493.ROMÂNIA PE MUCHIE DE NATO

   Colega noastra Cotofana a stat si a pritocit evenimentul cu 10 ani impliniti si ...a emis o sama de cuvinte din adancurile gandirii sale zglobii.

   Nota: punctele de vedere ale membrilor redactiei nu sunt intotdeauna si ale acestei publicatii, dar conform scopului acesteia - de opinie libera - le aducem la ochii domniilor voastre.
   LUATI DE CITITI:

   Bibicilor! S-au împlinit 10 ani de când România a intrat în NATO.
   Mai marii ţării au simţit nevoia să sărbătorească acest eveniment.    Noi, poporul, nu am simţit această nevoie. Nici nu aveam de ce. De ce să fi avut astfel de simţiri?

   Ce a însemnat intrarea noastră în NATO? A însemnat desfiinţarea armatei române. Atunci ni s-a spus că armata noastră este depăşită.  Adică armele alea erau învechite, mai academic spus depăşite. Dar în mod ciudat, nu armele au fost date afară din armată, ci oamenii: bărbaţii aceia în uniformă, cu burţi mai mari sau mai mici, bărbaţii aceia care au construit Canalul şi metroul şi canalele de irigaţii şi Casa Poporului (în care alţi bărbaţi mai puţin viteji dar cu burţi nesimţite, de bere trăiesc ca şi cum i-ar fi născut mămicile lor acolo, în Sala Unirii). În alte vremuri, armata română a fost Constructorul ţării şi Agricultorul ţării…
   Şi brusc, li s-a spus militarilor că sunt depăşiţi. Au fost scoşi la pensie. Apoi li s-a tăiat şi din pensii. Şi din armata română a mai rămas o părere care defilează de 1 Decembrie. 

*Cotofana Financiara*

DA PAGINA !

   La Parlament a fost şedinţă solemnă. Senatorii şi deputaţii au venit îmbrăcaţi ca la nuntă, în hainele bune, unii dintre ei constatând că nu-i mai cuprind brăcinarii de cât s-au îngrăşat în ultima legislatură. Cert este că toţi erau cuprinşi de un fior patriotic nemaiîntâlnit. Deşi eu cred că au decimat armata română cu acelaşi fior patriotic ca şi la această ceremonie.
   A venit şi Fostul, Ilegitimul sau Guvernatorul, cum vreţi să-I spuneţi celui care încă mai are senzaţia că este preşedintele României. Cel mai rău a fost de administratorul sau cum s-o fi numind cel de la Casa Poporului care se ocupă cu logistica şi care a trebuit să scotocească după un jilţ. Asta pentru că Ilegitimul a ţinut morţiş să stea pe tron. După părerea mea putea să stea şi pe un scaun de WC. Efectul ar fi fost acelaşi. Asta pentru că s-a şters cu protoculul întâlnirii cu reprezentanţii Parlamentului, la partea aceea în care 7.400.000 de cetăţeni români i-au dat un şut. Adică la ..spate. Nealesul este mare şi tare, dă mâna numai cu cine vrea el!

  Televiziunile ne-au arătat acelaşi Ilegitim ciufut, captiv în aceleaşi idei meschine şi ţâfnoase, dar mormăind mulţumit că şi-a aşezat dosul pe jilţul pe care a stat şi Regele Mihai.
  Prea înalţi vorbitorii, spun aşa pentru că tribuna este mai înaltă decât restul sălii şi nu că i-ar chinui talentul oratoric, au vorbit cu mare entuziasm de poziţia nostră pe muchia NATO-ului. Că aşa stăm noi pe muchie şi în UE şi pe continentul european.

  Ca nişte membri de vază ai unor triburi care văzuseră pentru prima oară omul alb, acei pigmei care cică ne reprezintă, au vorbit ce bine este că suntem un fel de rude cu cei din Alianţă, dar mie tot îmi este neclar dacă suntem sau nu rude cu ei. Asta pentru că noi avem graniţă de 1.200 km cu Ucraina, dar americanii se duseră să negocieze la polonezi. Degeaba se dădu Ilegitimul de ceasul morţii urlând din Deal că americanii trebuie neapărat să ne bage în echipa de negocieiri. Americanii ne-au băgat în altă parte şi s-au dus să discute cu un preşedinte de ţară zdravăn la cap.

  Dar mi-a plăcut cel mai mult, a fost că, după ce că americanii i-au tras ţeapă Ilegitimului, au ţipat şi ruşii la el că se amestecă în treburile lor interne. Probabil că din acest motiv, Indezirabilul stătea pe jilt izolat, cu faţa acea ursuză. Nu-şi revenise din şoc.
  Vă daţi seama de şansa istorică pe care o are armata română de a fi birjărită de generalii americani, bărbaţii ăia fără burtă şi tunşi periuţă? Ăia de veniră să ne pună scutul la Deveselu. Şi sub scut, ne-am aşezat noi, poporul român în patru labe, că aşa ni s-a zis să stăm, ca să ne apere ei mai bine!
  Că cică în Ucraina este groasă rău de tot! Iulia, Iulia cea blondă şi suavă s-a spăriet rău de tot de Putin, cel cu ochii de lup. Şi din această cauză, vin americanii şi fac cazarmă cosmopolită la Tomis. Se zvoneşte prin târgul numit Pământ că aliaţii într-ale războiului ne vor trimite 800 de puşcaşi marini, că noi ne trecurăm bărbăţia în rezervă. Şi cică mai vin şi nişte escadrile, că MIG-urile noastre mai sunt bune de făcut cârciumi din ele.

  Cea mai rămas din armata noastră, au trimis-o ei în Angola şi în Afganistan şi în Irak şi pe unde le-o mai fi pohtit pohta lor, ca să piară pentru nişte cauze care nu au fost niciodată ale noastre!
Întâmplarea din Crimeea va spori nu numai efectivele NATO pe malul mării, ci şi vigilenţa invadatorului încartiruit aici. Să vedeţi bibicilor de acum înainte ce „atenţie ” ni se va acorda, ce monitorizare, ce restricţii vor fi impuse! Între frontul de est şi frontul de vest, România, colonia de la gurile Dunării, s-a trezit băgată la mijloc, pe muchie de NATO.

  Dar cel mai cinic lucru mi s-a părut să chemi la această sărbătoare văduvele soldaţilor români care au murit pe meleaguri străine. Aceşti giboni care au vorbit la „sărbătoarea” NATO, le-au îmbrăcat în negru pe aceste soţii nefericite şi au elogiat pactul care le-a ucis bărbaţii. Gibonii sunt giboni, nu le este jenă faţă de văduvele eroilor morţi fără cauză, să organizeze ditamai ceremonialul. Au învăţat foarte bine de la ţările vestice: le-au chemat la această aniversare, aşa cum este chemată România la summit-urile internaţionale, de decor.
  Oare de ce nu i-a trecut nimănui prin minte să organizeze o zi de doliu naţional pentru toţi soldaţii români căzuţi în misiuni care nu erau ale lor, care nu erau ale României cu gândire valahă? Probabil pentru că gibonii nu gândesc aşa!
  Bibicilor, a fost mare sărbătoare mare la Palatul celor care îşi spun parlamentari. A fost ca şi cum noi ne-am fi câştigat suveranitatea şi independent!

P.S. Din puţina istorie pe care o ştiu eu, când izbucneşte un conflict militar, toate pactele, înţelegerile şi alianţele se destramă. 

*Cotofana Financiara*