si ei am fost depasiti de situatie si am stat ceva ore cu gurile si urechile,plus obiectivele aparatelor cascate, deosebit de placut impresionati!
Nici chiar eu,mare "descoperitor"de muzee-zau ca sunt, mai ales de colectii particulare-nu stiam de existenta acestuia, si chiar sub umbrela faimosului Muzeu Militar National "Regele Ferdinand"din Bucuresti.Doar ca acum vre-un an,depistand o activitate feisbucista "suspecta",cu postari interesante,am luat legatura cu cel care se lupta sa promoveze si sa intretina aceasta colectie tomitana surprinzatoare,adapostita intr-o unitate militara in conservare!!!!
.
Colectia muzeala este supervizata si administrata de un pasionat ca si noi de istorie si de artefacte frumoase,valoroase,care te vrajeste cu povesti fascinante despre istoricul si chiar aventurile prin timp ale acestui muzeu,dar,desigur,si despre comorile detinute in mica dar variata colectie foarte frumos prezentata,indiferent ca sunt piese de arta,mobilier, arme sau documente,ori...tehnica militara-parcul rece contine piese pe care nu le-am mai vazut in nici un alt muzeu de profil si de mult uitate a fi sau a fi fost in dotarea Armiei romane.
Din nefericire, desi usor de ajuns la el,fiind intr-o zona periferica a orasului, este vizitat de catre turisti "doar cand ploua"-cum spune Costin Scurtu-gazda doldora de istorii si plina de solicitudine, de care greu te desparti,avand clar senzatia ca trebuie sa revii pentru a continua sirul descrierilor si aventurilor istorice.
Va prezint doar cateva fotografii din salile de expunere si parc, fara descrieri,pt ca vreau sa va provoc sa mergeti si sa le vedeti cu ochii vostri.Va garantez ca o sa-mi multumiti! foto:Catalin Magdas Dati pagina pentru mai multe foto!
cu cativa dintre "capii rautatilor",in fata Muzeului.
Pe scurt:valori!
Sunt valori ale indemanarii,dar si ale artei reprezentarii fidele in miniatura,cat si ale reconstituirii istorice!
Poate jucarii..dar si pasiune,arta,istorie,indemanare.
O nebunie pentru mari si mici,dar o nebunie educativa, fascinanta.
Despre ai nostri prieteni de la Asociatia "Tomis "am mai scris ,nu doar pentru ca ne sunt apropiati si-i admiram, ci si pentru ca valorile create de ei merita vazute macar in poze,daca nu puteti in realitate,desi periodic au expozitii prin diferite orase, astfel incat munca lor sa va ajunga aproape.
Dupa cum am spus,despre aceasta intreprinzatoare si dinamica Asociatie am mai scris pe-aici,asa ca va dam pozne ca sa va bucuratio de indemanarea membrilor sai.
Acestea sunt realizate de "Ziua Marinei",anul curent,la Muzeul Marinei C-ta, unde expozitiile machetistilor tomitani au devenit o traditie.!Felicitari si la mai multe exponate si expozitii! Ca de obicei,"capii rautatilor" au fost membrii fondatori ai acestei devenite deja faimoase Asociatii,pe care ii gasiti aici,daca doriti sa vedeti mai multe sau ca sa comunicati:Asociatia Modelism Tomis Constanta
foto:Cata-Magdas Catalin,"Suntem Romania!"
Prezint doua dintre aparatele Silvano pe care le detin:un radiocas mono si o combina portabila,tot mono,din care ulterior a derivat una stereo,pe care inca nu o detin din pacate,dar sunt pe cale sa o obtin.
Silvano a fost o marca dintre zecile japoneze ale anilor 70,mica si aproape nestiuta,cu aparate simpatice,deosebit de robuste si de fiabile,unele cu inovatii surprinzatoare sau chiar inovative total-vezi combina de exemplu.
Au excelat prin mecanica fiabila si
.
precisa,desi simpla-claviaturile casurilor sunt un deliciu la manevrare-si prin claritatea sunetului-nimic hi-fi ci pur si simplu clar ,cristalin,placut.
Carcasele ceva mai groscioare fata de alte firme,bine concepute ca ranforsaje,fiind astfel surprinzator de rezistente.
Electronic,nimic extraordinar,dar pur si simplu bine gandite,piese de calitate,bine executate.
La combina va prezint si interiorul.Cand dispozitia mi-o va permite,voi adauga poze si cu interiorul casului.
Aparatele sunt foarte usor de operat de catre oricine si au o conectica tipic japoneza:simpla,minimalista,arhisuficienta. MAI MULTE FOTO :AICI
