1201.Fie pâinea bună, rea , tot ți-o fură cineva! (D'ale lui Mos Teaca)

.

  Putini stiu ca marinarii sunt pontosi...Nu, "pontosi" nu vine  de la Pontul Euxin ci de la poantele pe care le fac acestia: multe si pline de  miez...

  Doar ca, de nu-i cunosti, nu prea ai cum sa te delectezi cu glumele lor.

  Si mai ales ale  celor din Marina Militara, care pe langa faptul ca sunt mult mai putini, sunt si mai greu de intalnit.

   Dar uite ca bafta ne urmareste si un vajnic supus al lui Neptun, sau Poseidon-cum doriti- a "riscat" a aduce la cunostinta noastra, a umililor pamanteni, din savoarea si intelepciunea poantelor "modelate" si pe teme specifice, dar si generaliste.

   Frumos scrise, savuroase, unele "prinse" din folclorul urban autohton si adaptate, imbogatite superb, altele native, locale sau "de punte", devin o critica sprintara a actualului, a zilei de azi, fara a uita ziua de ieri-cu invataminte adica.

  Dumitru Mihailescu este un maistru militar principal de marina retras, presedinte de onoare al Ligii Maistrilor Militari de Marina, un "causeur" perfect, un vrajitor al cuvantului ca multi dintre camarazii sai (altfel "povestile marinaresti" cum ar fi devenit atat de celebre?). Este o mare placere sa stai de vorba cu dansul si nici nu realizezi cand de la motoare navale ajungi la politica sau istorie...

   Am avut onoarea de a-l cunoaste in contextul Ligii si, desigur, m-am ales si cu trei carti scrise de catre dansul, cu totul deosebite, cea din care va citez azi o "poveste de-a lui Mos Teaca" asa cum le spunem noi, fiind o adevarata colectie de satira si umor de foarte buna calitate si bun-simt, ceva rar in literatura romana de azi.

   Pai, sa incepem:

Fie pâinea bună, rea , tot ți-o fură cineva!

   Cetățeanul român cu drept de vot Miliță Calapodescu, deținea prin moștenire de la bunică-său un atelier de cizmărie acesta fiind situat in cartierul ce marca intrarea in orașul Clăeni . Aici , în acest atelier, nea Miliță – așa cum îl apelau mai toți clienții , era și calfă și meșter .Treaba mergea destul de bine, chiar dacă de ceva vreme se instalase o nedorită pauză de producție , solicitanții de servicii , spre surprinderea meșterului Calapodescu , aflându-se și dumnealor în pauză de interese in privința reparării ciubotelor . Rareori se întâmplă așa ceva și asta pentru că nea Miliță era un cizmar bun și serios, dar uite că în economia de piață orice e posibil !

DA PAGINA!

1114.Cărţi româneşti de învăţătură (Iaşi – 1643, 1646), la împlinirea a 370 de ani de la oficializarea limbii române în Țara Moldovei.

.

     Anul 2016 este, declarat de către Patriarhia Română “An comemorativ al Sfântului Ierarh Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești”

     Aniversarea  a 370 de ani de la oficializarea limbii romȃne ȋn Moldova şi a două acte singulare de cultură majoră ale ilustrei domnii a lui Ioan Vasile Lupu (1636-1653): publicarea la Iași a „Cărții românești de învățătură în 1643” (cunoscută mai ales sub numele de „Cazania lui Varlaam” – prima carte tipărită în Moldova) și promulgarea, tot la Iași, în 1646 a unei alte „Cărți românești de învățătură (Pravila)”, ambele „cu dzisa și cu toată cheltuiala lui Vasile, Voievodul și Domnul Țărâi Moldovei”.

     Prin această aniversare se readuce în atenția publicului larg faptul că oficializarea limbii române în Moldova s-a petrecut la Iași, acum 370 de ani.

     Bibliotecile mitropolitane sau universitare la aniversări și praznice ale limbii române  mai prezintă în expoziții aceste cărți rare ce au căutare în lumea colecționarilor de carte veche.

     Voi cita un fragment din lucrarea lui Florea Mureșanu, “Cazania lui Varlaam (1643-1943), prezentare în imagini”  apărută la editura ERAM 1944, Cluj, și anume Prodoslovenia Prea Sfinții Sale Episcopul Nicolae Colan  membru al Academiei Române:

DA PAGINA!