 |
| . |
 |
| . |
Luni,
24 ianuarie 2014, orasul Galati este invaluit intr-o atmosfera
propice optimismului si reamintirii. Fericirea ce a cuprins
comunitatea galateana se datoreaza celor doua evenimente sarbatorite:
155 de ani de la “Mica Unire” si 75 de ani de la infiintarea
“Muzeului de Istorie Galati”. In vremuri pline de incertitudine
si incarcate de vrajba, parca totusi lumina nobila a reconcilierii cu
noi insine reuseste sa se strecoare in inimi.
DA PAGINA SI AFLA MAI MULTE :
Ce
pare desuet la prima vedere, se dovedeste a fi o speranta: trecutul e
cel care ne mentine ratiunea treaza, iar in acelasi timp, ne
stimuleaza latura sensibila. Initial mi-am clatit privirea cu
vernisajul expozitiei intitulat “Patrimoniu muzeal: 1939-2014”.
Haine
de epoca, obiecte din perioada elenistica cat si o paine, destul de
bine conservata, din secolul al IX-lea ( ce-I drept nu parea a fi
gustoasa asa ca nu am cazut prada poftelor omenesti). Serviciul
complet de Sevres mi-a trezit interesul prin frumusete si unicitate. Lucrurile de valoare nu au perioade sau epoci, ci stralucesc mereu
prin maiestria cu care au fost concepute.
Sosirea
catorva oficialitati –printre care si primarul
orasului- cat si a unor personalitati remarcante ale orasului, a marcat momentul inceperii festivitatilor.
Intr-un cadru polar si cu o temperatura pe
masura, Garda de Onoare isi reintra in drepturi. Curtea interioara a
Muzeului “Casa Cuza Voda” rasuna de marsul soldatilor.
Evenimentul ce a urmat, a fost unul destul de emotionant: pe fundalul
imnului Romaniei, a fost arborat drapelul din timpul Domnitorului
Alexandru Ioan Cuza. Demonstratia de lupta (de epoca,renacment) a voluntarilor din asociatia "Traditia Militara"echipati ca in acele vremuri a capatat o
nota razboinica, demna de un popor incercat de vicisitudinele
istoriei. Hora se incinge, fanfara rasuna din adancul sufletului.
Ansamblul popular prezent, a contribuit la conturarea unei atmosfere
cat mai autentice. Ce a reprezentat de fapt acest eveniment istoric ?
orasului- cat si a unor personalitati remarcante ale orasului, a marcat momentul inceperii festivitatilor.
 |
| . |
Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări,două țări. Procesul a început în 1848,
 |
| . |
 |
| . |
 |
| . |
 |
| . |
Hora ia sfarsit! Imediat suntem din nou primiti in incinta muzeului. Directorul muzeului a data startul celei de-a doua parti. Aniversarea a 75 de ani de la infiintarea Muzeului de Istorie, a prilejuit o reamintire a trecutului muzeografiei galatene.
Inceputurile
acesteia se situează în anul 1890 când, din iniţiativa
cărturarului şi omului politic Vasile Alexandrescu Urechia, a luat
fiinţă prima bibliotecă publică din Galaţi şi un muzeu, ambele
fiind găzduite în sălile Liceului „Vasile Alecsandri”.
Colecţia muzeistică avea un profil mixt, cuprinzând bunuri
culturale din domeniul paleontologiei, arheologiei, numismaticii,
heraldicii, etnografiei, diferite documente vechi, arme, tablouri
ş.a. Cea mai mare parte din obiectele acestei colecţii au intrat în
patrimoniul Muzeului de Istorie din Galaţi.
În anul 1913, institutorii Paul şi Ecaterina Paşa au pus bazele unui alt muzeu, tot cu profil mixt, organizat într-o sală de la Şcoala de Băieţi nr. 6 din Galaţi. Acest prim muzeu gălăţean cuprindea mai multe bunuri din domeniul ştiinţelor naturii şi puţine bunuri din domeniul istoriei.
Din iniţiativa unor gălăţeni, în anul 1937 s-a constituit Asociaţia „Casa Cuza Vodă” care, din fondurile strânse prin subscripţie publică, donaţii şi contribuţia autorităţilor locale şi centrale, a cumpărat fosta casa părintească a lui Alexandru Ioan Cuza şi, la 24 ianuarie 1939, a fost inaugurată ca muzeu, sub denumirea de Muzeul „Casa Cuza Vodă”. În timpul celui de al Doilea Război Mondial muzeul a fost închis, bunurile au fost evacuate şi cea mai mare parte dintre ele s-au pierdut. (Vezi: Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Galaţi, fond: Primăria oraşului Galaţi, dosar nr. 16, f. 477-562; ziarele „Acţiunea”, nr. 2594, din 7 ianuarie 1939; „România”, nr. 236, din 27 ianuarie 1939; „Timpul”, nr. 622, din 27 ianuarie 1939).
