2572. Falsificarea și „înmulțirea” laptelui "natural si sanatos" in socialism

.

 

.

  În perioada socialismului din România, falsificarea și „înmulțirea” laptelui au reprezentat practici extrem de răspândite, generate de penuria alimentară cronică din anii '80, de planurile absurde de producție impuse de regim și de nefolosirea tehnologiilor. de conservare din economii de energie si de piese prost intelese si aplicate.

Principalele metode de falsificare din epocă

Practicile de alterare a calității laptelui se realizau atât la nivel industrial (în fabrici), cât și individual (de către gestionari sau distribuitori):

• Îndoirea cu apă (Diluarea): Cea mai simplă și comună metodă. Pentru a raporta îndeplinirea planului cantitativ dictat de Partid, bazinele din fabrici sau bidoanele centrelor de colectare erau completate masiv cu apă de la robinet.
• Degresarea masivă (Smântânirea): Laptele livrat populației în sticle sau pungi de plastic avea adesea un procent de grăsime simbolic. Grăsimea (smântâna) era extrasă în fabrici pentru a produce unt destinat exclusiv exportului, lăsând pe piața internă un lichid albăstrui, complet lipsit de densitate. 
• Neutralizarea acidității cu substanțe chimice: Din cauza penuriei de energie electrică, refrigerarea pe lanțul de transport lipsea deseori. Pentru a împiedica tăierea sau închegarea laptelui deja alterat, se adăugau ilegal neutralizanți precum bicarbonat de sodiu, carbonat de calciu (cretă) sau chiar sodă caustică. 
• Adaosul de amidon sau făină: Folosite pentru a reda artificial consistența și densitatea laptelui care fusese deja diluat excesiv cu apă.

Contextul economic și social

• Planurile de colectare nerealiste: Unitățile de Stat (CAP-uri și IAS-uri) erau obligate să predea cote fixe de lapte. Când producția reală scădea din cauza hranei proaste a animalelor, directorii apelau la diluare pentru a evita sancțiunile regimului.
• Cozile infernale: Din cauza penuriei generale, oamenii se așezau la cozi la lăptării încă de la orele 2 sau 3 ale dimineții. Prinderea unei sticle de lapte (adesea înghețate sau gata înăsprite) era considerată un noroc, indiferent de calitatea lichidului din interior. 
• Piața neagră: Gestionarii magazinelor opreau cantități de lapte conform, pe care le vindeau „pe sub mână” cunoștințelor. Pentru a masca lipsa la inventarul oficial, completau bidoanele rămase cu apă de la robinet.

Dacă cercetați acest subiect pentru un proiect istoric, mi-ar plăcea să știu dacă vă interesează rapoartele de epocă ale Miliției economic-sanitare, mărturiile din jurnalele personale ale vremii sau comparația cu normele actuale de siguranță alimentară.