17 februarie 2014

411.Cultura in Bucuresti :PODOABE DE INFLUENȚĂ BIZANTINĂ si SCULPTURA LUI DAN GAVRIŞ

1.PODOABE DE INFLUENȚĂ BIZANTINĂ  – TEZAURUL
 DE LA VOINEŞTI (SECOLUL XIII), EXPONATUL LUNII FEBRUARIE 2014, LA MNIR. 



 O nouă lună, noi exponate dezvăluite publicului la Muzeul Naţional de Istorie a României – Tezaurul de la Voineşti ce cuprinde podoabe de influenţă bizantină (secolul XIII). Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc în data de 20 februarie a.c. începând cu ora 13.00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr.12.







2.SCULPTURA LUI DAN GAVRIŞ  la  CUHNIA palatului Mogoşoaia
16.02 -16. 03.2014

 Absolvind Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu în 1987, la clasa lui Paul Vasilescu şi Horia Flămându,  Dan Gavriş (n. 1958) s-a afirmat foarte curând ca artist cu o viziune plastică originală. Iniţierea sa în sculptură se petrecuse înainte de facultate, pe când lucra pentru George Apostu. Contactul cu acest prim maestru l-a marcat profund, mai ales în sensul eliberării de figurativ şi al căutării unor matrici compoziţionale cât mai simple.



DA PAGINA CA SA AFLI MAI MULTE :



1.PODOABE DE INFLUENȚĂ BIZANTINĂ  – TEZAURUL DE LA VOINEŞTI (SECOLUL XIII),
EXPONATUL LUNII FEBRUARIE 2014, LA MNIR
O nouă lună, noi exponate dezvăluite publicului la Muzeul Naţional de Istorie a României – Tezaurul de la Voineşti ce cuprinde podoabe de influenţă bizantină (secolul XIII). Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc în data de 20 februarie a.c. începând cu ora 13.00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr.12.
Arta prelucrării metalelor preţioase, de influenţă bizantină, este cunoscută pe teritoriul actual al României printr-o serie de descoperiri de podoabe şi accesorii vestimentare încă din veacul al VII-lea. După o perioadă de reflux a pătrunderii podoabelor bizantine în spaţiul nord-dunărean, începând cu veacul al XI-lea, odată cu revenirea Bizanţului la Dunărea de Jos, a avut loc o pătrundere accentuată a pieselor amintite. Fenomenul a durat până la începutul veacului al XIII-lea, când a avut loc cucerirea Constantinopolului de către cruciaţii occidentali.
Atât în vechile centre orăşeneşti, cât şi în atelierele săteşti, arta confecţionării podoabelor de tradiţie bizantină a continuat în întregul areal balcanic. Din veacul al XIV-lea se poate observa, pe lângă pătrunderea unor piese pe calea comerţului la nordul Dunării, şi apariţia unei producţii locale de podoabe de influenţă bizantină. Aceasta este rezultatul, în primul rând, al cuceririi spaţiului sud-dunărean de către Imperiul Otoman.
Indiferent de modul de provenienţă al podoabelor şi accesoriilor vestimentare, se poate observa că din secolul al XIII-lea, dar în special în cursul celui de-al XIV-lea, au început să fie îngropate un număr important de tezaure. Printre acestea se numără şi cele de la Voineşti, Oţeleni, Olteni și Svinița. Toate acestea conţin un număr important de piese de tradiţie bizantină, fie că sunt opera unor artizani balcanici sau din vechiul spaţiu rusesc.
Micro-expoziţia “Exponatul lunii februarie” îşi propune să prezinte două descoperiri importante de acest gen  – Tezaurul de la Voineşti (jud. Iaşi) şi două piese (o pereche de cercei) provenite de la Sviniţa (jud. Mehedinţi).
Tezaurul de la Voineşti a fost descoperit în anul 1926 şi constituie unul din cele mai importante din seria pieselor de tradiţie bizantină şi nu numai. Acesta este format din 31 de piese de podoabă şi accesorii vestimentare, întregi sau fragmentare, confecţionate din argint şi argint aurit. Tezaurul cuprinde două loturi de piese, unele de tradiţie bizantină şi altele de tradiţie veche rusească. Brăţările torsionate, executate din argint şi decorate în tehnica granulaţiei şi filigranului, au fost cunoscute pe un spaţiu extrem de întins (România, Bulgaria, Serbia), în special în secolele XIII-XIV.
Alături de Tezaurul de la Voineşti va fi expusă o pereche de cercei descoperită la Sviniţa (jud. Mehedinţi). În anii `90, în localitatea Sviniţa a fost descoperită întâmplător o pereche de cercei de argint de o deosebită valoare artistică. Aceştia au fost confecţionaţi în tehnica granulaţiei şi filigranului, cu veriga din sârmă pusă în două şi torsionată. Ei se înscriu ca stil de execuţie a pandantivului într-o serie mai largă, descoperită în bazinul Dunării Mijlocii. Cerceii de la Sviniţa reprezintă, cel puţin pentru teritoriul actual al României, cea mai târzie pereche de cercei cu această structură stilistică.
Micro-expoziţia va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 20 februarie – 15 martie 2014 şi poate fi vizitată de miercuri până duminică între orele 9.00 – 17.00.
Departamentul Relaţii Publice, Marketing Cultural, Educație Muzeală  și Organizare Expoziții  [PR Department]
MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI [NATIONAL HISTORY MUSEUM OF ROMANIA]
Calea Victoriei nr. 12, cod 030026, sector 3, Bucureşti, ROMÂNIA
[12 Calea Victoriei street, postal code 030026, district 3, Bucharest ROMANIA]
Tel. [Phone] + 40 21 – 315.82.07 / int. 1008, 1015

2. Absolvind Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu în 1987, la clasa lui Paul Vasilescu şi Horia Flămându,  Dan Gavriş (n. 1958) s-a afirmat foarte curând ca artist cu o viziune plastică originală. Iniţierea sa în sculptură se petrecuse înainte de facultate, pe când lucra pentru George Apostu. Contactul cu acest prim maestru l-a marcat profund, mai ales în sensul eliberării de figurativ şi al căutării unor matrici compoziţionale cât mai simple.
Forţa telurică a formelor concentrate generate de Apostu a funcţionat la Gavriş ca o schemă ordonatoare şi pacificatoare. Energii multiple convocate de Gavriş în lucrări de inspiraţie creştină s-au concretizat în trame riguros geometrice, a căror vibraţie accentuează expresivitatea suprafeţelor. Silueta sculpturilor sale este studiată după principiile minimalismului, în vreme ce planurile reduse sunt acoperite de trame în care repetiția unui singur motiv, uneori excrescent, cui de lemn puternic colorat, amintește retorica op-art. Remarcabil este faptul că această operă manifest austeră are o o foarte puternică miză spirituală generând mesaje percutante. Psalmi, rozarii sau simplu configurări, leagăn ori stâlpi apotropaici, titlurile – dacă există, sunt perfect conținute și exprimate de lucrări. La Cuhnia sunt expuse numai lucrări realizate în lemn.