În anii 1951-1952 s-a încercat o primă organizare a unei instituţii muzeale pe baze ştiinţifice, după o tematică corespunzătoare şi bunurile deţinute. Muzeul a fost încadrat cu personal de specialitate care a întreprins primele cercetări sistematice în domeniul istoriei locale.
Până în anul 1956, muzeul şi-a păstrat un profil mixt cu secţii de istorie, ştiinţe naturale şi artă. În acest an, 1956, instituţia muzeală gălăţeană s-a reprofilat pe activităţi distincte, prin înfiinţarea Muzeului de Istorie, Muzeului de Ştiinţe Naturale şi Muzeului de Artă, instituţii culturale cu profile distincte şi programe adecvate.
Evoluţia colecţiilor Muzeului de Istorie, din analizele statistice, a fost într-o creştere permanentă: în anul 1969, deţinea peste 25.000 de bunuri culturale, o creştere semnificativă faţă de anul 1951 când au fost înregistrate 3.918 bunuri culturale, iar suprafaţa de expunere a crescut de la 280 mp la 1450 mp. Această creştere a spaţiilor de expunere s-a datorat deschiderii, în anul 1968, a Casei Memoriale „Costache Negri” de la Mânjina.
Totodată, activitatea de cercetare ştiinţifică, planificată, a relevat faptul că arealul judeţului Galaţi a fost un spaţiu în care civilizaţia umană a evoluat continuu din paleolitic până astăzi. În partea de
nord a judeţului Galaţi s-au efectuat
cercetări arheologice în şapte puncte paleolitice – Pleşa,
Puricani, Şipote, Bălăbăneşti, Băneasa, Cavadineşti şi
Suceveni – unde au fost descoperite obiecte datate cu aproape
20.000 de ani în urmă. Locuitorii paleolitici erau grupuri de
vânători care se deplasau pe spaţiul dintre Prut şi
Carpaţi.
Epoca neolitică – o mare sinteză culturală, matricea spirituală a Europei, a fost relevată în urma cercetărilor arheologice de la Munteni, Băneasa, Suceveni, Bereşti, Pleşa, Puricani ş.a. Urme materiale din epoca bronzului au fost descoperite la Gârbovăţ, Cavadineşti, Rogojeni, Băneasa, Galaţi şi Băleni unde s-a descoperit cel mai mare depozit de obiecte de bronz din Moldova (269 de obiecte).
Prima epocă a fierului (Hallstatt) este reprezentată în judeţ
prin descoperirile de la Galaţi, Vânători, Şiviţa, Lunca,
Suceveni ş.a. Cea de a doua epocă a fierului (La Tène) corespunde
culturii geto-dacice şi a legăturilor acesteia cu civilizaţiile
greacă, scitică, celtică, ilirică şi romană. Triburile
geto-dacice au întemeiat în această zonă puternice centre civile
ca cele de la Poiana (Piroboridava) şi Rateş-Tecuci, au construit
cetăţi fortificate şi centre militare ca cele de la Brăhăşeşti
şi Bărboşi-Galaţi. În acelaşi timp, continuarea săpăturilor
arheologice de la Bărboşi, pe promontoriul sud-vestic, au scos la
iveală numeroase urme ale civilizaţiei romane şi întrepătrunderea
acesteia cu civilizaţia geto-dacică. Bunurile culturale rezultate
în urma cercetărilor arheologice, constituie fondul de aur al
instituţiei.
Pentru perioada feudală, modernă şi contemporană s-au întreprins cercetări arheologice la Gârbovăţ, Barcea, Vânători, Suceveni, Precista-Galaţi, Independenţa ş.a., s-au cercetat arhive româneşti şi străine, documente medievale şi moderne, s-au achiziţionat bunuri care întregesc un patrimoniu de excepţie.
O deosebită importanţă o are colecţia de etnologie – peste 1400 de bunuri, descoperite şi achiziţionate din aproape toate satele judeţului.
Rezultatele cercetărilor s-au materializat în numeroase studii şi articole publicate în reviste de specialitate sau prezentate la sesiuni de comunicări, în tematici de expoziţii, comunicări şi referate.
Din anul 1967, a apărut revista „Danubius”, programată ca anuar, întreruptă în anumite perioade, din motive obiective, a ajuns în prezent la numărul XXIII. Revista care se trimite în peste 60 de instituţii de specialitate din ţară şi străinătate, prezintă rezultatele cercetărilor ştiinţifice şi constituie totodată, un tezaur documentar al evoluţiei civilizaţiei, culturii şi ştiinţei într-una din cele mai active zone economice a ţării.
