Se afișează postările cu eticheta bilga gheorghe. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bilga gheorghe. Afișați toate postările

14 februarie 2022

2193. Sarea, petrolul si Telega

  Acestea sunt singurele imagini știute de mine, care arată o HECNĂ folosită în afara lumii petrolului. Ea a devenit celebră atunci când a fost întrebuințată la săparea puțurilor de păcură sau la extracția țițeiului (lăcărit). Imaginile (luate de pe net) sunt cu Băile Pucioasa.
  Mai toți cei care s-au aplecat asupra cercetării petrolului românesc vorbesc despre hecnă cum că ar fi fost adusă pentru prima dată la Păcureți, de un întreprinzător, M. Mateescu, în scopul folosirii ei la lucrarea puțurilor de țiței și la lăcărit (extragerea țițeiului cu hârdăul sau cu lingura - un tub din metal), după ce o văzuse întrebuințată la salinele din Slănic. Tot M. Mateescu ar fi fost primul care a îmbunătățit aerajul puțurilor, prin folosirea burdufurilor (foalelor). Informația a apărut în „Monitorul Petrolului” - 1903 și a fost preluată de toți.
  Încerc să demonstrez că lucrurile au stat un pic altfel. Este cât se poate de evident că hecna a fost folosită pentru prima dată la exploatarea sării, înlocuindu-se crivacul (unde se folosea forța fizică a omului) cu acest sistem, mult mai eficient, deoarece animalele erau puse la treabă. În atare situație, Ocna Slănic a folosit-o târziu, deoarece, atunci când Ocna Telega scria istoria sării românești, Slănicul nu era pe nicăieri. Nu se știa încă ce comoară se afla în pântecele acelor pământuri. Prima ocnă atestată în Țara Românească a fost cea de la Ocnele Mari. A urmat Ocna Mică, undeva în județul Dâmbovița, care a dispărut rapid. Apoi Telega, după care Ghitioara (Gura Vitioarei, probabil - și ea dispărută repede) și, mai târziu, Slănic Prahova. Ocna Slănic a fost deschisă pe la 1700, pe când cea de la Telega, cu mult timp înainte; data se pierde în „negura veacurilor”. Vă amintesc că satul Telega este atestat direct în aprilie 1562, dar hrisovul face trimitere la o perioadă anterioară. Tot acest document, vorbește despre Telega ca vamă de sare. Numele de ‹telega› ar fi intrat în limba română, conform unor lingviști (printre care profesorul Ioan N. Candrea), prin secolul al X-lea. Cel mai probabil, era doar un substantiv comun, acela de căruță (telega în slavă). În perioada imediat următoare, când șiruri de telegi cărau sarea către schelele de la Dunăre, s-a împământenit ca acea comunitate, ori acel loc de unde se extrăgea sarea, să fie numită/numit TELEGA.