 |
| . |
Eu mai am ceva de lucru, mai ales cu "poznele" colegilor nostri-total diferite de ale ei desigur...mai ales ca vor aparea in ele muuuulte diplome!
De ce?Lasa c-o sa vedeti!
Pana atunci delectati-va ,mai ales cu superbele sale fotografii.
(nemotoujours)
După mulţi ani de aşteptare, renunţări şi amânări… Iată-mă, în sfârşit, aterizând cu eleganţă pe gazonul aerodromului de la Clinceni. Fără scârţâit de frâne în parcare şi cu zâmbetul pe buze, privind un cer cum nu se poate mai potrivit pentru un show aerian de excepţie.
Şi asta după ce comisesem deja o gafă pentru care mă mir şi acum că Nemo m-a iertat de vreo câteva după ceafă. Cred că, dacă nu ar fi existat pericolul de a-mi deregla prea tare obiectivele, ceea ce ar fi dus la fotografii neclare, lipsa timpului nu l-ar fi împiedicat…
Dacă mi se părea imposibil de ajuns acolo din Ploieşti, din Bucureşti e mai simplu decât un „hapciu”, cu maşina proprie!… Ultima curbă şi hangarul celor de la TNT răsare din iarbă. În sfârşit păşesc în… „drop zone”! Mă opresc pentru câteva secunde pentru a admira locul în care se împlinesc, dacă nu toate, unele vise, sigur.
Ultrauşoarele au deschis spectacolul…
DA PAGINA!
DA PAGINA!
 |
| . |
 |
| Ultrauşoarele sunt deja în aer, zmeele nu se lasă mai prejos. |
Şi este primul spectacol aerian de la Clinceni de la care am reuşit să nu lipsesc! Ura!Ura! Striga şi camera foto, fericită că are atâtea de fotografiat.
Lume multă, chipuri zâmbitoare, copii ridicând zmee ale căror fire se împleteau de picioare…
Ochi lipiţi de cer, exclamaţii de admiraţie şi multe aplauze.
Deşi soarele zâmbea cam larg, deşi ochii erau obligaţi să clipească
destul de des, mulţumeam toţi pentru o zi surprinzător de frumoasă ce
invita la bucurie. Era ziua lor! A copiilor! A copiilor de toate
vârstele, iar sărbătoarea era în toi!
Paraşutiştii de la Aeroclubul României şi TNT
Brothers au convins câţiva copii (doar câţiva ?!) că un salt cu paraşuta
ar fi cel mai potrivit cadou de ziua lor:
Wilga, acest muncitor ce nu se poate abţine să
atragă toate privirile spre structura sa cu totul ieşită din comun
(sincer… n-aş spune nu unei plimbări cu extraterestrul ăsta!), ridică
planoarele elegante, care au vrăjit (încă o dată) publicul cu baletul lor silenţios. White Wings!
Muzica Extrelor face inimile să danseze în hora frenetică a dorului de zbor.
Şoimii României!
În gând, mulţumesc celor care au reuşit să mă aducă până aici. Era o zi aşteptată. Clinceni şi, pentru prima dată, aveam ocazia de a-l vedea pe Cătălin Prunariu la manşa Extrei 300! Frumoase clipe de bucurie!
Muzica Extrelor face inimile să danseze în hora frenetică a dorului de zbor.
În gând, mulţumesc celor care au reuşit să mă aducă până aici. Era o zi aşteptată. Clinceni şi, pentru prima dată, aveam ocazia de a-l vedea pe Cătălin Prunariu la manşa Extrei 300! Frumoase clipe de bucurie!
Dan Ştefănescu şi Dan Conderman, Iacării
Acrobaţi în formulă redusă, decolează pentru un atac aerian ce avea să
incendieze atmosfera… La propriu!
Spectacolul din amurg se mută în miez de zi, iar alegerea se dovedeşte foarte inspirată. Din păcate, în loc să-mi umplu tolba cu avioane… Mi-am îmbogăţit colecţia de pălării, umbrele, zmee, stâlpi, şepci şi cozi frumoase de YAKuri…
Oh, dar iată şi vitejii pasageri!(ai Iacarilor,vezi fotografiile)
La cât sunt de ascunşi, s-ar spune că le-a bătut inima de pluş cam iute în timpul zborului, dar cred că tare mândri sunt ei în sinea lor de jucării…
Spectacolul din amurg se mută în miez de zi, iar alegerea se dovedeşte foarte inspirată. Din păcate, în loc să-mi umplu tolba cu avioane… Mi-am îmbogăţit colecţia de pălării, umbrele, zmee, stâlpi, şepci şi cozi frumoase de YAKuri…
Oh, dar iată şi vitejii pasageri!(ai Iacarilor,vezi fotografiile)
La cât sunt de ascunşi, s-ar spune că le-a bătut inima de pluş cam iute în timpul zborului, dar cred că tare mândri sunt ei în sinea lor de jucării…
 |
| . |