În anul 1976 s-a deschis expoziţia „Personalităţi gălăţene ale istoriei moderne” (în imobilul situat pe strada Mihai Bravu nr. 46), închisă în urma avariilor datorate cutremurului din anul 1984. Aceeaşi soartă au avut-o şi expoziţiile de istorie contemporană şi expoziţia de etnografie, clădirile fiind redistribuite de către autorităţile administraţiei locale altor instituţii, în anul 1981 şi respectiv, în anul 1982. În lipsa unor depozite adecvate, s-a închis şi o sală de expoziţie din clădirea principală de la Casa Cuza Vodă.
Astfel că, în momentul crucial pentru instituţiile de cultură din România, când a fost introdus programul de restructurare, autofinanţare şi de demolare a unor monumente de arhitectură, instituţia muzeală mai avea deschise doar două expoziţii permanente: la Mânjina şi Casa „Cuza Vodă”, fiindu-i însă repartizată o clădire pentru amenajarea muzeului propriu-zis (str. Maior Iancu Fotea nr. 2). Lucrările de consolidare, restaurare şi amenajare a expoziţiei permanente de istorie au durat până în anul 1988, când, practic s-a deschis un muzeu tematic, pe principii didactice de istorie naţională generală, bine însă argumentat cu exponate provenite din spaţiul de referinţă al judeţului Galaţi şi zona Dunării Maritime.
Din anul 1984 până în anul 1990, muzeele gălăţene au fost puse sub o coordonare unitară, într-un „complex muzeal” zonal.
Din anul 1990, Muzeul de Istorie şi-a reconfigurat tematica din
expoziţia de bază, punând accentul pe expunerea bunurilor
culturale, eliminând excursul tematic general. În anul 1993-1994
s-a reorganizat expoziţia de la Casa Memorială „C.Negri” şi
totodată s-au adus îmbunătăţiri spaţiului aferent clădirii
principale.
În perioada 1994-1995 s-a reorganizat expoziţia permanentă de la Casa „Cuza Vodă” (clădirea principală) urmându-se două criterii: relevarea personalităţii lui Alexandru Ioan Cuza şi prezentarea oraşului Galaţi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea, ca centru comercial, economic şi cultural al României moderne.
În anul 1994, după definitivarea lucrărilor la obiectivul „Lapidarium”, începute în anul 1989, s-a organizat prima expoziţie din ţară de prezentare a bunurilor arheologice de mari dimensiuni într-un spaţiu adecvat.
În anul 1913, institutorii Paul şi Ecaterina Paşa au pus bazele unui alt muzeu, tot cu profil mixt, organizat într-o sală de la Şcoala de Băieţi nr. 6 din Galaţi. Acest prim muzeu gălăţean cuprindea mai multe bunuri din domeniul ştiinţelor naturii şi puţine bunuri din domeniul istoriei.
 |
| . |
 |
| . |
 | |
| . |
 |
| . |
 |
| . |
 |
| . |
Din iniţiativa unor gălăţeni, în anul 1937 s-a constituit Asociaţia „Casa Cuza Vodă” care, din fondurile strânse prin subscripţie publică, donaţii şi contribuţia autorităţilor locale şi centrale, a cumpărat fosta casa părintească a lui Alexandru Ioan Cuza şi, la 24 ianuarie 1939, a fost inaugurată ca muzeu, sub denumirea de Muzeul „Casa Cuza Vodă”. În timpul celui de al Doilea Război Mondial muzeul a fost închis, bunurile au fost evacuate şi cea mai mare parte dintre ele s-au pierdut. (Vezi: Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Galaţi, fond: Primăria oraşului Galaţi, dosar nr. 16, f. 477-562; ziarele „Acţiunea”, nr. 2594, din 7 ianuarie 1939; „România”, nr. 236, din 27 ianuarie 1939; „Timpul”, nr. 622, din 27 ianuarie 1939).
În anii 1951-1952 s-a încercat o primă organizare a unei instituţii muzeale pe baze ştiinţifice, după o tematică corespunzătoare şi bunurile deţinute. Muzeul a fost încadrat cu personal de specialitate care a întreprins primele cercetări sistematice în domeniul istoriei locale.
Până în anul 1956, muzeul şi-a păstrat un profil mixt cu secţii de istorie, ştiinţe naturale şi artă. În acest an, 1956, instituţia muzeală gălăţeană s-a reprofilat pe activităţi distincte, prin înfiinţarea Muzeului de Istorie, Muzeului de Ştiinţe Naturale şi Muzeului de Artă, instituţii culturale cu profile distincte şi programe adecvate.
Evoluţia colecţiilor Muzeului de Istorie, din analizele statistice, a fost într-o creştere permanentă: în anul 1969, deţinea peste 25.000 de bunuri culturale, o creştere semnificativă faţă de anul 1951 când au fost înregistrate 3.918 bunuri culturale, iar suprafaţa de expunere a crescut de la 280 mp la 1450 mp. Această creştere a spaţiilor de expunere s-a datorat deschiderii, în anul 1968, a Casei Memoriale „Costache Negri” de la Mânjina.
Totodată, activitatea de cercetare ştiinţifică, planificată, a relevat faptul că arealul judeţului Galaţi a fost un spaţiu în care civilizaţia umană a evoluat continuu din paleolitic până astăzi. În partea de
 |
| . |
Epoca neolitică – o mare sinteză culturală, matricea spirituală a Europei, a fost relevată în urma cercetărilor arheologice de la Munteni, Băneasa, Suceveni, Bereşti, Pleşa, Puricani ş.a. Urme materiale din epoca bronzului au fost descoperite la Gârbovăţ, Cavadineşti, Rogojeni, Băneasa, Galaţi şi Băleni unde s-a descoperit cel mai mare depozit de obiecte de bronz din Moldova (269 de obiecte).
 |
| . |
Pentru perioada feudală, modernă şi contemporană s-au întreprins cercetări arheologice la Gârbovăţ, Barcea, Vânători, Suceveni, Precista-Galaţi, Independenţa ş.a., s-au cercetat arhive româneşti şi străine, documente medievale şi moderne, s-au achiziţionat bunuri care întregesc un patrimoniu de excepţie.
O deosebită importanţă o are colecţia de etnologie – peste 1400 de bunuri, descoperite şi achiziţionate din aproape toate satele judeţului.
 |
| . |
Rezultatele cercetărilor s-au materializat în numeroase studii şi articole publicate în reviste de specialitate sau prezentate la sesiuni de comunicări, în tematici de expoziţii, comunicări şi referate.
Din anul 1967, a apărut revista „Danubius”, programată ca anuar, întreruptă în anumite perioade, din motive obiective, a ajuns în prezent la numărul XXIII. Revista care se trimite în peste 60 de instituţii de specialitate din ţară şi străinătate, prezintă rezultatele cercetărilor ştiinţifice şi constituie totodată, un tezaur documentar al evoluţiei civilizaţiei, culturii şi ştiinţei într-una din cele mai active zone economice a ţării.
În anul 1976 s-a deschis expoziţia „Personalităţi gălăţene ale istoriei moderne” (în imobilul situat pe strada Mihai Bravu nr. 46), închisă în urma avariilor datorate cutremurului din anul 1984. Aceeaşi soartă au avut-o şi expoziţiile de istorie contemporană şi expoziţia de etnografie, clădirile fiind redistribuite de către autorităţile administraţiei locale altor instituţii, în anul 1981 şi respectiv, în anul 1982. În lipsa unor depozite adecvate, s-a închis şi o sală de expoziţie din clădirea principală de la Casa Cuza Vodă.
Astfel că, în momentul crucial pentru instituţiile de cultură din România, când a fost introdus programul de restructurare, autofinanţare şi de demolare a unor monumente de arhitectură, instituţia muzeală mai avea deschise doar două expoziţii permanente: la Mânjina şi Casa „Cuza Vodă”, fiindu-i însă repartizată o clădire pentru amenajarea muzeului propriu-zis (str. Maior Iancu Fotea nr. 2). Lucrările de consolidare, restaurare şi amenajare a expoziţiei permanente de istorie au durat până în anul 1988, când, practic s-a deschis un muzeu tematic, pe principii didactice de istorie naţională generală, bine însă argumentat cu exponate provenite din spaţiul de referinţă al judeţului Galaţi şi zona Dunării Maritime.
Din anul 1984 până în anul 1990, muzeele gălăţene au fost puse sub o coordonare unitară, într-un „complex muzeal” zonal.
 |
| . |
În perioada 1994-1995 s-a reorganizat expoziţia permanentă de la Casa „Cuza Vodă” (clădirea principală) urmându-se două criterii: relevarea personalităţii lui Alexandru Ioan Cuza şi prezentarea oraşului Galaţi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea, ca centru comercial, economic şi cultural al României moderne.
În anul 1994, după definitivarea lucrărilor la obiectivul „Lapidarium”, începute în anul 1989, s-a organizat prima expoziţie din ţară de prezentare a bunurilor arheologice de mari dimensiuni într-un spaţiu adecvat.
SURSA:
http://migl.ro/
In
cadrul ceremoniei au fost acordate numeroase diplome unor
personalitati, in semn de recunostinta pentru sprijinirea activitatii
muzeului cat si pentru suportul acordat culturii galatene.
Eu
unul nu am primit niciuna… dar cine stie ! Galati saluta toti
romanii, in special cititorii Suntem Romania ! Pe data viitoare
*Costas*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu