Dar, dupa sute de ani de palmuiala, parca incepe sa nu ne mai placa. Parca usturimea asta nu mai trece, de vreme ce palmele vin una dupa alta. Am ajuns, acum, sa simtim permanent usturime pe obrajii nostri. Ba chiar usturimea a ajuns parca, pentru noi, o stare normala. Parca e normal sa se spuna numai lucruri rele despre romani, parca e normal sa fim considerati tiganii Europei. Parca e normal sa fim nedreptatiti, atat in timpul celui de-al doilea razboi mondial (prin Pactul de la Viena), cat si in anii ce au urmat. Parca e normal ca vestul, ce a garantat independenta si suveranitatea tarii fata de rusi, sa nu-si respecte angajamentul, tradand intelegerea, la fel cum a facut Matei Corvin cu Vlad Tepes.
PRIMA PARTE AICI
DA PAGINA!
Noi
suntem aceiasi, iar problema noastra e aceeasi. Nimic nou sub soare, ci
doar o repetitie, cu aceiasi actori: noi si prietenii si aliatii nostri
declarati. Noi si imaginea creata noua de catre acesti prieteni.
Asa
cum Penes Curcanul si-a transformat porecla caraghioasa (negativa)
intr-un renume pozitiv, si noi transformam, insa invers, superioritatea
spirituala intr-o slabiciune. Superioritatea noastra este una
interioara, iar slabiciunea noastra este una exterioara. Interior – suntem crestini cu adevarat, insa exterior –
ne lasam palmuiti in continuare, fara sa ripostam, privind cu
ingaduinta la pigmeii ce ne palmuiesc regulat, umflandu-se in pene cu
voinicia lor. Pigmei –
doar din punct de vedere al centrarii la nivelul orgoliului si
lacomiei, nu din punct de vedere militar, economic sau cultural. Aproape
toti vecinii nostri ne palmuiesc mereu, de sute de ani. Toti prietenii
si aliatii nostri ne tradeaza, cu regularitate. Toti partenerii nostri
ne nedreptatesc, asa cum au facut si cu Vlad Tepes. Toti ne aduc
acuzatii nefondate, adresate intregului popor.
Dar,
dupa sute de ani de palmuiala, parca incepe sa nu ne mai placa. Parca
usturimea asta nu mai trece, de vreme ce palmele vin una dupa alta. Am
ajuns, acum, sa simtim permanent usturime pe obrajii nostri. Ba chiar
usturimea a ajuns parca, pentru noi, o stare normala. Parca e normal sa
se spuna numai lucruri rele despre romani, parca e normal sa fim
considerati tiganii Europei. Parca e normal sa fim nedreptatiti, atat in
timpul celui de-al doilea razboi mondial (prin Pactul de la Viena), cat
si in anii ce au urmat. Parca e normal ca vestul, ce a garantat
independenta si suveranitatea tarii fata de rusi, sa nu-si respecte
angajamentul, tradand intelegerea, la fel cum a facut Matei Corvin cu
Vlad Tepes.
Parca e normal ca vestul sa ne incurajeze sa rezistam ocupatiei sovietice, creandu-ne speranta falsa ca ne vor ajuta, daca rezistam in munti, pentru ca apoi sa fim lasati prada trupelor de securitate. Interesul vestului, atunci, nici macar nu era eliberarea poporului roman (asa cum trambitau plini de emfaza), ci doar slabirea puterii rusilor, care le erau adversari. Si s-au folosit, pentru asta, de luptatorii nostri anticomumisti ce au luptat cu arma in mana (creandu-li-se speranta falsa in “venirea americanilor”), ca de niste carne de tun, pentru ca puterea comunista sa slabeasca consumandu-si munitia pe romani. Dar noi nu-i acuzam nici acum de aceste lucruri. Parca ni se pare normal sa iertam datoria istorica a Germaniei, de parca noi am fi nababii lumii, insa noi sa fim datori vanduti tuturor. Ni s-a parut normal sa iertam si datoriile Irak-ului, pentru deservirea intereselor americane. Ni se pare normal sa murim in Afganistan, pentru interesele americane. Ni se pare normal ca am devenit o piata de desfacere a vestului, dupa ce acesta a distrus cu consecventa toata economia noastra. Ni se pare normal sa nu fin primiti in Schengen, (doar suntem tiganii Europei, barbarii flamanzi in cautare de ajutoare sociale de pe spinarea poporului european). Ni se pare normal sa le dam resursele minerale ale tarii, ni se pare normal sa ii imbogatim pe ei, acceptand contracte in care suntem dezavantajati, precum Bechtel. Ni se pare normal sa-i lasam sa ne distruga mediul si sursa noastra de viata, pentru exploatarea aurului si a gazelor de sist. Ni se pare normal sa le vindem lor, pe mai nimica, cele mai profitabile firme ale noastre, cum ar fi Petrom, Renel, Distrigaz, bancile. Ni se pare normal sa devenim dependenti de ei, dandu-le pe mana toate resursele noastre. Ni se pare normal sa acceptam “management privat” strain, care sa ajute la falimentarea firmelor de stat. Ni se pare normal ca conducatorii nostri, platiti (cu bani buni) de catre noi, sa urmareasca interesele altor state, sa puna jandarmii sa ne bata doar pentru ca o firma americana (pentru inceput) vrea ceva din pamantul nostru. Ni se pare normal sa riscam un dezastru de mediu la noi in tara, la noi in curte, numai pentru a servi interesele americane antirusesti, sau interesele rusesti antiamericane. Sau interesele oricui din lumea asta, in afara de noi insine.
Parca e normal ca vestul sa ne incurajeze sa rezistam ocupatiei sovietice, creandu-ne speranta falsa ca ne vor ajuta, daca rezistam in munti, pentru ca apoi sa fim lasati prada trupelor de securitate. Interesul vestului, atunci, nici macar nu era eliberarea poporului roman (asa cum trambitau plini de emfaza), ci doar slabirea puterii rusilor, care le erau adversari. Si s-au folosit, pentru asta, de luptatorii nostri anticomumisti ce au luptat cu arma in mana (creandu-li-se speranta falsa in “venirea americanilor”), ca de niste carne de tun, pentru ca puterea comunista sa slabeasca consumandu-si munitia pe romani. Dar noi nu-i acuzam nici acum de aceste lucruri. Parca ni se pare normal sa iertam datoria istorica a Germaniei, de parca noi am fi nababii lumii, insa noi sa fim datori vanduti tuturor. Ni s-a parut normal sa iertam si datoriile Irak-ului, pentru deservirea intereselor americane. Ni se pare normal sa murim in Afganistan, pentru interesele americane. Ni se pare normal ca am devenit o piata de desfacere a vestului, dupa ce acesta a distrus cu consecventa toata economia noastra. Ni se pare normal sa nu fin primiti in Schengen, (doar suntem tiganii Europei, barbarii flamanzi in cautare de ajutoare sociale de pe spinarea poporului european). Ni se pare normal sa le dam resursele minerale ale tarii, ni se pare normal sa ii imbogatim pe ei, acceptand contracte in care suntem dezavantajati, precum Bechtel. Ni se pare normal sa-i lasam sa ne distruga mediul si sursa noastra de viata, pentru exploatarea aurului si a gazelor de sist. Ni se pare normal sa le vindem lor, pe mai nimica, cele mai profitabile firme ale noastre, cum ar fi Petrom, Renel, Distrigaz, bancile. Ni se pare normal sa devenim dependenti de ei, dandu-le pe mana toate resursele noastre. Ni se pare normal sa acceptam “management privat” strain, care sa ajute la falimentarea firmelor de stat. Ni se pare normal ca conducatorii nostri, platiti (cu bani buni) de catre noi, sa urmareasca interesele altor state, sa puna jandarmii sa ne bata doar pentru ca o firma americana (pentru inceput) vrea ceva din pamantul nostru. Ni se pare normal sa riscam un dezastru de mediu la noi in tara, la noi in curte, numai pentru a servi interesele americane antirusesti, sau interesele rusesti antiamericane. Sau interesele oricui din lumea asta, in afara de noi insine.
Dar
oare, noi nu avem interesele noastre? Oare noi nu avem voie sa fim la
fel de egoisti si de marlani ca prietenii (parteneri strategici) nostri?
Oare
pana cand? Pana cand ne vom lasa palmuiti, apoi fortati sa multumim
pentru palmene incasate? Oare e mai bine sa intoarcem si celalalt obraz,
sau sa continuam asa, sa incasam palme? Sau… poate a venit timpul sa nu
le mai acordam atata ingaduinta si intelegere.
*Decenu*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu